Tortura

tortura - infracţiune care face parte din grupul infracţiunilor care împiedică înfăptuirea justiţiei, prevăzută de art. 267^1 C. pen. şi care constă în fapta prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice sau psihice, îndeosebi cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane.

tortură, mijloc de smulgere a mărturisirii în procedura inchizitorială. T. era folosită ori de cîte ori existau indicii sau motive de bănuială a învinuitului sau chiar fără existenţa acestora. T. consta în cercetarea şi interogarea acuzatului (şi în mod excepţional, chiar a martorilor) prin aplicarea de mijloace coercitive, de suplicii. Tortura era întrebuinţată atît pentru a se smulge învinuitului recunoaşterea vinovăţiei (chestiunea preparatorie), cît şi pentru a determina pe acuzat să-i denunţe pe complici (chestiune prealabilă). V. sisteme procesuale.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Tortura