urgenţă, 1. condiţie pentru exercitarea cererilor de ordonanţă preşedinţială; 2. caracteristică a unor cauze civile de a fi soluţionate cu celeritate. Se judecă de urgenţă cererile privind soluţionarea litigiilor de muncă, cererile de sechestru judiciar, litigiile comerciale, litigiile de contencios administrativ, acţiunile posesorii, contestaţiile la executare etc. Legea nu limitează, în mod expres, soluţionarea unor cauze civile în regim de urgenţă numai prin raportare la o anumită fază procesuală, ceea ce semnifică că celeritatea trebuie considerată ca o caracteristică a procedurilor respective. Cu toate acestea, în unele cazuri, legea precizează că şi anumite căi de atac se soluţionează în regim de urgenţă; este, de pildă, cazul recursului exercitat în cadrul litigiilor de contencios administrativ, al ordonanţelor preşedinţiale, al cererilor de sechestru asigurător şi de sechestru judiciar [sin. celeritate; v. ordonanţă preşedinţială; precădere].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Urgenţă
Multumesc!