Uz (drept de)
| Comentarii |
|
uz (drept de), drept real principal de tip clasic, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care, fiind legat de persoana titularului, nu poate fi cedat şi nici ipotecat altor persoane şi, ca atare, nu este susceptibil de executare silită imobiliară. Neputând fi înstrăinat de către debitor, nu poate fi vândut la licitaţie publică de către creditorii titularului său. Fructele culese de către uzuar, fiind destinate a fi consumate în natură de către uzuar sau putând fi înstrăinate de către acesta, în principiu sunt susceptibile de urmărire silită, în măsura în care exced nevoile titularului dreptului de uz; atunci când u. are caracter de întreţinere, urmărirea lor se va putea face numai în limitele prevăzute de lege.
uz, drept real principal care fiind legat de persoana titularului, nu poate fi cedat şi nici ipotecat altor persoane şi ca atare nu este susceptibil de executare silită imobiliară. Neputând fi înstrăinat de către debitor, nu poate fi vândut la licitaţie publică de către creditorii titularului său. Fructele culese de către uzuar fiind destinate a fi consumate în natură de către uzuar sau putând fi înstrăinate de către acesta în principiu, sunt susceptibile de urmărire silită, în măsura în care exced nevoilor titularului dreptului de uz.
uzul (în materia dreptului comercial), reprezintă o practică îndelungată (atitudini, comportări) care are un anumit grad de vechime, repetabilitate şi stabilitate aplicată unui număr nedefinit de comercianţi, care poate avea sau nu, caracter de izvor de drept. în lipsa unei dispoziţii scrise, se va aplica uzul întocmai ca şi legea scrisă, cu aceeaşi putere obligatorie. Ca denumire, în unele legislaţii (dreptul italian), aceste practici generale sau speciale ori locale apar sub formula de „uzuri”. în dreptul românesc, termenul se confundă cu „obiceiul” sau „cutuma”, iar în dreptul comerţului internaţional, termenul utilizat este cel de „uzanţe”. în funcţie de forţa lor juridică, uzurile pot fi: a) normative (legale, de drept, cutume); b) convenţionale (interpretative, de fapt). Unele dintre uzanţe au fost uniformizate, cum este cazul regulilor INCOTERMS - în dreptul comerţului internaţional - care constituie o codificare a uzanţelor în materia contractului de vânzare internaţională de mărfuri, în special pentru Europa.
uz (drept de), este o varietate a dreptului de uzufruct, deosebirea faţă de acesta constând în aceea că titularul dreptului de uz nu are dreptul de a culege fructele decât pentru nevoile sale şi ale familiei sale. Dreptul de uz este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele naturale şi industriale numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale (art. 749 C.civ.).
