 | Luana
BUCURESTI
|
|
Calitatea de intervenient în nume propriu în care biroul notarial a stat în procesul civil este justificată de faptul că biroul notarial era organizat ca societate civilă în sensul art. 1493 şi urm. din Codul civil de la 1864.
Deşi societăţii civile notariale, ca oricărei alte societăţi civile constituite sub această reglementare nu i se recunoaşte personalitatea juridică, în mod unanim, în doctrina şi jurisprudenţă, se recunoaşte existenţa unui patrimoniu propriu al acestei forme de asociere distinct de patrimoniul asociaţilor ce o compun. In acest patrimoniu se includ nu numai bunurile şi drepturile aportate de asociaţi, dar şi cele contractate de entitate în nume propriu, în acest mod explicându-se de exemplu reglementarea dată în Codul civil de la 1864 a raporturilor fiecărui asociat cu societatea (art. 1503 şi urm.).
Cât priveşte obligaţiile, Codul civil (art. 1520 -1522) precizează că dacă s-a contractat pe seama societăţii sunt ţinuţi să răspundă asociaţii contractanţi; aceste prevederi se referă la dreptul creditorilor de a urmări pentru îndestularea creanţelor lor atât fondul social (patrimoniul societăţii civile), cât şi, în subsidiar, dacă acesta nu este suficient pentru acoperirea datoriilor, patrimoniul personal al fiecărui asociat.
Dacă executarea obligaţiilor asumate pe seama societăţii este atât de extins garantată, nu s-ar putea susţine per a contrario că pe seama patrimoniului social, adică pe seama asocierii, nu s-ar putea dobândi nici un fel de drepturi, căci altfel nu ar avea sens să se indice că urmărirea este îndreptată întâi împotriva patrimoniului social şi mai apoi, numai dacă acesta nu este suficient pentru a acoperi obligaţia, asupra patrimoniului societăţii; aşadar patrimoniul distinct al societăţii civile poate fi alimentat permanent cu drepturi şi bunuri pe care societatea are capacitatea de a le dobândi astfel încât fără nicio reţinere se poate afirma că societatea civilă este titulară atât de obligaţii cât şi de drepturi.
De altfel Codul civil în vigoare arată expres posibilitatea ca societatea simplă care nu are personalitate distinctă să o poată dobândi în condiţiile legii. Cât priveşte regimul juridic al acesteia însă, art. 188 din noul Cod civil prevede că dacă sunt legal înfiinţate orice alte organizaţii care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, se constată că îndeplinesc toate condiţiile prevăzute de art. 187 Cod civil sunt considerate persoane juridice; aceste condiţii sunt: o organizare de sine-stătătoare şi un patrimoniu propriu afectat realizării unui scop licit şi moral, în acord cu interesul general.
Doctrina juridică este majoritară opiniei că cele trei elemente: organizare proprie, patrimoniu propriu şi scop propriu sunt elemente constitutive nu numai necesare ci şi suficiente existenţei persoanei juridice ca atare şi se regăsesc în privinţa biroului notarial.
Plecând de la această constatare se justifică nu numai calitatea de subiect de drept a unei entităţi organizată ca societate civilă ci şi faptul că acesteia i se recunosc elementele definitorii pentru a figura în nume propriu în circuitul civil ca titulară de drepturi şi obligaţii civile -capacitatea juridică civilă cu ambele ei componente: capacitatea civilă de folosinţă şi capacitatea civilă de exerciţiu.
Deşi prevederile legale mai sus citate sunt reglementate prin noul Cod civil, potrivit art. 6, alin. (5) prevederile lui se aplică şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor (...), din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
De altfel, chiar dacă se ia în considerare jurisprude-nţa anterioară intrării în vigoare a Codului civil, se poate observa că într-o hotărâre a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Dec. 1072/31.111.2009) se apreciază că: „persoana fizică autorizată are un statut de entitate juridică distinct de cel al persoanei fizice şi că persoana fizică autorizată are un patrimoniu de afectaţiune distinct de cel al persoanei fizice (...). Persoana fizică autorizată a cumpărat imobilul în considerarea calităţii lui de comerciant şi în scopul desfăşurării în acel imobil a activităţii comerciale pentru care era înfiinţat.”
Dacă din considerentele citate înalta Curte a apreciat că o persoană fizică autorizată are calitate procesuală într-un litigiu referitor la drepturi în legătură cu patrimoniul de afectaţiune, se poate susţine, pentru întregirea raţionamentului, că admiţându-i-se calitatea procesuală i se recunoaşte implicit şi capacitatea procesuală, elemente definitorii pentru ca o persoană să stea într-un proces civil.
De asemenea Codul fiscal defineşte la art. 7, pct. 5) asocierea fără personalitate juridică ca fiind orice asociere în participaţiune, grup de interes economic, societate civilă sau altă entitate care nu este o persoană impozabilă distinctă în înţelesul impozitului pe venit şi pe profit conform nonnelor emise în aplicare. Din tratamentul fiscal asemănător celui aplicabil persoanei juridice se poate deduce că aceste entităţi (deci inclusiv biroul notarial organizat ca societate civilă) fiind ţinute de aceleaşi obligaţii, se poate considera că are, prin simetrie, şi drepturi care justifică participarea la circuitul civil.
Dacă un patrimoniu social iniţial este o condiţie pentru a se recunoaşte existenţa unei societăţi civile îmbogăţirea lui permanentă este un scop al realizării celorlalte obiective ale societăţii iar apărarea lui (inclusiv prin faptul că într-un proces civil se urmăreşte conservarea, menţinerea unui drept de creanţă referitor la folosinţa unui spaţiu în care biroul notarial îşi exercită activitatea) apare pe deplin justificată.
Noul Cod civil, în art. 31 şi urm. identifică în cuprinsul patrimoniului persoanei fizice mase patrimoniale distincte, printre care şi pe cea afectată exercitării profesiei. Trimiterea făcută în ultimul alin. al art. 33 potrivit căruia lichidarea patrimoniului profesional se face după principiile societăţii civile (art. 1941 - 1948), ca şi prevederile art. 2324 alin. (4) care dispun că bunurile care fac obiectul unei diviziuni ale patrimoniului afectate exercitării unei profesiei autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă şi care nu vor putea urmări celelalte bunuri ale debitorului, întăresc şi mai mult legătura făcută de deja invocatul art. 188 din Codul civil. Acesta recunoaşte societăţii civile un regim juridic similar cu al oricărei persoane juridice.
Prin urmare este inacceptabilă susţinerea că societatea civilă nu ar avea capacitatea de exerciţiu pentru a-şi apăra drepturile într-un proces civil în care a făcut dovada că are interes şi calitate procesuală. în legătură cu exercitarea acestor drepturi Codul de procedură civilă precizează de exemplu cine reprezintă societatea civilă şi cum va fi citată o entitate fără personalitate juridică conform art. 155, alin. (4). | |
|
|
Condiţiile ce trebuie îndeplinite ca un birou notarial sa figureze într-un proces civil
