Bun naţionalizat Anularea vânzării către chiriaş Refuz Consecinţe - Paduraru contra României
| Comentarii |
|
CEDO, secţia III, hotărârea Păduraru contra România, 1 decembrie 2005, 63252/00
Vânzarea de către stat a unor bunuri, ştiind că nu este proprietar al acestora, nu este admisibilă prin raport la prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1.
Reclamantul a fost proprietar al unui imobil situat în Bucureşti, care a fost naţionalizat în 1950. Ulterior, reclamantul a cerut comisiei de aplicare a legii 112/1995 retrocedarea bunului, însă cererea sa a fost respinsă. În urma acestui fapt, o parte din apartamentele din imobil au fost vândute chiriaşilor. Reclamantul a introdus o acţiune în revendicare contra statului, care a fost admisă, instanţa constatând că naţionalizarea a fost realizată în contra dispoziţiilor decretului de naţionalizare şi a constatat că reclamantul nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate, obligând statul să îi restituite imobilul. Imediat cupă decizia instanţei, statul a vândut şi ultimul apartament. Reclamantul a cerut în instanţă anularea contractelor de vânzare-cumpărare, însă acţiunea sa a fost respinsă pe motiv că cumpărătorii au fost de bună credinţă. În urma acestor decizii, reclamantul nu mai poate obţine bunurile în natură.
În drept.
Art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a constatat că reclamantul a fost recunoscut printr-o decizie judecătorească proprietar cu titlu retroactiv al imobilului în discuţie. De aceea, el este proprietar al unui bun actual, iar art. 1 din Protocolul nr. 1 este aplicabil. Imposibilitatea sa de a intra în posesia bunului constituie o privare de proprietate. Curtea a constatat că statul a acţionat cu o completă lipsă de rea credinţă evidenţiată de faptul că a vândut bunurile deşi ştia că nu este proprietar al bunurilor, cu atât mai mult în cazul apartamentului vândut după ce reclamantul a câştigat acţiunea în revendicare. Curtea a constatat că, în acest domeniu, există o incoerenţă manifestă la nivel legislativ şi al jurisprudenţei, care afectează puternic principiul securităţii raporturilor juridice civile. Această incertitudine juridică generală s-a repercutat asupra reclamantului, care se vede în imposibilitate să îşi recupereze bunurile, deşi este recunoscut ca proprietar printr-o decizie judecătorească definitivă. Acest fapt constituie o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1.
| ← Bacila contra Romaniei - Poluarea din Copsa Mica Dreptul la un... | Dreptul de proprietate Domeniul de aplicabilitate Speranţa... → |
|---|
