Dragne şi alţii contra României - Neexecutarea sentintelor judecatoresti Restituirea proprietatii
| Comentarii |
|
Hotărâre,
Strasbourg,16 noiembrie 2006, (cererea nr. 78047/01)
Această hotărâre va deveni definitivă în condiţiile definite la articolul 44 § 2 al Convenţiei. Poate suferi modificări de formă.
În cauza Dragne şi alţii contra României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secţia a treia), reunită în camera formată din:
Domnii B.M. ZUPANCIC, preşedinte,
J. HEDIGAN,
C. BIRSAN,
V. ZAGREBELSKY,
Doamna A. GYULUMYAN,
Domnii E. MYJER,
DAVID THOR BJORGVINSSON, judecători
şi Domnul V. BERGER, grefierul secţiei,
După ce a deliberat în camera de consiliu din 24 octombrie 2006,
Pronunţă următoarea hotărâre, adoptată la această dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 78047/01) îndreptată împotriva României prin care şase cetăţeni ai acestui stat, Doamnele Filofteia Dragne, Smaranda Branescu, Smaranda Matei, Matei Neagoe şi Iulia Orban, precum şi Dl. Vasile Galbeneanu (“reclamanţii”), au sesizat Curtea la data de 8 decembrie 2000 în temeiul articolului 34 al Convenţiei de protecţie a Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale (“Convenţia”).
2. Printr-o hotărâre din 7 aprilie 2005 (“hotărârea în fond”), Curtea a considerat că s-au încălcat articolele 6 § 1 al Convenţiei şi 1 al Protocolului nr. 1 din cauza neexecutării, de către autorităţile locale, a sentinţelor judiciare definitive, ordonând punerea în posesie a reclamanţilor a unui teren de 33,5 hectare (sentinţa din 28 iunie 1995 a tribunalului judeţean Olt) precum şi plata sumei de 97.762.535 lei româneşti (ROL) cu titlu de daune-interese pentru imposibilitatea de a cultiva respectivul teren în 1996-1997 şi suma de 150.000 ROL cu titlu de cheltuieli judiciare (sentinţa din 10 noiembrie 1997 a tribunalului judeţean Olt) (Dragne şi alţii contra României, nr. 78047/01, 7 aprilie 2005).
3. În afară de punerea în posesia terenului lor reclamanţii au cerut, invocând articolul 41 al Convenţiei, o reparaţie echitabilă în sumă de 4.756.098.400 ROL pentru prejudiciul material suferit.
4. Problema aplicării articolului 41 al Convenţiei nefiind clară pentru dauna materială, Curtea a păstrat-o şi a invitat Guvernul şi reclamanţii să-i supună atenţiei în scris, în termen de trei luni, observaţiile asupra respectivei probleme şi în special să o informeze asupra oricărui acord la care ar putea ajunge (a se vedea punctul 4 al dispozitivului hotărârii în fond).
5. Atât reclamanţii cât şi Guvernul şi-au depus observaţiile de mai multe ori.
IN FAPT
6. O descriere a faptelor posterioare datei pronunţării hotărârii în fond figurează în continuare.
7. La 4 octombrie 2005 reclamanţii au fost puşi în posesia terenului de 33,5 hectare. La 24 octombrie 2005, titlul de proprietate aferent le-a fost eliberat.
8. Printr-o scrisoare din 16 noiembrie 2005, Guvernul a informat Curtea asupra punerii în posesie precum şi asupra demersurilor făcute de autorităţile locale în vederea plăţii sumei reactualizate acordată reclamanţilor prin sentinţa din 10 noiembrie 1997.
9. La 29 decembrie 2005 reclamanţii au încasat 9.776,25 lei noi româneşti (şi anume 97.762.500 RON) cu titlu de daune-interese, reprezentând suma acordată cu titlu de daune-interese prin sentinţa din 10 noiembrie 1997.
IN DREPT
III. ASUPRA APLICĂRII ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI
10. În temeiul articolului 41 al Convenţiei,
“Dacă Curtea declară că a existat încălcarea Convenţiei sau Protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei Părţi contractante nu permite să se şteargă decât incomplet consecinţele acestei încălcări, Curtea acordă părţii vătămate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă”.
A. Dauna
11. Reclamanţii au cerut atribuirea posesiei terenului de 33,5 hectare aşa cum s-a ordonat prin sentinţele definitive pronunţate în cazul în speţă.
12. Ei au cerut de asemenea suma de 4.756.098.400 ROL cu titlu de prejudiciu material reprezentând lipsa de câştig pentru anii în timpul cărora nu au putut folosi terenul din cauza neexecutării sentinţelor care ordonau restituirea. Această sumă reprezintă valoarea reactualizată a daunelor-interese atribuite prin sentinţa din 10 noiembrie 1997 înmulţită cu zece, şi anume numărul de ani în timpul cărora obligaţia de restituire a terenului agricol a rămas neexecutată.
13. La 15 septembrie 2005 au trimis o nouă evaluare a lipsei de câştig, conform aceloraşi principii, ţinând cont de faptul că încă nu obţinuseră până la acea dată posesia terenului. Ei au cerut 5.912.678.100 ROL sau 164.241 euro (Eur).
14. Nu au cerut nici-o sumă cu titlu de prejudiciu moral.
15. Bazându-se pe concluziile unei expertize efectuate în cazul în speţă, Guvernul consideră că valoarea reactualizată reală a daunelor-interese acordate prin sentinţa din 10 noiembrie 1997, ţinând cont de inflaţie este de 481.871.535 ROL.
16. Curtea aminteşte că hotărârile definitive pronunţate în cazul în speţă au rămas neexecutate timp de zece ani, în ceea ce priveşte punerea în posesie a reclamanţilor şi cel puţin opt ani în ceea ce priveşte plata daunelor-interese. Ea aminteşte de asemenea că plata din 29 decembrie 2005 nu acoperă reactualizarea sumelor acordate.
Asupra acestui subiect Curtea aminteşte jurisprudenţa sa conform căreia caracterul adecvat al unei despăgubiri s-ar micşora dacă plata acestuia ar face abstracţie de elementele ce-i pot reduce valoarea, cum ar fi scurgerea unei perioade de timp (Rafinăriile greceşti Stran şi Stratis Andreadis contra Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A nr. 301-B, pag.90, § 82).
17. Curtea consideră prin urmare că reclamanţii au suferit un prejudiciu material din cauza neexecutării, o perioadă lungă, a sentinţelor judiciare pronunţate în cazul în speţă.
18. Cu toate acestea, în privinţa lipsei de câştig cauzată de imposibilitatea de a beneficia de terenul lor, Curtea constată că, deşi au fost informaţi, la 31 octombrie 2003, cerinţele impuse de articolul 60 al Regulamentului Curţii în privinţa cererilor de reparaţie echitabilă, reclamanţii nu şi-au susţinut pretenţiile cu acte doveditoare pertinente. Astfel, ei nu au trimis nici expertiza, nici, eventual, sentinţele judiciare care atestă suma prejudiciului. Între altele, calculul propus de reclamanţi (a se vedea paragraful 12 de mai sus) nu poate fi acceptat de Curte, deoarece nu constituie o determinare rezonabilă a lipsei de câştig, prin urmare nu ia în calcul valoarea reală a fiecăreia din recoltele nerealizate dar se limitează să înmulţească cu zece valoarea recoltei cu un an. Asupra acestui ultim punct Curtea aminteşte că instanţele interne nu au stabilit daunele-interese decât pentru recolta din anul 1996-1997. În consecinţă, în lipsa actelor doveditoare pertinente, ea nu ar putea face speculaţii asupra valorii lipsei de câştig pentru anii 1997-2005. Aşadar nu trebuie să li se acorde reclamanţilor o despăgubire cu acest titlu.
19. În acest împrejurări, având în vedere ansamblul de elemente aflate în posesia sa şi hotărând echitabil, aşa cum o cere articolul 41 al Convenţiei, Curtea acordă reclamanţilor împreună suma totală de 9.000 euro.
B. Cheltuieli şi taxe
20. Reclamanţii nu au menţionat cheltuielile şi taxele suplimentare în funcţie de cele care au fost restituite în hotărârea din fond, motiv pentru care nu li se va acorda vreo sumă cu acest titlu.
C. Dobânzi moratorii
21. Curtea consideră adecvat să bazeze rata dobânzilor moratorii pe baza ratei dobânzii facilităţii de împrumut marginal a Băncii centrale europene majorată cu un procent de trei puncte.
DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,
1. Decide
- că statul pârât trebuie să plătească reclamanţilor, în termen de trei luni începând din ziua în care prezenta sentinţă va deveni definitivă, în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, 9.000 euro (nouă mii euro) pentru dauna materială, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, de transformat în lei la cursul de schimb din ziua efectuării plăţii;
- că începând de la expirarea respectivului termen şi până la plată, această sumă se va mări cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea de împrumut marginal a Băncii centrale europene aplicabil în această perioadă, mărit cu un procent de trei puncte;
2. Respinge cererea de reparaţie echitabilă pentru restul.
Redactată în franceză, apoi comunicată în scris la data de 16 noiembrie 2006 cu aplicarea articolului 77 §§ 2 şi 3 al regulamentului.
Vincent Berger Boštjan M. Zupancic
Grefier Preşedinte
| ← Mihai Croitoru impotriva Romaniei - Impozitare ilegala... | Cernat împotriva României - Hotarare judecatoreasca ce dispune... → |
|---|
