Gurgurov contra Moldovei - Tortură şi investigaţia ineficientă a relelor tratamente
| Index |
|---|
| Gurgurov contra Moldovei - Tortură şi investigaţia ineficientă a relelor tratamente |
| Materiale relevante |
Pagina 1 din 2
| Comentarii |
|
Gurgurov c. Moldovei - Tortură şi investigaţia ineficientă a relelor tratamente
(Cererea nr. 7045/08)
HOTĂRÎRE
Această versiune a fost rectificată la 17 iunie 2009 conform Regulii 81 din Regulamentul Curţii
STRASBOURG
16 Iunie 2009
DEFINITIVĂ
la 16 septembrie 2009
potrivit articolului 44 § 2 (b) din Convenţie
Poate fi obiectul revizuirii editoriale, inclusiv în ce priveşte traducerea.
În cauza Gurgurov c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), statuînd într-o cameră compusă din:
Nicolas Bratza, Preşedinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, şi Lawrence Early, Grefierul Secţiunii,
Deliberînd în secret la 26 mai 2009,
Pronunţă următoarea hotărâre, adoptată în aceiaşi zi:
PROCEDURA
1. Cauza a fost iniţiată printr-o cerere (nr. 7045/08) contra Republicii Moldova, depusă la 11 februarie 2008 la Curte, în conformitate cu articolul 34 din Convenţia privind Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale („Convenţie”) din partea cetăţeanului Republicii Moldova, dl Sergiu Gurgurov („reclamantul”).
2. Reclamantul a fost reprezentat de dl V. Ţurcan, avocat care practică în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de Agentul său, dl. V. Grosu.
3. Reclamantul a pretins că a fost victima unor brutalităţi severe poliţieneşti şi precum că autorităţile nu au efectuat o investigaţie adecvată a incidentului, încălcîndu-se astfel Articolul 3 din Convenţie. Reclamantul, de asemenea, s-a plîns de încălcarea Articolului 13 din Convenţie.
4. La 23 iunie 2008, Preşedintele Secţiunii a Patra a decis să comunice cererea Guvernului. De asemenea, s-a decis examinarea în fond a cererii odată cu admisibilitatea acesteia (articolul 29 § 3 din Convenţie).
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
5. Reclamantul s-a născut în 1978 şi locuieşte în Chişinău.
6. Reclamantul a fost reţinut şi plasat în detenţie la 25 octombrie 2005 sub suspiciunea de furt a telefoanelor mobile.
7. Potrivit reclamantului, imediat după reţinere, poliţia a început să-l maltrateze zilnic, seara şi la masă, cu scopul de a-l impune să recunoască numeroase infracţiuni pe care acesta nu le-a comis. Necătînd că a fost reţinut fiind suspectat de sustragerea telefoanelor mobile, dumnealui a fost interogat de colaboratorii operativi de poliţie specializaţi în investigarea omuciderilor, care au încercat să-l impună să-şi recunoască vinovăţia în săvîrşirea unui omor. Din momentul în care el a refuzat să facă oricare declaraţie şi a negat acuzaţiile aduse, la 31 octombrie 2005, reclamantul a fost adus într-un birou din Comisariatul General de Poliţie1, unde cinci colaboratori de poliţie l-au torturat timp de cîteva ore. Mîinile şi picioarele i-au fost legate la spate şi a el fost suspendat pe o bară metalică. Poliţiştii i-au îmbrăcat o mască antigaz şi periodic închideau tubul de aer. Două fire electrice au fost plasate sub mască şi lipite de urechile reclamantului, ultimul fiind electrocutat. Dumnealui a fost lovit la cap şi la urechi cu sticle de plastic de doi litri pline cu apă. Periodic, reclamantul pierdea cunoştinţa. După ce îşi revenea, poliţiştii continuau actele de tortură. Colaboratorii de poliţie plasau firele electrice la şoldurile reclamantului, îl electrocutau şi îl loveau. Mai tîrziu, reclamantul a fost coborît de pe bara metalică şi aruncat la podea. O greutate de treizeci şi două kilograme a fost plasată pe spatele său şi el, pentru aproximativ zece minute, a fost lăsat culcat la pămînt. Mîinile şi picioarele reclamantului au fost dezlegate ulterior; el simţea o durere cumplită în partea inferioară a spatelui şi nu era în stare să-şi mişte picioarele. El a fost aşezat pe un scaun, însă a căzut jos. Reclamantul a fost aşezat din nou pe scaun de doi poliţişti, care continuau să îi spună ceva, dar el nu-i auzea. Dînsul a fost condus în camera de detenţie. Co-deţinuţii lui de celulă l-au culcat în pat, unde el a stat lungit timp de două zile. Alegaţiile reclamantului cu privire la maltratări au fost contestate de Guvern.
8. Deoarece reclamantul nu s-a putut ridica, doi medici l-au vizitat la 3 noiembrie 2005. Dînşii erau însoţiţi de unul dintre poliţiştii care se pretinde că l-ar fi torturat pe reclamant. Poliţistul a spus medicilor că reclamantul a căzut din pat. Doctorii au stabilit diagnosticul isterie şi au recomandat examinarea reclamantului de un neurolog. Reclamantul a fost dus în altă cameră, unde, s-ar pretinde, că un poliţist l-ar fi preîntîmpinat să nu spună nimănui despre actele de tortură. Reclamantul pretinde că a fost ameninţat cu moartea ori închisoare de 25 de ani. Un poliţist a scris explicaţii din numele reclamantului, declarînd că nimeni nu l-ar fi bătut şi precum că el căzut din pat şi a răcit; se pretinde că reclamantul a fost forţat să semneze declaraţiile.
9. La 4 noiembrie 2005, tatăl reclamantului a angajat un avocat, care imediat a depus o plîngere la procuratură, invocînd rele tratamente.
1Comisariatul General de poliţie mun.Chişinău
1Vătămările primite în timpul căderii de pe scări din 04.09.2007 în circumstanţele descrise.
2Ibidem.
1 Nota: În textul original al hotărîrii este expusă sintagma: „by an official” - „de un funcţionar”. În fapt prevederile Codului penal la articolul 3091 alin.(2) p.f) sună după cum a fost indicat mai sus.
1 Textul a fost rectificat la 17 iunie 2009 în raport cu punctul 5 (a) a părţii dispozitive
10. La o dată nespecificată, reclamantul a fost adus iarăşi într-un birou al comisariatului de poliţie. Deoarece nu a putut să meargă, a fost ajutat de doi colaboratori de poliţie. Poliţiştii care l-au torturat erau în birou cu alţi trei colaboratori. El a fost aşezat pe un scaun şi lovit cu pumnii şi picioarele. Se pretinde precum colaboratorii de poliţie i-au cerut să-şi retragă plîngerea despre maltratări, şi l-au ameninţat cu moartea.
11. Se pretinde că maltratarea reclamantului s-a repetat de mai multe ori. Potrivit acestuia, el a fost lovit cu sticle pline de apă, cu pumnii şi cu picioarele, cerîndu-se să-şi recunoască vinovăţia şi să-şi retragă plîngerea privind maltratarea sa.
12. La 11 noiembrie 2005 reclamantul a fost examinat de medic-legist, care mai tîrziu a formulat următoarea concluzie (nr. 5908): „Starea actuală: echimoză laterală pe treimea medie a braţului stîng în formă ovală de culoare galben-brună şi dimensiuni 6 pe 9 cm. În regiunea ambelor genunchi şi mai jos de rotulă a genunchiului drept - multiple excoriaţii formate de cruste de culoare brună închisă, parţial detaşate de la piele la capete, avînd dimensiuni între 0.6 şi 0.5 cm pînă la 3.5 şi 2.5 cm, pe alocuri… Concluzii: pînă la 24 noiembrie 2005 nu au fost prezentate rezultatele constatărilor medicului-neurolog, precum şi radiogramele porţiunii lombare a coloanei vertebrale, la care s-a făcut referire în certificatul de vizită nr. 92894… Respectiv este imposibil de a stabili cauzele neputinţei victimei de a se mişca fără ajutor. Excoriaţiile în regiunea rotulei articulaţiei genunchilor şi echimoza pe braţul stîng, puteau fi cauzate cu un obiect contondent şi au o vechime nu mai puţin de 6-7 zile pînă la momentul examinării … Este imposibil de a stabil cu precizie vechimea echimozelor şi excoriaţiilor din cauza adresării tardive la examinare. Internarea într-o instituţie medicală specializată ar oferi o diagnosticare şi apreciere exactă a consecinţelor pentru sănătatea pacientului.”
13. La 18 noiembrie 2005, în paralel cu plîngerile avocatului, „Amnesty International” a organizat acţiuni de susţinere a reclamantului prin publicarea pe pagina lor electronică a descrierii cazului şi apelului către oamenii din toată lumea în vederea adresării Procurorului General al Republicii Moldova, Ministrului afacerilor interne al Republicii Moldova şi Ambasadei Republicii Moldova din ţara lor cu solicitarea de a întreprinde acţiuni precum ar fi dispunerea unei examinări medicale a reclamantului, exercitarea unei investigaţii efective a plîngerilor sale privind tortura şi pentru a-i permite reclamantului să se întîlnească cu avocatul său în condiţii confidenţiale.
14. La 23 noiembrie 2005, Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului al Naţiunilor Unite a scris Ministrului afacerilor externe al Republicii Moldova exprimîndu-şi îngrijorarea în privinţa situaţiei lui S. Gurgurov şi a refuzului autorităţilor de a-l transfera într-un spital, la recomandarea doctorilor. El a solicitat să i se acorde informaţii în acest sens.
15. La o data nespecificată, între 21 şi 25 noiembrie 2005, reclamantul a fost vizitat de o delegaţie a Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT), care a descris cazul lui în raportul său (a se vedea mai jos paragraful 54). Aparent, în răspunsul său la raportul respectiv al CPT, Guvernul nu a comentat constatările relevate de comitet.
16. La 1 decembrie 2005, Avocatul Parlamentar din Republica Moldova a adresat o scrisoare Procurorului General, informîndu-l despre alegaţiile referitoare la tortură săvîrşite împotriva reclamantului şi despre faptul că nici o asistenţă medicală nu i-a fost acordată pînă la acea dată. La 11 ianuarie 2006, Procuratura Generală a informat Avocatul Parlamentar despre faptul că cererea reclamantului se consideră nefondată.
17. La 1 decembrie 2005, în timpul chestionării de către procuror, un co-deţinut de celulă al reclamantului a menţionat că reclamantul nu se putea deplasa şi necesita ajutor de la alţi co-deţinuţi pentru a merge la toaletă. Toţi gardienii din izolator au susţinut că reclamantul putea merge foarte bine şi dumnealor nu au observat careva semne de maltratare. Numai un gardian a menţionat că reclamantul şchiopăta. Doi din co-deţinuţi de celulă a reclamantului au menţionat că acesta simula starea sa. Altul a susţinut că reclamantul nu putea stătea în picioare şi nici măcar să stea aşezat, şi precum că el trebuia să fie ajutat de co-deţinuţii de celulă pentru a merge la toaletă.
18. La 9 decembrie 2005, Curtea de Apel Chişinău a dispus eliberarea reclamantului din arest.
19. La 10 decembrie 2005, reclamantul a fost spitalizat şi a trecut următoarele examinări medicale: radiografia capului şi a spatelui, ecoencefalografia, electroencefalografia, tomografia computerizată, ultrasonografia organelor interne şi investigaţia funcţională computerizată. Diagnoza în urma investigaţiilor a fost următoarea: fractură consolidată a oaselor craniene (fractură la craniu, fără fragmente deplasate) o contuzie cerebrală focală de 6 x 16 mm în partea cortical temporală stîngă şi dilatarea sistemului ventricular (o contuzie cu volum augmentat a sistemului ventricular la creier); o trăsătură a traumei post-craneo-cerebrale; contuzie cerebrală a emisferei stîngi cerebrale (regiunea temporală); contuzie medulară L1-L2 cu tetrapareză, în special la membrele inferioare (trauma spatelui, primei şi a celei de a doua vertebre lombare, cu vătămarea măduvei spinării cu cauzarea paraliziei parţiale, în special a picioarelor).
20. La 20 decembrie 2005 procurorul care conducea investigaţia a dispus examinarea reclamantului de o comisie de experţi judiciari medico-legali şi a adresat comisiei următoarele întrebări:
“1. Anterior [reţinerii], suferea oare cet. Gurgurov S. de careva maladii a sistemului nervos central şi locomotor?
2. Puteau oare ca maladiile depistate anterior, să se agraveze în condiţii de arest sau după expirarea unei perioade de timp?
3. Au fost depistate leziuni corporale în timpul reţinerii, care i-ar fi provocat înrăutăţirea stării sănătăţii depistate la moment?
4. Putea oare să fie dereglarea sistemului nervos central şi locomotor a cet. Gurgurov S. prin folosirea curentului electric? Dacă da, care sunt consecinţele aplicării, cît timp se păstrează?”
21. La 16 ianuarie 2006 o comisie de experţi judiciari medico-legali a examinat actele medicale ale reclamantului şi a dat următoarele răspunsuri:
“1 şi 2. Date obiective sau subiective, care ar confirma faptul, că cet. S. Gurgurov suferea pînă la 31.10.05 de careva maladii ale sistemului nervos central, în documentele medicale prezentate, nu sunt.
3. La momentul examinării medico-legale din 11.11.2005 … la cet. S. Gurgurov au fost depistate leziuni corporale sub formă de echimoză galben-brună pe braţul stîng … excoriaţii în regiunea articulaţiilor genunchilor … [care] se califică ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii.
4. La examinarea medico-legală, ulterior în cadrul consultaţiilor efectuate de specialişti în domeniul neurologiei, au fost depistate semne clinice obiective de neuroză situaţională cu pareză funcţională (isterică) a mîinii stîngi şi a picioarelor, cu dereglări de locomoţie. Neuroza situaţională nu este o consecinţă a unui traumatism craneo-cerebral, vertebro-medular sau a acţiunii curentului electric şi nu se supună aprecierii gradului de gravitate.”
Comisia a adăugat că în vederea emiterii concluziilor sale ea nu a atras atenţie la constatările anterioare privind fractura (a se vedea paragraful 19 de mai sus), deoarece nu i-au fost prezentate imaginile radiografice în original. De asemenea, comisia a adăugat că nu este exclus ca reclamantul simula starea sa, şi că doar o investigaţie psihiatrică ar putea exclude această posibilitate.
22. La 18 ianuarie 2006, procuratura a respins plîngerea reclamantului privind afirmaţiile sale despre maltratare. Procuratura s-a bazat pe declaraţiile unuia din colegii de celulă care a afirmat că reclamantul simula starea sa, declaraţiile colaboratorilor de poliţie care au negat maltratarea reclamantului, raportul medical din 11 noiembrie 2005 şi concluziile încheierii consultative din 16 ianuarie 2006, conform concluziilor căruia: “paralizia nu este o consecinţă a unei traume craneo-cerebrale sau a spatelui sau a aplicării electrocutărilor şi gravitatea ei nu poate fi determinată…”
23. Începînd cu 15 februarie 2006 reclamantul a trecut o examinare medicală la Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii “Memoria”, o organizaţie non-guvernamentală finanţată de Uniunea Europeană şi membru al Adunării Generale a Consiliului Internaţional de Reabilitare a Victimelor Torturii (IRCT). Pare a fi că acolo el a fost supus unor testări şi examinări medicale detaliate din partea mai multor medici specialişti. Într-un document din 26 februarie 2006, întitulat “Extras din înscrierile medicale”, eliberat de Centru, era menţionat, inter alia, că reclamantul suferea de remanenţele unei traume craniene (contuzie cerebrală a emisferei stîngi predominant în regiunea temporală), sindrom organic cerebral post-traumatic, otită bilaterală adezivă post-traumatică, nevrită cohleară post-traumatică, surditate bilaterală neuro-senzorială şi contuzie lombară medulară L1-L2 cu tetrapareză la membrele inferioare. De asemenea, s-a găsit trăsături psihologice caracteristice victimelor torturii. De asemenea, Centrul a decis să acorde ajutor financiar reclamantului pentru intervenţii chirurgicale, în scopul de a-şi “restabili auzul cel puţin parţial”.
24. La 26 iunie 2006, Valeriu Balaban, Procurorul General al Republicii Moldova, a expediat o scrisoare Baroului Avocaţilor din Republica Moldova unde se menţionau, inter alia, următoarele:
„În ultima perioadă, Procuratura Generală se confruntă cu fenomenul implicării de către unii avocaţi din Republica Moldova a structurilor internaţionale specializate în apărarea drepturilor omului, în procesul examinării de către autorităţile naţionale a cazurilor penale concrete, ca o pîrghie de influenţă în soluţionarea intereselor personale şi eschivarea persoanelor asupra cărora planează suspiciuni că ar fi comis infracţiuni de răspunderea penală.
Exemple de acest gen pot servi cazul Gurgurov – declanşat de avocatul Ana Ursachi şi cazul Colibaba – declanşat de avocatul Roman Zadoinov, mediatizarea pe plan internaţional ale cărora, au catalizat acţiuni active din partea reprezentanţilor organizaţiei Amnesty International întru apărarea şi restabilirea presupuselor drepturi lezate ale clienţilor acestora.
În urma examinării suficient de aprofundată … a sesizărilor avocaţilor, în care s-a indicat la presupusele acţiuni de maltratare, tortură şi tratament inuman admise de către reprezentanţii Ministerului Afacerilor Interne … procurorii au statuat asupra inadmisibilităţii admiterii argumentelor invocate, fiind refuzată pornirea urmării penale din motivul lipsei elementelor infracţiunii.
În aceste împrejurări stîrneşte nedumerire şi ridică serioase semne de întrebare atitudinea iresponsabilă şi comportamentul de opoziţie neîntemeiat al avocaţilor Ana Ursachi şi Roman Zadoinov, care cunoscînd faptul că în privinţa clienţilor săi nu au fost aplicate acţiuni cu caracter de tortură sau tratament inuman, intenţionat au apelat la instituţiile internaţionale fără a utiliza preventiv mecanismul naţional de soluţionare a unor asemenea cazuri, creînd astfel un cadru informaţional eronat şi utilizînd metode neoneste în scopul obţinerii unui eventual cîştig de cauză.
… evoluţia în dinamică a unor astfel de practici, în condiţiile cînd argumentele invocate categoric nu corespund realităţii, va impune necesitatea iniţierii … controalelor pentru stabilirea prezenţei sau absenţei în acţiunile avocaţilor a elementelor infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) Cod penal, deoarece răspîndirea pe larg comunităţii internaţionale a unor informaţii despre presupusele încălcări grave ale drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în Republica Moldova, generează prejudicii grave imaginii ţării noastre.
În temeiul celor expuse, urmează să luaţi atitudine de faptele expuse, cu aducerea la cunoştinţa avocaţilor Baroului a situaţiei create şi preîntîmpinarea, în măsura posibilităţilor, a prejudicierii autorităţii statului Republica Moldova.
Scrisoarea menţionată supra a generat discuţii aprige în mijloacele de informare în masă. La 30 iunie 2006, Baroul Avocaţilor a emis o declaraţie oficială în care, acesta a calificat scrisoarea Procuraturii Generale ca o încercare de a intimida avocaţii. Într-un interviu acordat Ziarului de Garda, Preşedintele Baroului Avocaţilor a declarat, inter alia, că aceasta era o încercare de a intimida avocaţii pentru ca aceştia să nu mai depună plîngere la Curte.
25. Aparent procuratura a informat reclamantul despre decizia sa din 18 ianuarie 2006, abia la sfîrşitul lunii iunie 2006. La 17 iulie 2006 avocatul reclamantului a depus plîngere împotriva rezoluţiei din 18 ianuarie 2006 şi a argumentat, inter alia, că procuratura nu a examinat plîngerea în modul corespunzător. El a argumentat că procuratura nu a atras atenţie la faptul că, la 25 octombrie 2005, în ziua arestării reclamantului, starea de sănătate a acestuia era satisfăcătoare. De asemenea, procuratura a omis să interogheze persoane, care l-au văzut pe reclamant la 3 noiembrie 2005, cînd el a fost adus în instanţa de judecată, inclusiv judecătorul, procurorul şi persoane prezente în instanţă. Procurorul nu a audiat doctorii care l-au examinat pe reclamant, nici nu l-a chestionat pe acesta pentru a identifica persoanele, care se pretinde că l-ar fi torturat şi birourile în care se pretinde că a avut loc tortura. Procurorul a omis să cerceteze faptul de ce colaboratorii operativi ai poliţiei specializaţi în investigarea omuciderilor l-au interogat pe reclamant, care a fost învinuit de sustragerea telefoanelor mobile.
26. La 13 februarie 2007, plîngerea a fost respinsă de către Judecătoria sectorului Rîşcani motivînd că avocatul reclamantului a omis să respecte termenul de 10 zile pentru contestarea deciziei procurorului. Reclamantul a depus recurs care a fost admis de către Curtea Supremă Justiţie la 3 iulie 2007.
27. Între timp, în iunie 2007, reclamantului, oficial, i-a fost acordat gradul doi de invaliditate. În actele medicale eliberate de Ministerul Protecţiei Sociale şi Familiei reclamantului i s-a recomandat să nu muncească. Temeiurile pentru declararea invalidităţii sale erau “remanenţele unei traume grave a capului datînd din octombrie 2005, vătămare a coloanei vertebrale şi lipsa post-traumatică a auzului la ambele urechi”.
28. Aparent, la o dată nespecificată din august-septembrie 2007, reclamantul şi-a fracturat şoldul în urma căderii de pe scări şi a petrecut două luni în spital.
29. La 15 octombrie 2007, Procuratura municipiului Chişinău a respins din nou plîngerea reclamantului privind maltratarea pretinsă. În esenţă, procurorul şi-a motivat decizia pe aceleaşi temeiuri expuse anterior în rezoluţia de la 18 ianuarie 2006.
30. La 1 noiembrie 2007, un procuror ierarhic superior a anulat decizia din 15 octombrie 2007 şi a dispus reexaminarea cauzei. Acesta a dat indicaţii procurorului ierarhic inferior întru examinarea actelor medicale, constatarea dacă reclamantul a suferit de vre-o afecţiune pînă la arestare, care a fost descoperită după ce ultimul a fost plasat în arest, şi audierea medicilor care l-au examinat.
31. La 11 decembrie 2007, un procuror a solicitat Ministerul Sănătăţii să formeze o comisie medicală pentru verificarea stării sănătăţii reclamantului în lumina contradicţiilor din raporturile medicale existente, în special raportul din 16 ianuarie 2006 şi decizia de recunoaştere a gradului doi de invaliditate a reclamantului.
32. La 9 ianuarie 2008, viceministrul sănătăţii a răspuns procuraturii, informînd despre constituirea comisiei, avînd scop examinarea medicală la 27 decembrie 2007 a reclamantului. Însă reclamantul nu s-a prezentat în faţa comisiei.
33. La 12 martie 2008, acelaşi viceministru a informat procuratura precum reclamantul nu s-a prezentat pentru examinarea medicală programată pentru ziua respectivă.
34. Într-o scrisoare din 14 aprilie 2008, adresată viceministrului sănătăţii, neurolog, medic-şef, a informat precum reclamantul a fost examinat de dumnealui la începutul lunii aprilie şi reclamantul era într-un scaun cu rotile avînd o intervenţie chirurgicală de protezare a articulaţiei coxo-femurale. Reclamantul avea slăbiciuni intense la membre în partea dreaptă. Medicul a concluzionat că reclamantul suferea de o disfuncţie locomotorie gravă în partea dreaptă şi una mai puţin gravă la piciorul stîng. Potrivit medicului, este foarte dificilă stabilirea cauzelor afecţiunii reclamantului, care ar putea fi, atît urmare a unei traume, cît şi în rezultatul unei simulări.
35. La 6 mai 2008, procuratura a reiterat solicitarea sa adresată Ministerului Sănătăţii cu privire la examinarea medicală repetată a reclamantului de o comisie de medici. Procuratura a solicitat comisiei medicale să răspundă la următoarele întrebări:
“1. A suferit oare cet. S.Gurgurov de careva maladii a sistemului nervos central şi locomotor anterior [pînă la reţinerea din 25 octombrie 2005]?
2. Puteau oare maladiile anterioare reţinerii sale să se agraveze în timpul detenţiei?
3. S-au depistat oare leziuni corporale primite în timpul detenţiei, care i-ar fi provocat înrăutăţirea stării actuale a sănătăţii?
4. Puteau fi oare leziunile corporale depistate la cet. S.Gurgurov provocate prin automutilare?
5. Are oare cet.Gurgurov S. semnele unui traumatism cranio-cerebral sau vertebro-medular şi cum ele se manifestă?
6. Are oare cet. Gurgurov S. careva semne cauzate în urma acţiunii curentului electric?
7. Care au fost cauzele recunoaşterii gradului doi de invaliditate şi în baza cărui regulament sau norme legale?
8. Care este vechimea leziunilor corporale[a reclamantului]?
9. Există oare o legătură cauzală între leziunile corporale pricinuite în septembrie 20071 şi starea actuală a sănătăţii lui S.Gurgurov?
10. Au influenţat oare leziunile corporale din septembrie 20072 asupra stării de sănătate a lui S.Gurgurov?”
36. La 15 mai 2008, avocatul reclamantului a depus o plîngere la Procuratura Generală despre tergiversarea examinării din partea procurorului care efectua investigaţia sesizării reclamantului.
37. La 6 iunie 2008, o comisie formată din trei medici-legişti, din care făceau parte doi membri ai comisiei care a formulat raportul din 16 ianuarie 2006, au examinat fişa medicală a reclamantului şi au răspuns în felul următor:
“1 şi 2. Comisia nu dispune de date, care ar confirma prezenţa la cet. S.Gurgurov a unor maladii ale sistemului nervos central şi locomotor în perioada antecedentă momentului examinării medico-legale din 11.11.2005.
3. Leziunile corporale depistate în cadrul examinării medico-legale din 11.11.2005 au fost corect calificate drept leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii, ceea ce exclude influenţa lor asupra stării sănătăţii cet. S.Gurgurov.
4. Leziunile corporale depistate la cet. S.Gurgurov nu sunt caracteristice automutilării, care oricum nu exclud posibilitatea cauzării lor de sine stătător.
5. Simptomele clinice certe ale unor sechele posttraumatice (traumă craneo-cerebrală, vertebro-medulară, etc.) la cet. S.Gurgurov nu s-au depistat.
6. Comisia de experţi nu dispune de date, care ar confirma obiectiv faptul aplicării curentului electric faţă de cet. S.Gurgurov.
7. De regulă, invaliditatea unei persoane este calificată prin examuinarea documentaţiei medicale, examinarea clinică şi paraclinică propriu-zisă, care se efectuează de medicii specialişti…
8. Vechimea leziunilor corporale depistate la cet. S.Gurgurov a fost corect indicată în raportul de examinare medico-legală din 11.11.2005. Dereglările cu caracter neurologic au fost constatate la momentul efectuării examinării medico-legale primare în comisie. Stabilirea exactă a vechimii lor nu este posibilă.
9 şi 10. Nu există legătură de cauzalitate între leziunile corporale depistate şi manifestările clinice stabilite la cet. S.Gurgurov.”
38. La 11 iunie 2008, procuratura a adoptat o ordonanţă prin care repetat a respins plîngerea reclamantului despre pretinse rele tratamente. Ordonanţa s-a bazat, inter alia, pe raportul medical din 6 iunie 2008. Reclamantul a contestat ordonanţa faţă de judecătorul de instrucţie. Cu toate acestea, cererea a fost respinsă şi reclamantului i s-a îngăduit să depună o contestaţie procurorului ierarhic superior, ceea ce a şi făcut-o.
39. La 13 februarie 2009, Procuratura Generală a respins contestaţia reclamantului împotriva ordonanţei procuraturii din 11 iunie 2008. Procuratura Generală a concluzionat precum reclamantul a simulat starea sa. Temei pentru aceste constatări au servit mărturiile cîtorva foşti co-deţinuţi de celulă ai reclamantului şi raportul medical din 6 iunie 2008.
