Practica si dreptul intern pertinent - Holomiov contra Moldovei - Arestare preventivă nejustificată. Condiţii neadecvate de detenţie. Asistenţă medicală în detenţie
| Index |
|---|
| Holomiov contra Moldovei - Arestare preventivă nejustificată. Condiţii neadecvate de detenţie. Asistenţă medicală în detenţie |
| Practica si dreptul intern pertinent |
| In drept |
Pagina 2 din 3
II. PRACTICA ŞI DREPTUL INTERN PERTINENT
A. Arestarea preventivă
85. Prevederile relevante ale articolului 25 al Constituţiei Republicii Moldova sunt următoarele:
„(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.”
86. Prevederile relevante ale vechiului Cod de procedură penală, în vigoare până la 12 iunie 2003, sunt următoarele:
„Articolul 79. Durata ţinerii sub arest şi prelungirea ei
Arestarea se face în baza unui mandat, emis de judecător, pentru un termen de cel mult 30 de zile.
…
Termenul arestării poate fi prelungit cel mult până la 6 luni, iar în cazuri excepţionale … până la 12 luni. Prelungirea termenului de ţinere sub arest a persoanei se dispune de judecător în baza unui demers motivat al procurorului. …
După trimiterea cauzei în judecată, inculpatul poate fi ţinut sub arest până la rezolvarea definitivă a cauzei într-un termen rezonabil.”
87. Prevederile relevante ale noului Cod de procedură penală, în vigoare din 12 iunie 2003, sunt următoarele:
„Articolul 176. Temeiurile pentru aplicarea măsurilor preventive
(1) Măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanţa de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvârşească alte infracţiuni, de asemenea, ele pot fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea executării sentinţei.
(2) Arestarea preventivă şi măsurile preventive de alternativă arestării se aplică numai în cazurile existenţei unei bănuieli rezonabile privind săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mare de 2 ani, iar în cazul existenţei unei bănuieli rezonabile privind săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mic de 2 ani, ele se aplică dacă învinuitul, inculpatul a comis cel puţin una din acţiunile menţionate în alineatul (1).
(3) La soluţionarea chestiunii privind necesitatea aplicării măsurii preventive respective, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată vor lua în considerare următoarele criterii complementare:
1) caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei incriminate;
2) persoana bănuitului, învinuitului, inculpatului;
3) vârsta şi starea sănătăţii lui;
4) ocupaţia lui;
5) situaţia familială şi prezenţa persoanelor întreţinute;
6) starea lui materială;
7) prezenţa unui loc permanent de trai;
8) alte circumstanţe esenţiale.
...
Articolul 177. Actul prin care se aplică măsura preventivă
...
(2) Arestarea preventivă … se aplică numai conform hotărârii instanţei de judecată...
Articolul 185. Arestarea preventivă
(1) Arestarea preventivă constă în deţinerea bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de arest în locurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Arestarea preventivă poate fi aplicată în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art.176, precum şi dacă:
1) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova;
2) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu este identificat;
3) bănuitul, învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri preventive aplicate în privinţa sa.
…
(4) Încheierea privind arestarea preventivă poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară.
Articolul 186. Termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui
(1) Termenul ţinerii persoanei în stare de arest curge de la momentul privării persoanei de libertate la reţinerea ei, iar în cazul în care ea nu a fost reţinută - de la momentul executării hotărârii judecătoreşti privind aplicarea acestei măsuri preventive. …
(2) Ţinerea persoanei în stare de arest în faza urmăririi penale până la trimiterea cauzei în judecată nu va depăşi 30 de zile, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Curgerea duratei arestării preventive în faza urmăririi penale se întrerupe la data când procurorul trimite cauza în instanţă spre judecare, când arestarea preventivă sau arestarea la domiciliu se revocă ori se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
…
(5) Fiecare prelungire a duratei arestării preventive nu poate depăşi 30 de zile.
(6) În caz dacă este necesar de a prelungi durata arestării preventive a învinuitului, procurorul, nu mai târziu de 5 zile până la expirarea termenului de arestare, înaintează judecătorului de instrucţie un demers privind prelungirea acestui termen.
(7) La soluţionarea demersului privind prelungirea termenului arestării preventive, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată este în drept să înlocuiască arestarea preventivă cu arestarea la domiciliu, liberare provizorie sub control judiciar sau liberare provizorie pe cauţiune.
(8) După trimiterea cauzei în judecată, toate demersurile cu privire la arestarea preventivă se soluţionează de către instanţa care judecă cauza.
(9) Prelungirea duratei arestării preventive până la 6 luni se decide de către judecătorul de instrucţie în baza demersului procurorului din circumscripţia în raza teritorială a căreia se efectuează urmărirea penală, iar în caz de necesitate de a prelungi arestarea preventivă peste termenul indicat - în baza demersului aceluiaşi procuror, cu consimţământul Procurorului General sau al adjuncţilor lui.
(10) Hotărârea de prelungire a duratei arestării preventive poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară.
Articolul 190. Liberarea provizorie a persoanei arestate
Persoana arestată preventiv în condiţiile art.185 poate cere, în tot cursul procesului penal, punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
Articolul 191. Liberarea provizorie sub control judiciar a persoanei deţinute
(1) Liberarea provizorie sub control judiciar a persoanei arestate preventiv, reţinute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de arestare poate fi acordată de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de judecată numai în cazul infracţiunilor din imprudenţă, precum şi al infracţiunilor cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă care nu depăşeşte 10 ani închisoare.
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă bănuitului, învinuitului, inculpatului în cazul în care acesta are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave sau există date că el va săvârşi o altă infracţiune, va încerca să influenţeze asupra martorilor sau să distrugă mijloacele de probă, sau să fugă.
(3) Liberarea provizorie sub control judiciar a persoanei deţinute este însoţită de una sau mai multe din următoarele obligaţii:
1) să nu părăsească localitatea unde îşi are domiciliul decât în condiţiile stabilite de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţă;
2) să comunice organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată orice schimbare de domiciliu;
3) să nu meargă în locuri anume stabilite;
4) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este citată;
5) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
6) să nu săvârşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în procesul penal;
7) să nu conducă autovehicule, să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii.
…
Articolul 195. Înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurii preventive
(1) Măsura preventivă aplicată poate fi înlocuită cu una mai aspră, dacă necesitatea acesteia este confirmată prin probe, sau cu una mai uşoară, dacă prin aplicarea ei se va asigura comportamentul respectiv al bănuitului, învinuitului, inculpatului, în scopul desfăşurării normale a procesului penal şi al asigurării executării sentinţei. …
Articolul 329. Rezolvarea chestiunii cu privire la măsura preventivă
(1) La judecarea cauzei, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultând opiniile acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiţionează noua cerere. …
Articolul 345. Şedinţa preliminară
(1) În termen de cel mult 10 zile de la data la care cauza a fost repartizată pentru judecare, judecătorul sau, după caz, completul de judecată, studiind materialele dosarului, fixează termenul pentru şedinţa preliminară. Şedinţa preliminară în cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi se face de urgenţă şi cu prioritate.
...
(4) În şedinţa preliminară se soluţionează chestiunile privind:
... 6) măsurile preventive şi de ocrotire.
Articolul 351. Numirea cauzei spre judecare
...
(7) Fixând cauza pentru judecare, instanţa dispune menţinerea, schimbarea, revocarea sau încetarea, după caz, a măsurii preventive, în conformitate cu prevederile prezentului cod.”
B. Recursurile interne invocate de Guvern
88. În cauza Drugalev c. Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Finanţelor (hotărârea irevocabilă a Curţii de Apel Chişinău din 26 octombrie 2004), după trei ani de la eliberarea din arest preventiv, reclamantul a pretins şi a obţinut despăgubiri în mărime de aproximativ 950 euro (EUR) pentru că a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante timp de aproximativ şase luni. Cauza a fost examinată doar de două instanţe, deoarece decizia Curţii de Apel Chişinău nu a fost contestată la Curtea Supremă de Justiţie, iar întreaga durată a procesului a fost de aproximativ un an şi cinci luni. Instanţa şi-a bazat hotărârea pe articolele 2 şi 3 ale Convenţiei.
89. În cauza Eleonora Bologan c. Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Finanţelor (hotărârea civilă a Curţii de Apel Bălţi din 21 martie 2006), reclamantului i s-au acordat compensaţii în mărime de EUR 3,160 pentru că a fost supus torturii de către trei poliţişti în timpul urmăririi penale împotriva sa. Instanţele judecătoreşti naţionale şi-au bazat hotărârile pe o sentinţă penală irevocabilă împotriva poliţiştilor, prin care ei au fost găsiţi vinovaţi şi condamnaţi pentru comiterea unor acte de tortură.
90. În cauzele Cotorobai şi Castraveţ (hotărârile judecătoreşti din 9 decembrie 2004 şi 1 octombrie 2005 ale Judecătoriei Centru şi, respectiv, ale Judecătoriei Botanica), instanţele de judecată au examinat cererile habeas corpus depuse de reclamanţi şi au dispus eliberarea lor pe motivul, inter alia, al stării proaste a sănătăţii lor. În special, în cauza Cotorobai instanţa de judecată a notat că, „potrivit certificatelor medicale şi fişei medicale a reclamantului, el suferă de o boală oftalmologică care necesită tratament”. În cauza Castraveţ Judecătoria Botanica a declarat că „durata lungă a detenţiei reclamantului a contribuit la agravarea unor boli de care acesta suferea”.
91. Articolul 53 din Constituţie prevede următoarele:
„(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”
92. Prevederile relevante ale Codului civil sunt următoarele:
„Articolul 1405. Răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată
(1) Prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată. ...”
