Înaltul Consiliul Spiritual al Comunităţii Musulmane contra Bulgaria - Organizaţii religioase Intervenţia statului în activitatea lor Condiţii
| Comentarii |
|
CEDO, secţia I, hotărârea Înaltul Consiliul Spiritual al Comunităţii Musulmane versus Bulgaria, 16 decembrie 2004, 39023/97
Autorităţile statului pot interveni pentru a media conflicte între facţiuni ale aceleiaşi comunităţi, însă trebuie să-şi îndeplinească această sarcină cu prudenţă.
Organizaţia reclamantă este una din cele două facţiuni rivale care se pretind a fi liderii comunităţii musulmane din Bulgaria. În 1995, şeful reclamantei a fost instalat oficial în fruntea comunităţii musulmane din Bulgaria. În 1997, a fost numit un nou guvern, iar autorităţile au cerut celor două organizaţii rivale să semneze un acord relativ la o conferinţă care să unifice cele două facţiuni. Ulterior, după semnarea acordului, G. s-a plâns de faptul că acea conferinţă nu a fost organizată conform statului asociaţiei, iar mai mulţi oameni politici au încercat să influenţeze alegerea delegaţiilor la conferinţă. Acesta s-a plâns, de asemenea, de faptul că participarea Direcţiei problemelor religioase a statului la organizarea conferinţei constituie o ingerinţă nejustificată a statului. Şeful acestei instituţii a ţinut un lung discurs la conferinţă, de la care G. s-a retras, în care îl critica pentru împiedicarea procesului de unificare. Conferinţa a ales noi conducători, între care şi H., liderul organizaţiei musulmane rivale reclamantei.
1. Art. 9 („Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie”). Domeniul de aplicabilitate. Chiar dacă libertate religioasă pare esenţialmente o problemă de conştiinţă individuală, un organism ecleziastic sau religios poate exercita libertatea religioasă în numele aderenţilor săi. De aceea, art. 9 este aplicabil.
2. Libertatea religioasă. Curtea a considerat că autorităţile statului pot interveni pentru a media conflicte între facţiuni ale aceleiaşi comunităţi, însă trebuie să-şi îndeplinească această sarcină cu prudenţă, întrucât libertatea de exercitare a religiei este un domeniu delicat. Maniera în care dreptul intern bulgar este aplicat – acesta impune lideri ai comunităţilor religioase care se întrunesc într-o direcţie a statului – joacă un rol fundamental în această speţă. Autorităţile au făcut tot posibilul să se ajungă la o unificare a comunităţii musulmane, astfel încât să existe acel lider unic, ceea ce a condus ca organizaţia reclamantă, care reprezintă o parte a comunităţii musulmane, să ajungă sub conducerea unei persoane, deşi nu s-a dorit acest lucru. Faptul că la aceasta s-a ajuns prin diferite forme de constrângere impusă de stat reprezintă o violare a art. 9.
| ← Abramiuc împotriva României - Durata excesivă a procedurii.... | Beshiri contra Albania - Refuz de a pune în executare o... → |
|---|
