Mancevschi contra Moldovei -Percheziţia în oficiul unui avocat
| Index |
|---|
| Mancevschi contra Moldovei -Percheziţia în oficiul unui avocat |
| Admisibilitatea cererii |
Pagina 1 din 2
| Comentarii |
|
Mancevschi c. Moldovei -Percheziţia în oficiul unui avocat
(Cererea nr. 33066/04)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
7 octombrie 2008
DEFINITIVĂ
07/01/2009
Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Mancevschi c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:
Nicolas Bratza, Preşedinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători, şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii,
Deliberând la 16 septembrie 2008 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 33066/04) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dl Oleg Mancevschi („reclamantul”), la 18 iunie 2004.
2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Nagacevschi, avocat din Chişinău şi membru al organizaţiei non-guvernamentale „Juriştii pentru drepturile omului”. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Grosu.
3. Reclamantul a pretins, în special, că, prin percheziţia efectuată în apartamentul şi biroul său, au fost încălcate drepturile sale garantate de articolul 8 al Convenţiei.
4. Cererea a fost repartizată Secţiunii a Patra a Curţii. La 21 noiembrie 2006, Preşedintele acestei Secţiuni a decis să comunice Guvernului cererea. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, s-a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea acesteia.
ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
5. Reclamantul s-a născut în anul 1962 şi locuieşte în Chişinău.
6. Faptele cauzei, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor.
7. În anul 1992, reclamantul a fondat o companie (Rusman) şi a fost directorul acesteia până în anul 1998.
8. În iulie 2001, el a primit licenţa de avocat. La o dată necunoscută în anul 2002, el a devenit avocatul companiei Rusman.
9. La 28 iulie 2003, S.P., directorul unei alte companii, a fost omorât şi o urmărire penală a fost pornită cu privire la acest fapt. La 23 februarie 2004, reclamantul a semnat un contract de reprezentare a lui B., care era bănuit de omorul lui S.P.. Potrivit Guvernului, ofiţerul de urmărire penală a constatat existenţa unei legături între activitatea companiei Rusman şi moartea lui S.P. şi a decis să-l audieze pe reclamant în calitate de martor despre activităţile companiei Rusman.
10. La 26 mai 2004, reclamantul a fost citat să se prezinte în aceeaşi zi la T., un ofiţer de urmărire penală de la Inspectoratul General de Poliţie al municipiului Chişinău, pentru a fi audiat în calitate de martor în dosarul clientului său. Deoarece el a primit citaţia cu doar 15 minute înainte de ora indicată în citaţie, el s-a prezentat la oficiul ofiţerului de urmărire penală cu o întârziere de 15 minute. T. plecase deja. La aceeaşi dată, reclamantul a expediat o telegramă ofiţerului de urmărire penală, informându-l despre aceste evenimente.
11. Tot la 26 mai 2004, T. a emis o ordonanţă de efectuare a percheziţiei în biroul reclamantului. Ordonanţa prevedea următoarele:
„Ofiţerul de urmărire penală T. [descrierea atribuţiilor],
Examinând materialele dosarului penal [nr. dosarului] pornit în temeiul articolului 145 alin. 2 al Codului penal;
A stabilit că la 28 iulie 2003, aproximativ la 19.00 în Chişinău [adresa] [P.S.] a fost împuşcat şi omorât cu o armă de foc neidentificată.
În urma efectuării investigaţiilor de urmărire penală şi operative, s-a stabilit că B. [adresa], care a fost arestat şi este deţinut [într-un izolator de detenţie provizorie], are legătură cu omorul lui [P.S.].
Având în vedere că probele din dosar şi materialele obţinute în urma investigaţiilor operative oferă informaţii de a presupune întemeiat că obiectele de interes operativ şi care reprezintă probe materiale pe cauza penală pot fi găsite la biroul [reclamantului] la Lex Consulting situat pe [adresa], în baza articolului 125 CPP:
Dispune
Efectuarea percheziţiei în biroul [reclamantului] la Lex Consulting, situat pe [adresa], cu scopul descoperirii şi ridicării în calitate de probe a obiectelor ce prezintă interes operativ şi a obiectelor care reprezintă probe materiale pe cauza penală.”
12. Tot în aceeaşi zi, T. a emis o ordonanţă de efectuare a percheziţiei la domiciliul reclamantului, cu un conţinut identic.
13. Ca urmare a ordonanţei lui T., tot la 26 mai 2004, procurorul a cerut Judecătoriei Rîşcani să autorizeze efectuarea percheziţiei la biroul reclamantului, deoarece „obiectele care reprezintă interes operativ şi care sunt probe materiale pe cauza penală, se află la locul de muncă [a reclamantului]”. O cerere cu un conţinut identic a fost înaintată în privinţa apartamentului reclamantului.
14. Tot în aceeaşi zi, judecătoarea E.C. de la Judecătoria Rîşcani a autorizat efectuarea percheziţiei la biroul reclamantului. Decizia prevedea următoarele:
„Instanţa judecătorească ... a examinat în şedinţă închisă cererea procurorului de la Procuratura Generală privind autorizarea percheziţiei.
Instanţa a stabilit:
În această cerere, se solicită autorizarea percheziţiei la biroul [reclamantului] la Lex Consulting S.R.L., situat pe [adresa], în cadrul urmăririi penale [numărul dosarului] pornit în privinţa infracţiunii prevăzute de articolul 145 alin. 2 al Codului penal, privind omorul lui [S.P.], care a avut loc la 28 iulie 2003, aproximativ la 19.00, în Chişinău la [adresa], cu o armă de foc neidentificată.
Instanţa consideră că cererea este legală şi întemeiată şi, în baza articolelor 125, 301 şi 306 ale Codului de procedură penală, instanţa:
Dispune:
A autoriza percheziţia la biroul [reclamantului] la Lex Consulting S.R.L., situat la [adresa].
Încheierea este definitivă.”
Printr-o încheiere identică a fost autorizată efectuarea percheziţiei în apartamentul reclamantului.
15. La 27 mai 2004, reclamantul s-a plâns Judecătoriei Rîşcani de acţiunile ilegale ale ofiţerului de urmărire penală. În special, el s-a bazat pe prevederile articolului 90 alin. 3 al Codului de procedură penală (CPP, a se vedea paragraful 26 de mai jos), care interzice ascultarea în calitate de martor a avocatului care reprezintă acuzatul în aceeaşi cauză. În final, el a solicitat instanţei „să nu ia în consideraţie niciuna din declaraţiile pe care le-a făcut anterior, deoarece acestea au fost făcute prin constrângere iar ofiţerul de urmărire penală s-a folosit de starea lui nesatisfăcătoare de sănătate, deoarece el era în concediu medical la acea dată şi urma un tratament contra intoxicării sangvine”.
16. La 28 mai 2004, T. a citat reclamantul din nou, pentru data de 3 iulie 2004. La aceeaşi dată, el a dispus aducerea silită a reclamantului, din cauza neprezentării neexplicate a acestuia la organul de urmărire penală în calitate de martor la 25 şi 26 mai 2004.
17. La 31 mai 2004, reclamantul a fost adus silit în faţa organului de urmărire penală. La aceeaşi dată, el a depus declaraţii în legătură cu dosarul clientului său. Potrivit procesului-verbal de interogare, el a menţionat că el nu trebuie audiat în calitate de martor, deoarece el era avocatul persoanei acuzate în aceeaşi cauză.
18. Tot la 31 mai 2004, T. a dispus înlăturarea reclamantului din calitatea de reprezentant al clientului său în această cauză, deoarece:
„... în timpul examinării cauzei penale s-a stabilit că [reclamantul] a fost implicat în activităţile economice ale SRL „Rusman”, din care cauză este necesar de a-l audia în calitate de martor”.
19. După interogare, T. l-a informat pe reclamant despre cele două încheieri din 26 mai 2004 de autorizare a percheziţiei în biroul şi domiciliul său şi i-a înmânat copiile acestor încheieri. Reclamantul s-a plâns că aceste încheieri nu conţineau vreun motiv relevant.
20. În aceeaşi zi, biroul reclamantului a fost percheziţionat în prezenţa reclamantului şi avocatului său, după care a urmat percheziţionarea domiciliului său. În procesele-verbale de efectuare a percheziţiei ambelor locuri, scopul percheziţiei a fost notat ca fiind „descoperirea telefonului mobil şi a documentelor referitoare la Rusman Ltd”. A fost făcută propunerea ca telefonul mobil şi documentele referitoare la Rusman Ltd să fie predate iar după aceasta a avut loc percheziţia biroului Lex Consulting. Nimic nu a fost descoperit sau ridicat de la biroul reclamantului. Potrivit Guvernului, percheziţia a durat aproximativ 35 de minute. Procesul-verbal menţionează ora începerii percheziţiei, dar nu şi ora la care aceasta a luat sfârşit. Acesta mai menţiona că o plângere a fost depusă privitor la ilegalitatea percheziţiei biroului reclamantului.
21. Potrivit procesului-verbal de efectuare a percheziţiei la domiciliul reclamantului, un telefon mobil a fost predat ofiţerilor de urmărire penală la cererea acestora. Telefonul a fost întors în următoarea zi. Potrivit părţilor, domiciliul lui a fost percheziţionat (timp de circa 20 de minute, fapt confirmat de procesul-verbal). Reclamantul a adăugat că telefonul ridicat de către ofiţerii de urmărire penală aparţinea soţiei sale.
22. La 8 iunie 2004, reclamantul a depus la Judecătoria Rîşcani o completare la plângerea sa din 27 mai 2004. El s-a plâns de faptul că nu a primit alte citaţii în afară de cea care solicita înfăţişarea lui la 26 mai 2004 şi nu existau dovezi care să demonstreze contrariul. El a mai notat faptul că întrebările care i-au fost puse la 31 mai 2004 se refereau la chestiuni ce i-au devenit cunoscute în urma activităţii sale în calitate de apărător în cazul clientului său. El a cerut instanţei de judecată să constate ilegalitatea acţiunilor organului de urmărire penală, să anuleze ordonanţele privind aducerea lui silită la procuror şi de înlăturare a sa din dosar în calitate de apărător al clientului său şi să adopte o încheiere interlocutorie privind informarea procuraturii şi a Ministerului Afacerilor Interne despre actele ilegale comise. El s-a bazat, inter alia, pe articolele 6 şi 8 ale Convenţiei.
23. Judecătoria Rîşcani a fixat data examinării plângerii reclamantului pentru 10 iunie 2004. La acea dată, el a cerut recuzarea judecătoarei E.C., deoarece ea a autorizat percheziţionarea biroului şi a domiciliului său. El a susţinut că încheierile în cauză erau nemotivate şi nu menţionau statutul său de avocat al persoanei acuzate în această cauză, în privinţa căruia a fost dispusă efectuarea percheziţiei, ceea ce sugera că judecătorul nici nu a examinat cauza înainte de a semna încheierea. Suplimentar, încheierea nu a indicat vreun termen limită pentru efectuarea percheziţiilor, scopul percheziţiilor sau persoana (persoanele) autorizată să le efectueze, contrar prevederilor articolului 306 CPP. În final, el pretindea că judecătorul a luat poziţia procurorului şi, astfel, a încălcat dreptul la egalitatea armelor. În completare, reclamantul a menţionat că el era gata să depună o cerere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în privinţa percheziţiilor şi a accentuat modul superficial în care judecătorul a examinat cererea ofiţerului de urmărire penală, deoarece ea nu a luat în consideraţie statutul de apărător al reclamantului. În aceeaşi zi, un alt judecător de la Judecătoria Rîşcani a respins cererea reclamantului privind recuzarea judecătoarei E.C.
24. La 14 iunie 2004, Judecătoria Rîşcani a examinat plângerea reclamantului şi a respins-o. Instanţa a constatat că reclamantului i-au fost adresate întrebări despre compania Rusman Ltd, al cărei director el a fost până în 1998, şi nu despre ceva ce acesta ar fi putut afla de la clientul său. Mai mult, el a fost înlăturat din calitatea sa de apărător pentru a putea fi audiat în calitate de martor. După examinarea tuturor materialelor din dosar, instanţa a constatat că acţiunile organului de urmărire penală, inclusiv ordonanţele de aducere silită a reclamantului şi de înlăturare a lui din calitatea de apărător al clientului său au fost legale şi întemeiate. Încheierea este irevocabilă. Instanţa nu a dat reclamantului vreun răspuns referitor la plângerea privind percheziţionarea biroului şi a domiciliului său.
25. Potrivit reclamantului, organul de urmărire penală a prezentat dosarul penal instanţei judecătoreşti şi instanţa l-a consultat înainte de a adopta încheierea sa. Cu toate acestea, lui şi avocatului său nu i-a fost acordat acces la acesta. El a pretins că cererea lui de acces la dosar a fost respinsă.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
26. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală (CPP) sunt următoarele:
Articolul 90. Martorul
„... (3) Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:
… 2) apărătorii, colaboratorii birourilor de avocaţi – pentru constatarea unor date care le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru acordare de asistenţă juridică sau în legătură cu acordarea acesteia; ...”
Articolul 125. Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei
„(1) Organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziţie dacă probele acumulate sau materialele de investigaţie operativă permit de a presupune întemeiat că într-o anumita încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au servit la săvîrşirea infracţiunii, obiecte şi valori dobîndite de pe urma infracţiunii, precum şi alte obiecte sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauza penală.
... (3) Percheziţia se efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală şi numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. ...”
Articolul 126. Temeiurile pentru ridicarea de obiecte sau documente
„(1) Organul de urmărire penală este în drept să ridice obiectele sau documentele care au importanţă pentru cauza penală dacă probele acumulate sau materialele de investigaţie operativă indică exact locul şi persoana la care se află acestea. ...”
Articolul 128. Procedura efectuării percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente
„... (4) La ridicarea de obiecte şi documente, după prezentarea ordonanţei, reprezentantul organului de urmărire penală cere să i se predea obiectele sau documentele care urmează a fi ridicate, iar în caz de refuz, procedează la ridicarea lor forţată. Dacă obiectele sau documentele ce urmează a fi ridicate lipsesc la locul indicat în ordonanţă, persoana care efectuează urmărirea penală este în drept să facă percheziţie, motivînd necesitatea efectuării acesteia. ...
(6) … Obiectele şi documentele descoperite în timpul percheziţiei sau ridicării, a căror circulaţie este interzisă de lege, trebuie ridicate indiferent de faptul dacă au sau nu legătură cu cauza penală. …”
Articolul 301. Acţiunile de urmările penală efectuate cu autorizarea judecătorului de instrucţie
„(1) Cu autorizarea judecătorului de instrucţie se efectuează acţiunile de urmărire penală legate de limitarea inviolabilităţii … domiciliului ... .”
Articolul 305. Modul de examinare a demersurilor referitoare la efectuarea acţiunilor de urmărire penală, măsurilor operative de investigaţii sau la aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere
„1. Demersul referitor la efectuarea acţiunilor de urmărire penală, măsurilor operative de investigaţii sau la aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere se examinează de către judecătorul de instrucţie în şedinţă închisă, cu participarea procurorului şi, după caz, a reprezentantului organului care exercită activitatea operativă de investigaţii.
... 8. Încheierea judecătorului de instrucţie, adoptată în condiţiile prezentului articol, este definitivă, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod.”
Articolul 306. Încheierile judecătoreşti privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală, măsurilor operative de investigaţii sau privind aplicarea măsurilor procesuale de constrîngere
„În încheierea judecătorească privind efectuarea acţiunilor de urmărire penală, măsurilor operative de investigaţii sau privind aplicarea măsurilor procesuale de constrângere se va indica: … organul care efectuează acţiuni de urmărire penală, măsurile operative de investigaţii sau aplică măsurile procesuale de constrângere, cu indicarea scopului efectuării acestor acţiuni sau măsuri şi a persoanei la care se referă ele, precum şi menţiunea despre autorizarea acţiunii sau respingerea ei, termenul pentru care este autorizată acţiunea, persoana cu funcţie de răspundere sau organul abilitat de a executa încheierea, ...”
Articolul 313. Plîngerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate operativă de investigaţii
„(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate operativă de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe.
(2) Persoanele indicate în alin.(1) sunt în drept de a ataca judecătorului de instrucţie:
...3) alte acţiuni care afectează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei.”
27. Prevederile relevante ale Legii nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:
Articolul 1
„(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma:
... b) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice;
... d) efectuării măsurilor operative de investigaţii cu încălcarea prevederilor legislaţiei;
e) ridicării ilegale a documentelor contabile, a altor documente, a banilor, a ştampilelor, precum şi în urma blocării conturilor bancare.
(2) Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.”
Articolul 4
„Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul:
a) pronunţării sentinţei de achitare;
b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare;
c) adoptării de către instanţa judecătorească a hotărârii cu privire la anularea arestului administrativ în legătură cu reabilitarea persoanei fizice;
d) adoptării de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului sau de către Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a hotărîrii cu privire la repararea prejudiciului sau a realizării acordului amiabil dintre persoana vătămată şi reprezentantul Guvernului Republicii Moldova în Comisia Europeană pentru Drepturile Omului şi în Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Acordul menţionat se aprobă de către Guvernul Republicii Moldova; ...”
ÎN DREPT
28. Reclamantul a pretins, în temeiul articolului 6 al Convenţiei, că dreptul său la egalitatea armelor a fost încălcat ca urmare a imposibilităţii sale de a consulta dosarul penal transmis Judecătoriei Rîşcani de procuror înainte de adoptarea încheierii acesteia din 14 iunie 2004. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul aceluiaşi articol, de lipsa temeiurilor relevante şi suficiente pentru adoptarea diferitelor încheieri în cauza sa. Partea relevantă a articolului 6 este următoarea:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil … într-un termen rezonabil, ... de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită prin lege, ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa. ...”
29. În continuare, reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 8 al Convenţiei, de percheziţionarea biroului şi domiciliului său şi de faptul că a fost adus forţat înaintea organului de urmărire penală pentru a fi audiat în calitate de martor. Articolul 8 prevede următoarele:
„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în executarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.”
