Meriakri contra Moldovei - Corespondenţa cu avocat în timpul detenţiei

Comentarii

0

Meriakri c. Moldovei - Corespondenţa cu avocat în timpul detenţiei

(Cererea nr. 53487/99)
HOTĂRÂRE (Radiere)
STRASBOURG
1 martie 2005
DEFINITIVĂ
06/07/2005
Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Meriakri c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), în Camera compusă din:
Sir Nicolas BRATZA, Preşedinte,
Dl J. CASADEVALL,
Dl G. BONELLO,
Dl R. MARUSTE,
Dl S. PAVLOVSCHI,
Dl L. GARLICKI,
Dl J. BORREGO BORREGO, judecători,
şi dl M. O’BOYLE, Grefier al Secţiunii,
Deliberând la 1 februarie 2005 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată:

PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea (nr. 53487/99) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dl V. Meriakri („reclamant”), la 28 aprilie 1999.
2. Reclamantul, căruia i-a fost acordată asistenţă judiciară, a fost reprezentat de dl A. Tănase, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl V. Pârlog.
3. Invocând în substanţă articolul 8 al Convenţiei, reclamantul s-a plâns de ingerinţa administraţiei închisorii în dreptul său la respectarea corespondenţei sale cu Curtea şi cu anumite autorităţi naţionale.
4. Cererea a fost repartizată Secţiunii a Patra a Curţii (articolul 52 § 1 al Regulamentului Curţii). Pentru examinarea cauzei (articolul 27 § 1 al Convenţiei), în cadrul acestei Secţiuni a fost constituită o Cameră în modul stabilit de articolul 26 § 1 al Regulamentului Curţii.

5. Printr-o decizie din 6 mai 2003, Curtea a declarat cererea admisibilă.
1. Reclamantul şi Guvernul au prezentat fiecare observaţii cu privire la fondul cererii (articolul 59 § 1 al Regulamentului Curţii). Suplimentar, ambele părţi au prezentat Grefei propuneri în contextul negocierilor de reglementare amiabilă (articolul 38 § 1 (b) al Convenţiei). Nu s-a ajuns la o reglementare amiabilă.
2. Printr-o scrisoare care datează din 28 octombrie 2003, Guvernul a cerut Curţii să radieze cauza de pe rol şi a anexat textul unei declaraţii cu scopul soluţionării chestiunilor invocate în cerere. Reclamantul a prezentat observaţii scrise cu privire la solicitarea Guvernului, iar Guvernul a prezentat replica sa la observaţiile reclamantului.

ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
8. Reclamantul s-a născut în 1952 şi locuieşte în Cricova, Chişinău.
9. La 5 martie 1997, el a fost reţinut fiind acuzat de complicitate la jaf armat. La 22 iulie 1997, Judecătoria sectorului Buiucani l-a condamnat pe reclamant pentru pregătirea unui jaf cu circumstanţe agravante şi, fiind recidivist periculos, l-a condamnat la doisprezece ani de închisoare, care să fie executată într-o colonie de reeducare prin muncă cu regim sever. Reclamantul a depus apel împotriva acestei hotărâri.
10. La 20 noiembrie 1997, Tribunalul municipiului Chişinău a respins apelul ca fiind nefondat, menţinând hotărârea judecătoriei. Reclamantul a depus recurs împotriva acestei decizii. După o şedinţă judecătorească, la 12 februarie 1998, Curtea de Apel, printr-o decizie irevocabilă, a respins apelul, menţinând decizia tribunalului.
11. Reclamantul a depus o cerere la Curtea Europeană la 28 aprilie 1999. La scrisoarea sa adresată Curţii la 2 august 1999, reclamantul a anexat o cerere pe care el a adresat-o la 16 iulie 1999 administraţiei închisorii, solicitând copii ale plângerilor sale trimise Procuraturii municipiului Chişinău şi Procuraturii Generale, precum şi răspunsurile primite. În partea de sus a cererii, cineva a scris:

„Către unitatea specială. De luat măsuri. 17 iulie 1999”,
iar pe verso documentului era o listă, scrisă de mână, dar nu de el, a unsprezece plângeri pe care el le-a adresat diverselor autorităţi naţionale. Reclamantul, de asemenea, a transmis Curţii o scrisoare adresată lui la 20 aprilie 1999 de către Misiunea OSCE în Moldova. Pe scrisoare erau aplicate numeroase ştampile care indicau că ea a trecut prin diverse oficii între 5 mai şi 25 iunie 1999. Potrivit reclamantului, ea i-a fost transmisă lui abia la 1 iulie 1999.
12. În scrisoarea sa către Curte din 4 octombrie 1999, reclamantul a formulat
o pretenţie explicită că scrisorile sale au fost deschise de către administraţia închisorii şi a cerut Curţii să indice Şefului Unităţii Speciale a închisorii să nu deschidă scrisorile adresate lui. Reclamantul a trimis înapoi Curţii o scrisoare care data din 2 septembrie 1999 şi care i-a fost adresată de către Grefa Curţii, care avea aplicatăştampila:
„Numărul de intrare 374, la 10 septembrie 1999”,
şi o menţiune scrisă de mână care prevedea:
„Unitatea specială. Primită la 10 septembrie 1999”.
Reclamantul a informat Curtea că el a primit scrisoarea abia la 22 septembrie 1999.
13. La 15 martie 2001, reclamantul a trimis înapoi Curţii scrisoarea acesteia adresată lui, care data din 9 februarie 2001 şi care avea aplicatăştampila:
„Numărul de intrare 77, 22.02”.
Cineva a scris, de asemenea, pe scrisoare:
„Unitatea specială. 22.02.2001”.
1. Într-o scrisoare care data din 2 septembrie 2001, reclamantul s-a plâns că circa 80 de pagini de documente trimise lui de către Curte i-au fost transmise de către administraţia închisorii într-un plic deschis.
2. La 10 iunie 2002, avocatul reclamantului a trimis Curţii o copie a unei scrisori din 4 decembrie 2001 adresată lui de către reclamant, prin care reclamantul a solicitat o întâlnire. Scrisoarea a fost expediată la 7 decembrie 2001 fiind însoţită de o notă scrisă a directorului închisorii şi având o ştampilă cu un număr de înregistrare aplicată pe ea, care prevedea:

„Noi trimitem petiţia deţinutului condamnat Meriacre Victor Gheorghe deţinut în instituţia OŞC 29/15 din sectorul Rîşcani al oraşului Cricova. Anexă 4 pagini”.
16. Reclamantul a fost eliberat din închisoare la 11 noiembrie 2004, ca rezultat al unei amnistii generale adoptată de Parlament.

II. DREPTUL INTERN PERTINENT
A. Legislaţia aplicabilă la momentul pretinselor ingerinţe
17. Articolul 30 al Constituţiei prevede o garanţie generală a secretului corespondenţei, în următorii termeni:
„(1) Statul asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare.”
18. Acest principiu a fost restrâns în privinţa deţinuţilor. Prevederi specifice cu privire la secretul corespondenţei deţinuţilor condamnaţi au fost stabilite în Codul de executare a sancţiunilor de drept penal („Codul de executare”), care prevedeau următoarele:
Articolul 14
„(1) Condamnatul beneficiază de drepturi stabilite de legislaţia de executare a
sancţiunilor de drept penal în funcţie de tipul pedepsei şi de restricţia drepturilor impuse
condamnatului prin sentinţă a instanţei judecătoreşti.
(2) Condamnatul are dreptul:
(c) să dea explicaţii şi să poarte corespondenţă, să adreseze propuneri, cereri şi reclamaţii în limba maternă, iar în caz de necesitate să se folosească de serviciile unui traducător.”
Articolul 73
„(1) Condamnatul are dreptul să primeascăşi să expedieze scrisori şi telegrame într-un număr nelimitat.
(2) „Corespondenţa condamnaţilor, expediată sau primită … este supusă controlului sau cenzurii. Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-un loc de detenţiune nu va fi controlată de administraţia penitenciarului şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore (modificat prin Legea nr. 18-XIV din 14 mai 1998).
(4) Propunerile, cererile şi reclamaţiile adresate organelor de drept ierarhic superioare se expediază destinatarului în cel mult 3 zile.”

19. Codul de procedură penală („CPP”) prevedea în articolul 383 următoarele:
„(2) …pachetele cu provizii şi coletele sosite pe numele [deţinuţilor condamnaţi] sunt supuse controlului, iar corespondenţa – cenzurii. …”
20. Legea nr. 1226 din 27 iunie 1997 cu privire la arestarea preventivă
instituia reguli similare pentru persoanele arestate preventiv (articolul 12). Articolul 18 al acestei legi prevedea următoarele:
„(2) Plângerile, cererile şi scrisorile preveniţilor se controlează de către administraţia locului de arest preventiv. Plângerile, cererile şi scrisorile adresate procurorului nu sunt supuse controlului, urmând a fi expediate la destinaţie în 24 de ore de la depunerea lor.”
21. Reguli mai detaliate cu privire la operarea sistemului de cenzurare aplicat condamnaţilor se conţineau în Hotărârea Guvernului nr. 923 din 20 decembrie 1994:
„(18) …Scrisorile se pun în cutiile poştale sau se transmit reprezentanţilor administraţiei în plicuri deschise. …
(19)…Propunerile, cererile şi plângerile ce conţin expresii obscene, inclusiv cu caracter calomniator, ce jignesc onoarea şi demnitatea colaboratorului instituţiei, nu se expediază destinatarului. Asemenea scrisori se anexează la dosarul personal, iar expeditorilor li se aplică pedepse disciplinare.”
B. Modificări în legislaţie
22. După pretinsele ingerinţe din această cerere, legislaţia cu privire la cenzurarea corespondenţei deţinuţilor condamnaţi a fost modificată.
Prima reformă s-a conţinut în ordinul ministrului Justiţiei nr. 122 din 8 aprilie 2002, care a permis deţinuţilor secretul unor categorii de corespondenţă cu conţinut juridic:
„(1) Orice corespondenţă a persoanelor deţinute cu avocatul parlamentar, Consiliul Europei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, avocatul lor nu poate fi supusă controlului sau cenzurii şi urmează să fie transmisă adresatului în termen de 24 de ore de la depunere sau primire.”
23. Această excepţie de la regula generală cu privire la cenzurare a fost extinsă, la o dată ulterioară din acel an, prin Legea nr. 1430, adoptată la 7 noiembrie 2002, care a intrat în vigoare la 3 decembrie 2002. Această Lege a abrogat articolul 73 (4) al Codului de executare (a se vedea paragraful 18 de mai sus) şi a modificat articolul 73 (2) după cum urmează:
„(2) Corespondenţa condamnaţilor, expediată sau primită ... este supusă controlului sau cenzurii, cu excepţia corespondenţei cu organele de drept, cu avocaţii lor, cu organele naţionale şi internaţionale legal constituite care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi urmează să fie expediată sau transmisă destinatarului în decurs de 24 de ore de la depunere sau primire.”
Legea nr. 1430 a modificat, de asemenea, articolul 18 (2) al Legii nr. 1226 (a se vedea paragraful 20 de mai sus) după cum urmează:
„(2) Plângerile, cererile şi scrisorile preveniţilor, inclusiv ale inculpaţilor, se controlează de către administraţia locului de arest preventiv. Corespondenţa prevenitului cu procurorul, cu avocatul său, cu organele naţionale şi internaţionale legal constituite care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu poate fi supusă controlului sau cenzurii şi urmează să fie expediată sau transmisă destinatarului în decurs de 24 de ore de la depunere sau primire.”
24. Articolul 383 (2) al CPP (a se vedea paragraful 19 de mai sus) a fost abrogat la 12 iunie 2003, iar prin Legea nr. 206 din 29 mai 2003, care a intrat în vigoare la 18 iulie 2003, corespondenţa persoanelor arestate preventiv nu mai este supusă cenzurii (a se vedea paragraful 20 de mai sus).