Onorariu fix şi variabil al practicianului în insolvenţă Competenţa stabilirii Întinderea onorariului variabil
| Comentarii |
|
C.A. Piteşti, nr. 191 din 02.03.2007
Judecătorul sindic este competent să numească practicianul în insolvenţă şi să-i stabilească onorariul, însă aceste măsuri au caracter provizoriu şi ele îşi produc efectele numai până când comitetul creditorilor îşi exercită atribuţiile la care se referă art. 19 din Legea insolvenţei.
Pronunţând sentinţa comercială nr. 642/F/2006 – după deschiderea procedurii de insolvenţă – judecătorul sindic al Tribunalului Comercial Argeş a dispus trecerea debitoarei la faliment, dizolvarea acesteia, a confirmat administratorul judiciar în calitate de lichidator, păstrându-i onorariul fix şi stabilind şi un onorariu de 12% din vânzări. Instanţa a luat şi celelalte măsuri prevăzute de lege.
Împotriva sentinţei nr. 642/2006 a formulat recurs creditoarea D.G.F.P. Argeş, criticând-o pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cale de atac ce a fost respinsă de Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr. 191/R-C/2007.
Este adevărat că, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, „la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia”.
Potrivit art. 11 lit. c) din acelaşi act normativ, printre atribuţiile judecătorului sindic se numără şi acelea de a desemna dintre practicienii în insolvenţă administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul, până la înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, stabilindu-i acestuia nu numai atribuţiile, dar şi remuneraţia.
Interpretarea celor două texte, aparent contradictorii, nu poate fi decât în sensul că judecătorul sindic este competent să numească practicianul în insolvenţă şi să-i stabilească onorariul, aşa cum este el definit de art. 37 din O.U.G. nr. 86/2006, măsuri care au însă un caracter provizoriu şi ele îşi produc efectele numai până când comitetul creditorilor îşi exercită atribuţiile la care se referă art. 19 din Legea insolvenţei.
Faptul că în sentinţa criticată judecătorul sindic nu a menţionat expres caracterul provizoriu al tuturor măsurilor dispuse, nu poate impune concluzia că ele ar fi definitive, iar procedura insolvenţei nu poate rămâne în nelucrare, în măsura în care comitetul creditorilor nu înţelege să-şi exercite drepturile şi obligaţiile.
Sub acest aspect, aşadar, se apreciază că judecătorul sindic nu şi-a depăşit competenţele stabilite de lege, iar măsurile luate de acesta, sub aspectul stabilirii administratorului judiciar şi a onorariului cuvenit acestuia, onorariu care cuprinde şi o componentă variabilă, au caracter provizoriu.
Referitor la cea de-a doua critică, ce priveşte întinderea onorariului de succes, se apreciază că nici ea nu poate fi primită.
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice are valoarea unei reglementări cu caracter intern, el nu a fost emis de unul din organele legislative, şi stabileşte conduita pe care organele fiscale, atunci când îşi exercită atribuţiile stabilite de art. 19 din Legea nr. 85/2006, trebuie să o adopte.
Prin acest ordin nu s-a adăugat nici Legii nr. 85/2006 şi nici prevederilor OUG nr. 86/2006 şi, de altfel, nici nu ar fi posibil în raport de normele constituţionale şi cele ale Legii nr. 24/2001, aşa încât judecătorul sindic nu a încălcat o normă legală, apreciind în mod provizoriu asupra unui onorariu de succes de 12%.
Pentru toate aceste considerente, s-a apreciat că este nefondat recursul creditoarei D.G.F.P. Argeş şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins.
| ← Delict civil Presă Cuantum daune Garanţii contra arbitrariului... | Acţiune pauliană formulată de un creditor viitor Vânzare... → |
|---|
