Procedura privind executarea silita a sentintei - Sandor Kocsis contra Romaniei - Indemnizatie de concediu ingrijire copii. Intarziere de plata. Daune

B. Procedura privind executarea silită a sentinţei din 6 mai 2003

34. La 23 iunie 2003 reclamantul a cerut unui executor judecătoresc să execute sentinţa din 6 mai 2003 a Judecătoriei Târgu Mureş.

35. Printr-o decizie (dispoziţie de poprire) din 20 august 2003, executorul a efectuat o poprire asupra conturilor bancare ale societăţii pentru suma de 666.223.421 ROL. Această sumă era formată din creditul de 147.064.145 ROL stabilit prin sentinţa din 6 mai 2003 şi dobânzile în zumă de 519.159.276 ROL, calculate de executor. Prin aceeaşi decizie, paisprezece bănci au primit notificarea de interdicţie de plată a sumelor de bani societăţii, până la acoperirea sumei totale menţionate anterior. Acestea au primit de asemenea notificarea de a depune, la dispoziţia executorului, suma în cauză, în termen de cincisprezece zile începând de la notificare.

36. La 26 august 2003 societatea a sesizat Judecătoria cu o contestaţie împotriva executării silite, contestând calculul creanţei de către executor. Cu acest prilej a cerut instanţei să amâne executarea până la examinarea acestei contestaţii. Printr-o încheiere din 27 august 2003 instanţa a admis cererea de amânare.

37. La 11 septembrie 2003, la cererea reclamantului, executorul a informat-o că şapte bănci au răspuns la notificarea sa, dar că executarea silită era suspendată în baza încheierii din 27 august 2003. Executorul nu a precizat care era conţinutul răspunsurilor băncilor.

38.  Executorul a efectuat o expertiză asupra calculului creanţei. Bazându-se pe concluziile sale, instanţa a considerat că suma dobânzilor neplătite neacordate de la 2 septembrie 1998 la 16 martie 2004 se ridica la 213.006.691 ROL. Prin urmare, printr-o sentinţă din 15 aprilie 2004, a admis contestaţia şi a modificat decizia executorului în privinţa sumei dobânzilor. Sentinţa a devenit definitivă la 8 iulie 2004.

39. La 18 august 2004 executorul judecătoresc a somat societatea să-i plătească reclamantului creanţa datorată, aşa cum reieşea din sentinţa din 15 aprilie 2004, în termen de o zi începând de la acea somaţie. A precizat că în caz de refuz din partea societăţii de a se conforma, urma să demareze executarea silită împotriva sa.

40. La o dată neprecizată reclamantul a înaintat recurs împotriva sentinţei din 15 aprilie 2004, pe motiv că judecătoria nu se pronunţase asupra unei excepţii de incompetenţă materială pe care ar fi ridicat-o.

41. Printr-o hotărâre din 17 decembrie 2004 tribunalul a respins recursul, reţinând că simplul fapt că judecătoria nu s-a pronunţat asupra excepţiei în cauză nu era de natură să infirme judecata sa, ţinând cont de faptul că nicio normă privind competenţa instanţelor nu fusese încălcată.

42. La 21 decembrie 2004, la cererea reclamantului, executorul l-a informat că nu încasase încă nicio sumă datorită contestaţiei împotriva executării silite.

43. La 24 ianuarie 2005 hotărârea din 17 decembrie 2004 a devenit definitivă.

44. La 11 mai 2004 executorul, însoţit de reclamant, s-a deplasat la sediul societăţii. Reprezentantul societăţii i-a informat că nu dispunea momentan de resurse financiare. În temeiul art. 411 din codul de procedură civilă executorul a întocmit un proces-verbal, angajându-se să revină în termen de 48 de ore la sediul societăţii pentru a identifica bunurile mobile aflate în incinta sa şi a aplica sigilii.

45. La 12 mai 2005 executorul s-a deplasat singur la sediul societăţii pentru executarea silită asupra bunurilor imobiliare. Nu a găsit pe nimeni acolo. Cu acest prilej el a întocmit un proces-verbal de situaţie cu un inventar sumar de clădiri şi constatând existenţa mai multor corpuri de clădire. Executorul a menţionat în procesul-verbal că valoarea totală a acestor bunuri, aşa cum reieşea din registrul publicităţii imobiliare, era de 225.466.804.389 ROL. El a precizat de asemenea că nu era în măsură să facă o descriere detaliată a situaţiei încăperilor, ţinând cont că nimeni nu era prezent. El a notat în plus că procesul-verbal respectiv va fi depus la registrul de publicitate imobiliară.

46. Prin notificarea din 13 mai 2005 executorul a informat societatea că bunurile imobiliare vor fi vândute la licitaţie.

47. Prin contractul autentic semnat în aceeaşi zi societatea a vândut unei societăţi terţe (societatea S.) bunurile imobiliare menţionate anterior (a se vedea paragrafele 60 şi următoarele de mai jos).

48. În aceeaşi zi executorul a cerut registrului publicităţii imobiliare să noteze somaţia de plată adresată societăţii pentru iniţierea procedurii de scoatere la licitaţie a bunurilor imobiliare ce formau sediul său social. La o dată neprecizată, registrul a respins cererea, reţinând că bunul era deja vândut.

49. La 30 iunie 2005 executorul însoţit de reclamant s-a deplasat la sediul societăţii. Reprezentantul societăţii i-a informat că nu avea posibilitatea de plată, în măsura în care conturile sale erau blocate de societăţi creditoare terţe. Executorul i-a cerut o listă a bunurilor mobile pentru a aplica sigiliul pe ele. Reprezentantul a declarat că nu existau bunuri mobile urmăribile în patrimoniul societăţii, deoarece toate aceste bunuri făceau parte din patrimoniul societăţii S.

50. La 30 mai 2006, însoţit de reclamant, s-a deplasat din nou la sediul societăţii pentru executarea silită a sentinţei din 6 mai 2003, precum şi a altor hotărâri judecătoreşti care nu fac obiectul prezentei cauze. Cu acest prilej reclamantul a cerut plata unei sume cu titlu de salariu. Executorul a menţionat într-un proces-verbal întocmit cu acest prilej că reprezentantul societăţii se angaja să-i plătească o anumită sumă de bani. Reclamantul a declarat apoi că era pregătit să renunţe la orice pretenţie financiară prin reangajarea sa în postul de consilier juridic. În aceste condiţii reprezentantul societăţii a refuzat să semneze procesul-verbal. În privinţa executării sentinţei din 6 mai 2003, nicio altă menţiune nu a fost inclusă în acest proces-verbal.

51. La 1 iunie 2006 executorul, însoţit de reclamant, s-a deplasat din nou la sediul societăţii în vederea executării hotărârilor judecătoreşti citate anterior, inclusiv sentinţa din 6 mai 2003. Din procesul-verbal întocmit de executor reiese că reprezentantul societăţii a reiterat lipsa de resurse financiare.

52. La 22 septembrie 2006 executorul s-a deplasat singur la sediul societăţii în vederea executării hotărârii citate anterior. Reprezentantul societăţii l-a informat că bunurile societăţii fuseseră vândute societăţii S. şi unor particulari. Confruntat cu imposibilitatea de a identifica bunurile corporale, executorul a cerut reprezentantului societăţii să-i prezinte de urgenţă copiile chitanţelor de vânzare a acestor bunuri. Cererea sa a rămas fără rezultat.

C. Plângere penală împotriva reprezentanţilor societăţii.

53. În cursul anului 2005 reclamantul a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătorie cu o plângere penală împotriva reprezentanţilor societăţii.

54. La 28 iulie 2006 a fost informat că i-au fost trimise actele cerute.

D. Procedura privind redresarea judiciară a societăţii

55. La 27 decembrie 2004 reclamantul, considerând că societatea era în situaţia de încetare a plăţilor, a sesizat tribunalul cu o acţiune de deschidere a procedurii de redresare judiciară. La 10 ianuarie 2005 societatea a depus o contestaţie.

56. Dezbaterile au avut loc la 23 februarie 2005. Cu acest prilej reclamantul a făcut în faţa tribunalului următoarele precizări asupra executării silite:

"Pe căi neoficiale executorul_ a aflat că societatea debitoare nu avea disponibil în conturile bancare, dar nu a contactat conducerea societăţii şi nu a pus poprire pe conturi".

57. Printr-o hotărâre pronunţată în aceeaşi zi tribunalul a admis contestaţia şi a respins acţiunea, considerând că societatea nu era în încetare de plată. Tribunalul a reţinut:

"Recuperarea creditului era efectiv posibilă, ţinând cont de puterile executorului judecătoresc de a lua, în aplicarea art. 454 din codul de procedură civilă, o decizie ("dispoziţie de poprire") privind blocarea conturilor societăţii."

58. Tribunalul a notat de asemenea că societatea efectuase în cele două luni anterioare introducerii acţiunii plăţi în beneficiul altor creditori, a căror sumă totală depăşea cu mult creditul reclamantului.

59. Această hotărâre a fost confirmată printr-o hotărâre definitivă din 9 iunie 2005 a Curţii de apel, care a respins recursul reclamantului.

E. Acţiune pauliană împotriva societăţii S.

60. Printr-un contract autentificat din 13 mai 2005 societatea debitoare a vândut societăţii S. bunurile imobiliare de la sediul social cu acordul băncii B. (banca), ale cărei ipoteci priveau aceste bunuri. Preţul de vânzare era de 40.000.000.000 ROL.

61. În cursul anului 2005 reclamantul a sesizat Judecătoria cu o acţiune pauliană împotriva  celor două societăţi, pentru a anula contractul de vânzare. El a considerat că acest contract îi aducea prejudicii, împiedicându-l să-şi recupere creditul.

62. Printr-o hotărâre din 12 februarie 2006 Judecătoria a trimis cauza la Tribunal pe motiv că acesta era competent să o analizeze.

63. Printr-o hotărâre din 2 noiembrie 2006 Tribunalul a respins acţiunea, considerând că imobilul fusese vândut pentru acoperirea unui credit ipotecar de la bancă şi că în speţă nu exista niciun indiciu de rea credinţă a părţilor contractante. Tribunalul a declarat în plus:

« Trebuie reţinut că în speţă nu s-a dovedit că partea pârâtă (societatea debitoare) ar fi insolvabilă, că nu ar dispune deci de bunurile asupra cărora reclamantul şi-ar putea recupera creditul.

Este adevărat că din procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc reiese că reprezentantul debitoarei a precizat la 11 mai 2005 că nu va dispune de resurse financiare în vederea recuperării creditului reclamantului, dar această afirmaţie nu ar putea conferi societăţii debitoare statutul de societate insolvabilă, insolvabilitatea sa putând fi dovedită în speţă, de exemplu printr-un proces-verbal al executorului din care ar reieşi că nu poate proceda la executarea silită, ţinând cont de faptul că nu există bunuri în patrimoniul debitoarei care să poată face obiectul executării forţate. »

64. Reclamantul a înaintat apel împotriva acestei hotărâri. Procedura este încă în curs.

II. DREPTUL APLICABIL

A. Legea nr. 120 din 9 iulie 1997 asupra concediului plătit pentru îngrijirea copiilor

65. Potrivit articolului 3 alin. 1 din lege, indemnizaţia concediului plătit pentru îngrijirea copiilor reprezintă 85% din salariu şi poate fi acordată, la alegere, mamei sau tatălui copilului în vârstă de până la doi ani.

66. Această lege a fost abrogată de legea nr. 19 din 17 martie 2000, care a reluat dispoziţiile asupra concediului plătit pentru îngrijirea copiilor.

B. Legea nr. 168 din 12 noiembrie 1999 privind soluţionarea litigiilor de muncă

67. Potrivit art. 72 din lege acţiunile privind soluţionarea conflictelor de drepturi (conflicte de drepturi), cum ar fi cele referitoare la plata daunelor-interese pentru pejudiciile cauzate de neplata obligaţiilor prevăzute de contractul de muncă, sunt examinate de instanţa competentă teritorial pentru locul unde este situat sediul angajatorului.

68. Potrivit art. 74 din lege, acţiunile menţionate anterior trebuie examinate fără întârziere.

C. Codul de procedură civilă, aşa cum era redactat la vremea comiterii faptelor

1. Dispoziţii privind competenţa instanţelor

Articolul 1

« Judecătoriile judecă:

1. în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe. »

Articolul 2

« Tribunalele judecă:

1. în primă instanţă:

b) procesele si cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturile juridice civile, al căror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;

b¹) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe »

69. Acest ultim punct a fost adăugat de Ordonanţa de urgenţă nr. 138 din 14 septembrie 2000, intrată în vigoare la 2 mai 2001.

Articolul 725 (aşa cum a fost modificat de Ordonanţa nr. 138/2000)

« Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche_ .

Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile. »

2. Dispoziţii privind executarea silită

Articolul 371^5 alin. 1

« Executarea silită încetează dacă:

b) nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va restitui creditorului titlul executoriu, menţionând pe acesta cauza restituirii şi partea de obligaţie ce a fost executată; »

Articolul 373^2 alin. 1

« În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliţie_ , sunt obligaţi să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite. »

Articolul 384^1 alin. 1

« În vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu forţa publică. »

Articolul 411

« (1) Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul judecătoresc_ va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ. »

Articolul 418

« Din momentul sechestrării bunurilor debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cât dureaza executarea, sub sancţiunea unei amenzi_ »

Articolul 452

« Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani_ urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană_ »

Articolul 454

« (1) Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresa însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodata şi debitorul despre măsura luată.

(2) În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane_ interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani_ ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei_ . »

Articolul 457 alin. 2

« La data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu terţul poprit nu va face nici o altă plată_ care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel. »