Subiecte admitere magistratura 2011 - 13 noiembrie - Grila 1
| Comentarii |
|
Consiliul Superior al Magistraturii
Institutul National al Magistraturii Concurs de admitere în magistratură
-13 noiembrie 2011 -
Drept civil
1 Spre deosebire de nulitatea relativă, nulitatea absolută a actului juridic civil:
A. poate fi invocată şi de instanţă din oficiu;
B. desfiinţează actul juridic în întregime;
C. intervine numai dacă este expres prevăzută de lege.
2 Creditorul unei obligaţii născute dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu nu poate obţine rezoluţi unea dacă:
A. există o clauză penală;
B. cealaltă parte contractantă invocă, în mod întemeiat, o cauză de nulitate absolută;
C. a invocat, în prealabil, excepţia de neexecutare.
3 Acţiunea oblică:
A. profită, în caz de admitere, şi celorlalţi creditori ai debitorului, iar nu numai creditorului care a exercitat-o;
B. poate fi admisă atunci când creditorul solicită obligarea debitorului să doneze bunul proprietatea debitorului către fiul creditorului;
C. nu presupune frauda debitorului.
4 în cazul nedemnităţii succesorale:
A. copiii nedemnului nu pot veni la moştenirea defunctului prin reprezentarea tatălui lor nedemn;
B. toate actele juridice încheiate de nedemn cu terţe persoane, referitoare la bunurile moştenirii, sunt desfiinţate retroactiv;
C. nedemnul poate pretinde de la moştenitori restituirea cheltuielilor necesare şi utile pe care le-a făcut cu bunurile moştenirii.
5 Descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului:
A. nu sunt moştenitori sezinari;
B. au vocaţie succesorală generală indiferent de gradul de rudenie cu defunctul;
C. împart moştenirea sau partea din moştenire care li se cuvine în mod egal sau, după caz, pe linii.
6 Uzufructul:
A. se poate constitui şi prin testament olograf;
B. poate fi constituit sub condiţie;
C. nu poate ft dobândit prin uzucapiunea de 10 până la 20 de ani.
7 în materia depozitului voluntar:
A. nu se poate încheia un antecontract de depozit prin simplul consimţământ al părţilor, deoarece predarea lucrului este de esenţa depozitului;
B. depozitul poate fi numai cu titlu gratuit;
C. acţiunea contractuală în restituire este supusă prescripţiei extinctive.
8 în cazul tranzacţiei:
A. care produce efecte pur declarative, nu este necesară forma autentică, indiferent dacă este judiciară sau extrajudiciară;
B. cerinţa formei scrise este necesară pentru dovedirea contractului indiferent de valoare;
C. consfinţită printr-o hotărâre de expedient, nu poate fi exercitată acţiunea în anulare împotriva acesteia.
9 în materia împrumutului de folosinţă:
A. bunurile incorporate nu pot forma obiect al contractului, fără nicio excepţie;
B. comod a tarul are drept de retenţie asupra lucrului până la plata cheltuielilor extraordinare, necesare şi urgente făcute pentru conservarea lucrului;
C. dacă lucrul a fost evaluat în momentul contractării, comodatarul, în lipsă de stipulaţie contrară, suportă riscul pieirii fortuite a lucrului.
10 în cazul condiţiei suspensive, pendente conditione, între altele, se produc şi următoarele efecte:
A. nu poate opera compensaţia;
B. prescripţia dreptului la acţiune nu începe să curgă;
C. creditorul nu poate ceda dreptul său.
Drept procesual civil
11 Dreptul de reprezentare în proces poate fi dat:
A. şi prin declaraţie verbală, dar numai în faţa primei instanţe;
B. şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă, oricând în cursul procesului, inclusiv în căile de atac;
C. dacă procesul este în recurs, numai prin înscris sub semnătură legalizată.
12 Termenul de perimare se întrerupe:
A. cât timp partea este împiedicată să stăruie în judecată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei;
B. cât timp judecata procesului este suspendată întrucât dezlegarea pricinii atârnă de existenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;
C. prin cererea de redeschidere a judecăţii făcută de partea care justifică un interes.
13 în cazul în care partea şi-a ales domiciliul la mandatarul său, arătându-l pe acesta ca persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură, iar mandatarul a semnat de primirea citaţiei pentru un termen de judecată:
A. partea nu va mai fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, chiar dacă nu se înfăţişează înaintea instanţei la termenul pentru care a fost citată, afară de cazul în care prin lege se prevede altfel;
B. partea trebuie să fie citată pentru termenele ulterioare dacă nu se înfăţişează la termenul pentru care a fost citată;
C. partea care se înfăţişează înaintea instanţei la termenul pentru care a fost citată nu va mai fi citată în tot cursul procesului, inclusiv în căile de atac.
14 Cererea de chemare în garanţie:
A. trebuie făcută în condiţiile de formă pentru cererea de chemare în judecată;
B. poate fi disjunsă dacă soluţionarea ei întârzie judecarea cererii principale;
C. poate fi formulată de reclamant şi în apel, însă numai cu învoirea părţilor.
15 în materia coparticipării procesuale:
A. coparticiparea procesuală facultativă constituie excepţia;
B. în caz de pierdere a procesului de către coparticipanţi, cheltuielile de judecată se suportă în mod egal, proporţional sau, după caz, solidar;
C. concluziile unuia dintre coparticipanţi, ca regulă, nu pot folosi celorlalţi coparticipanţi.
16 Judecătorul este incompatibil atunci când:
A. este sesizat, pe cale principală, cu o acţiune similară cu aceea asupra căreia s-a mai pronunţat printr-o altă hotărâre;
B. a admis acţiunea pe fond la judecata în primă instanţă, iar instanţa de apel, după ce a anulat sentinţa pentru că a fost pronunţată cu nelegala citare a pârâtului, a trimis cauza, spre rejudecare, la prima instanţă;
C. după ce a admis recursul, urmează să soluţioneze fondul, după casarea cu reţinere.
17 Este un caz de nulitate necondiţionată de existenţa vătămării procesuale:
A. nelegala constituire a completului;
B. neacordarea unui termen pentru lipsă de apărare;
C. strigarea cauzei peste rând, în lipsa părţii.
18 Lipsa reclamantului legal citat pentru termenul acordat în vederea administrării interogatoriului propus de pârât:
A. atrage, în mod obligatoriu, respingerea acţiunii;
B. împiedică soluţionarea cauzei pe fond afară de ipoteza în care pârâtul renunţă la luarea interogatoriului;
C. nu împiedică audierea martorilor propuşi de pârât.
19 Completarea unei hotărâri judecătoreşti:
A. poate fi judecată fără citarea părţilor, în caz de urgenţă;
B. nu poate fi cerută pe calea recursului;
C. se judecă în camera de consiliu.
20 Contestaţia împotriva unui act de executare:
A. este de competenţa instanţei care a pronunţat titlul executoriu;
B. este judecată cu aplicarea în mod corespunzător a procedurii prevăzute pentru judecata în primă instanţă;
C. este judecată de urgenţă şi cu precădere, chiar şi fără citarea părţilor.
Drept penal
21 în cazul suspendării condiţionate a executării unei pedepse de 3 ani închisoare aplicate unui minor în vârstă de 17 ani:
A. pedeapsa accesorie se va executa pe durata termenului de încercare, dar numai după împlinirea de către condamnat a vârstei de 18 ani;
B. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi se execută după împlinirea termenului de încercare;
C. este legal stabilit un termen de încercare de 4 ani.
22 Dezincriminarea unei fapte:
A. determină restituirea bunurilor confiscate în baza unei hotărâri de condamnare pentru fapta respectivă, pronunţată anterior dezincriminării;
B. produce efecte chiar dacă intervine după executarea sau considerarea ca executată a pedepselor aplicate prin hotărârea de condamnare pentru fapta respectivă;
C. nu înlătură executarea acelor măsuri de siguranţă prevăzute de Codul penal care pot fi dispuse şi atunci când fapta nu constituie infracţiune.
23 Confiscarea specială a bunurilor dobândite în mod vădit prin comiterea infracţiunii (art.118 lit.e C.pen.):
A. se poate dispune în parte, prin echivalent, atunci când confiscarea în întregime ar fi disproporţionată faţă de natura şi gravitatea infracţiunii;
B. nu se poate dispune dacă infracţiunea a fost comisă prin presă;
C. se poate dispune şi în cazul infracţiunilor comise de minori.
24 Infracţiunea de viol:
A. nu se poate reţine în concurs ideal cu infracţiunea de act sexual cu un minor comisă asupra aceleiaşi persoane;
B. nu poate fi reţinută niciodată în concurs ideal cu infracţiunea de corupţie sexuală;
C. se reţine întotdeauna când victima este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu, chiar dacă asupra ei nu s-a exercitat vreo constrângere.
25 Infracţiunea de prostituţie:
A. se poate reţine şi atunci când autorul întreţine toate raporturile sexuale cu una şi aceeaşi persoană, în schimbul unor sume de bani;
B. nu admite coautoratul;
C. admite desistarea ca şi cauză de nepedepsire a tentativei.
26 Pluralitatea intermediară:
A. nu poate fi reţinută în cazul infracţiunilor comise de persoane juridice;
B. poate avea ca prim termen o infracţiune pentru care s-a aplicat pedeapsa amenzii;
C. poate avea ca al doilea termen o infracţiune pentru care legea prevede numai pedeapsa amenzii.
27 Amnistia postcondamnatorie:
A. produce aceleaşi efecte ca şi prescripţia executării pedepsei;
B. produce efecte numai pentru viitor;
C. nu produce efecte cu privire la măsurile de siguranţă.
28 Infracţiunea de tăinuire:
A. se poate reţine chiar dacă autorul faptei de furt din care provine bunul nu este urmărit penal;
B. are întotdeauna ca obiect material un bun care provine din săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului;
C. se poate reţine în concurs ideal cu complicitatea la delapidarea din care provine bunul tăinuit.
29 La infracţiunea de încăierare:
A. nu este posibilă participaţia penală;
B. formele agravate ale infracţiunii sunt săvârşite cu forma de vinovăţie a culpei;
C. tentativa este posibilă, dar nu este incriminată.
30 Infracţiunea de violare de domiciliu:
A. este absorbită de tâlhăria comisă într-o locuinţă;
B. nu permite valorificarea circumstanţei agravante generale a comiterii faptei de un infractor major împreună cu un minor, aceasta fiind absorbită de forma agravată a infracţiunii de violare de domiciliu;
C. se reţine în concurs cu infracţiunea de loviri sau alte violenţe, atunci când pătrunderea în locuinţă s-a făcut prin exercitarea de violenţe, iar victima nu a suferit vătămări care necesită îngrijiri medicale pentru vindecare.
Drept procesual penal
31 în ipoteza în care nu a fost restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare a inculpatului minor X, în vârstă de 15 ani, procedura este legal îndeplinită când la apelul nominal se prezintă:
A. apărătorul din oficiu desemnat pentru asigurarea apărării inculpatului X, care a luat legătura cu acesta şi i-a adus la cunoştinţă termenul de judecată acordat;
B. mama inculpatului X, care arată că acesta nu se prezintă, întrucât este dispărut de la domiciliu;
C. apărătorul ales al inculpatului, care arată că inculpatul nu se poate prezenta, întrucât este internat în spital.
32 Persoana vinovată, aflată în executarea pedepsei cu închisoarea aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de viol ce a avut ca urmare sinuciderea victimei (art. 197 alin. 3 Cod penal) şi care şi-a atribuit, în mod fraudulos, pe parcursul procesului penal, identitatea unei alte persoane, poate formula contestaţie la executare, pentru înlăturarea acestei nelegalităţi:
A. la judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul său de deţinere, pe motiv că s-a ivit o împiedicare la executare (art.461 lit.c C.pr.pen.);
B. la tribunalul în a cărui rază teritorială se află locul său de deţinere, pe motiv că s-a ivit un incident în cursul executării (art.461 lit.d C.pr.pen.);
C. la tribunalul ce a pronunţat hotărârea ce se execută, pe motiv că s-a ivit o împiedicare la executare (art.461 lit.c C.pr.pen.).
33 Măsura sechestrului asigurător, dispusă asupra unui autoturism, se poate menţine prin hotărârea dată în primă instanţă:
A. în cazul în care instanţa a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii şi a constatat acoperit integral prejudiciul provocat părţii civile prin săvârşirea infracţiunii;
B. în cazul în care instanţa a pronunţat achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (art. 215 alin. 1, 2 C.pen.) şi a dispus confiscarea bunului mobil;
C. în cazul în care instanţa a soluţionat acţiunea civilă, luând act de tranzacţia intervenită între inculpat şi partea civilă.
34 Faptele şi împrejurările ce nu pot face obiect al probaţiunii în procesul penal sunt:
A. faptele contrare prezumţiilor legale absolute;
B. faptele auxiliare;
C. faptele nedefinite (nedeterminate) pozitive.
35 Acţiunea penală nu poate fi pusă în mod legal în mişcare:
A. de instanţă, după sesizarea acesteia de procuror prin rechizitoriu;
B. de judecătorul care admite plângerea împotriva unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală;
C. de instanţă, cu prilejul constatării unei infracţiuni de audienţă.
36 Urmărirea penală trebuie efectuată în mod obligatoriu de către procuror în cazul infracţiunilor de:
A. furt calificat care a produs consecinţe deosebit de grave (art.209 alin.4 C.pen.);
B. ultraj;
C. purtare abuzivă.
37 Calea de atac a apelului:
A. nu poate fi în niciun caz declarată de moştenitorii inculpatului;
B. poate fi declarată, în nume propriu, de avocatul inculpatului;
C. poate fi retrasă de un substituit procesual chiar şi în lipsa unui mandat special.
38 Rezoluţia de începere a urmăririi penale dispusă de procuror:
A. este supusă confirmării procurorului ierarhic superior;
B. poate fi atacată la procurorul ierarhic superior;
C. nu este necesar să fie motivată în fapt şi în drept.
39 Mandatul de aducere poate fi executat prin constrângere faţă de:
A. expertul care, legal citat, nu s-a prezentat în faţa procurorului;
B. martor;
C. partea vătămată.
Drept procesual penal
40 Repunerea în termenul de recurs:
A. poate fi solicitată pe tot termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate prin sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă;
B. nu poate fi solicitată dacă prin sentinţa penală a fost aplicată o măsură educativă;
C. trebuie solicitată printr-o cerere formulată înainte de înregistrarea declaraţiei de recurs.
Organizare judiciară
41 Puterea judecătorească se exercită de către:
A. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege;
B. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior ai Magistraturii şi instanţele judecătoreşti;
C. Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public.
42 Judecătorilor şi procurorilor le este interzis:
A. să participe în şedinţele de judecată (în cazul judecătorilor), respectiv, să întocmească rechizitorii (în cazul procurorilor), după ce s-a exercitat acţiunea disciplinară împotriva acestora;
B. să fie membri ai unor comisii de examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative, a unor documente interne sau internaţionale;
C. să aibă calitatea de membru în organele de control la societăţi civile.
43 Judecătorii şi procurorii au obligaţia:
A. să respecte Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor deoarece încălcarea oricărei norme cuprinsă în acesta constituie abatere disciplinară;
B. ca, odată la 3 ani, să susţină un test scris de verificare a cunoştinţelor profesionale;
C. sa se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie şi în societate.
44 Comisia de disciplină pentru judecători/procurori dispune prin rezoluţie suspendarea cercetării disciplinare atunci când împotriva judecătorului/procurorului, pentru aceeaşi faptă:
A. s-a formulat o plângere penală;
B. s-a pus în mişcare acţiunea penală;
C. s-a început urmărirea penală.
45 Sancţiunea disciplinară a avertismentului poate fi aplicată judecătorilor /procurorilor de la judecătorie/parchetul de pe lângă judecătorie de către:
A. preşedintele judecătoriei/prim-procurorul parchetului de pe lângă judecătorie;
B. Secţia pentru judecători/Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii;
C. preşedintele curţii de apei/ procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel din circumscripţia căreia face parte judecătoria/parchetul de pe lângă judecătorie.
Jurisprudenţa CEDO
46 Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, potrivit articolului 5 paragraful 3 din Convenţie:
A. autorităţile trebuie să ia în considerare măsuri alternative la arestarea preventiva, în măsura în care acuzatul oferă garanţii privind prezentarea sa la proces;
B. intanţele interne trebuie să precizeze în mod concret motivele pentru care ordinea publică ar fi efectiv ameninţată dacă acuzatul ar fi lăsat liber;
C. luarea măsurii arestării preventive încalcă prezumţia de nevinovăţie de care se bucură acuzatul.
47 Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României:
A. în anumite circumstanţe, poliţia poate recurge la un anumit grad de forţă, poate utiliza gaz lacrimogen şi cătuşe pentru a imobiliza un suspect, dacă recurgerea la aceste metode este indispensabilă;
B. poliţia poate recurge la un anumit grad de forţă, poate utiliza gaz lacrimogen şi cătuşe pentru a imobiliza un suspect, în orice situaţie;
C. poliţia nu poate recurge la forţă, nu poate utiliza gaz lacrimogen şi cătuşe pentru a imobiliza un suspect, întrucât articolul 3 din Convenţie interzice tortura, tratamentele sau pedepsele inumane şi degradante.
48 Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omutui, inclusiv în cauzele împotriva României, ancheta desfăşurată pe terenul articolului 2 din Convenţie:
A. Trebuie să fie eficientă, adecvată, să permită identificarea şi pedepsirea persoanelor vinovate, aceasta fiind o obligaţie de rezultat;
B. trebuie să fie condusă cu o celeritate şi diligenţă rezonabilă;
C. trebuie să permită publicului un drept de consultare suficient asupra anchetei sau asupra concluziilor ei.
49 Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, dreptul de acces la instanţă:
A. exclude orice restricţie de ordin financiar, de exemplu, taxă judiciară de timbru sau cauţiune în sarcina reclamantului;
B. impune ca acţiunea unui reclamant să nu fie respinsă ca fiind prescrisă prin invocarea de către instanţa de recurs a prescripţiei dreptului la acţiune în baza unui text de lege care nu era în vigoare la momentul introducerii acţiunii;
C. este întotdeauna incompatibil cu respingerea ca inadmisibilă a unei a doua acţiuni în revendicare a reclamantului pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, chiar dacă există identitate de persoane, obiect şi cauză.
50 Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele împotriva României, articolul 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie:
A. nu este aplicabil dacă reclamantul este obligat, în temeiul unei legislaţii de protecţie socială, să permită unor chiriaşi în stare de nevoie să locuiască în imobilul reclamantului fără a plăti chirie;
B. obligă statul să acorde o despăgubire prealabilă şi rezonabilă unui reclamant dacă autorităţile au ocupat în fapt terenul acestuia, fără a urma procedura de expropriere reglementată de dreptul intern;
C. impune în sarcina statelor semnatare să restituie în natură toate bunurile mobile şi imobile confiscate anterior ratificării Convenţiei.
Speţe drept civil
51 La data de 11.05.2008, A.M. îl împrumută pe B.N. cu 220.000 de tei, împrumut pe care X.Y. îl garantează constituind un drept de ipotecă asupra apartamentului său în favoarea lui A.M., fără a se mai încheia alte contracte între părţi.
La scadenţă, B.N. nu restituie suma împrumutată, iar A.M. solicită declanşarea procedurii de urmărire silită a imobilului ipotecat. X.Y. se opune pe calea contestaţiei la executare, solicitând ca A.M. să urmărească mai întâi bunurile lui B.N., iar numai dacă nu îşi va realtea în întregime creanţa, să execute şi imobilul proprietatea sa.
X.Y. a motivat în sensul că simpla constituire a ipotecii pentru a garanta datoria altuia i-a conferit şi calitatea de fideiusor. Contestaţia la executare:
A. este întemeiată, deoarece terţul care a garantat cu ipotecă datoria altuia poate să invoce beneficiu! de discutiune;
B. este întemeiată, deoarece terţul care constituie o ipotecă pentru a garanta datoria altuia devine şi fideiusor;
C. este neîntemeiată, deoarece fideiusiunea nu poate fi decât expresă.
52 La 1 noiembrie 2007, X îi închiriază lui Y o locuinţă, durata contractului fiind de 3 ani, în schimbul unei chirii lunare de 500 de lei, fiecare chirie fiind scadentă în ultima zi a fiecărei luni. La 1 septembrie 2008, X constituie un uzufruct viager în favoarea lui Z asupra locuinţei respective, fără ca în acest contract să se menţioneze ceva în legătură cu chiria restantă datorată de Y şi nici cu chiria care va deveni scadentă în viitor.
La 31 octombrie 2010, Z îl cheamă în judecată pe Y, solicitând obligarea acestuia să îi plătească suma de 18.000 lei, reprezentând chiria pe cei 3 ani. Din probele administrate a rezultat că Y nu a plătit nicio chirie. Instanţa:
A. îl va obliga pe Y să îi plătească lui Z suma de 18.000 lei;
B. îl va obliga pe Y să îi plătească lui Z suma de 13.000 lei;
C. va respinge cererea, deoarece chiria i se cuvine lui X.
53 La data de 03.10.2010, X îl împrumută pe Y cu suma de 5.000 de lei, suma urmând a fi restituită la data de 20 decembrie 2010. La data de 11.11.2010, X transmite lui Z creanţa sa faţă de Y, fără însă a-i aduce acestuia din urmă ia cunoştinţă în vreun fel cesiunea. La scadenţă, Z îi solicită lui Y restituirea sumei împrumutate. Y refuză să îi plătească, susţinând că el este în continuare obligat să îi restituie suma de 5.000 lei lui X. Susţinerea lui Y:
A. este întemeiată, deoarece cesiunea de creanţă nu este valabilă fără consimţământul debitorului cedat;
B. este întemeiată, deoarece cesiunea de creanţă nu i-a devenit opozabilă;
C. este neîntemeiată, deoarece în speţă este vorba de un mod de transmitere a creanţei.
54 La data de 30.01.2006, A a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând ca acesta să fie obligat să-i restituie în natură apartamentul nr. 3, situat în Bucureşti, strada X, sector 2, întrucât bunul a fost proprietatea tatălui său, decedat în anul 2000, de la care a fost preluat în anul 1950, în mod abuziv.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, deoarece reclamantul nu a depus notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi, în plus, apartamentul este ocupat de chiriaşi, cu contract de închiriere încheiat în anul 2004. Aceste persoane au vocaţie la cumpărarea apartamentului în temeiul Legii nr. 112/1995.
Reclamantul a dovedit că bunul a fost proprietatea tatălui său, al cărui unic moştenitor este, precum şi faptul că apartamentul a fost preluat de la autorul său, în anul 1950, în mod abuziv.
în cuvântul pe fond, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii şi înlăturarea apărărilor din întâmpinare, deoarece restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995 a fost prevăzută prin Legea 247/2005, nefiind, astfel, necesară formularea unei notificări în termenul şi în condiţiile Legii nr. 10/2001. A mai susţinut că nu există vocaţia chiriaşilor la cumpărarea apartamentului care îl ocupă în prezent, deoarece contractul lor de închiriere a fost încheiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995. Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii pentru motivele prezentate în întâmpinare. Instanţa va pronunţa o hotărâre prin care:
A. va admite acţiunea reclamantului, nefiind necesară formularea notificării în condiţiile Legii nr. 10/2001 deoarece restituirea în natură a apartamentelor preluate de stat şi nevândute potrivit Legii nr. 112/1995 a fost prevăzută prin Legea nr. 247/2005, iar reclamantul a dovedit că autorul său a fost proprietar al bunului preluat de stat în mod abuziv în anul 1950, precum şi faptul că este unicul moştenitor al autorului său;
B. va respinge acţiunea, deoarece reclamantul nu a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru bunul pretins în prezentul litigiu;
C. va respinge acţiunea, deoarece, în prezent apartamentul este ocupat de chiriaşi, care au vocaţie la cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995.
55 A.M. a chemat în judecată pe B.B., la data de 10.03.2011, pentru ca instanţa să constate dobândirea dreptului său de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani pentru o construcţie situată în municipiul X. A.M. a invocat şi a dovedit că a exercitat o posesie utilă asupra bunului începând din iunie 1981, construcţia aflându-se în posesia sa şi în prezent.
Prin întâmpinare formulată la data de 15.07.2011, în termen legal, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii îndreptate împotriva sa, deoarece el este titularul doar al nudei proprietăţi asupra imobilului, lăsate în favoarea sa în baza unui testament olograf, întocmit de numitul C.C., acesta din urmă păstrându-şl dreptul de uzufruct viager asupra construcţiei prin acelaşi testament.
Pârâtul a mai susţinut că acţiunea trebuie respinsă şi pentru faptul că ia data introducerii acţiunii termenul de 30 de ani nu era împlinit.
în cauză s-a dovedit că C.C. a dobândit construcţia prin act autentic de vânzare - cumpărare încheiat în anul
1965 şi că este în viaţă ta data soluţionării cauzei.
Instanţa:
A. va admite acţiunea, deoarece reclamantul a dovedit exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani, iar acţiunea a fost îndreptată în mod corect împotriva lui B.B., nuda proprietate testată în favoarea sa fiind suficientă pentru a conferi acestuia calitatea de titular al dreptului de proprietate;
B. va respinge acţiunea, deoarece nu a fost îndreptată împotriva lui C.C., titularul dreptului de proprietate asupra bunului şi în viaţă la data soluţionării cauzei;
C. va respinge acţiunea, deoarece termenul de 30 de ani nu era împlinit la data introducerii acţiunii.
Speţe drept procesual civil Grila nr.1 Pagina 11 of 14
56 Prin decizia nr. 1.000/2011 a fost respinsă, ca tardiv formulată, contestaţia în anulare prin care s-a invocat faptul că instanţa de recurs nu a analizat toate motivele de recurs.
împotriva deciziei nr. 1.000/2011 s-a formulat contestaţie în anulare motivat de faptul că hotărârea este
rezultatul unor greşeli materiale.
Instanţa:
A. va admite contestaţia în anulare, dacă în urma dovezilor administrate ajunge la concluzia că decizia nr. 1.000/2011 este rezultatul unei greşeli materiale privitoare la momentul de la care a început să curgă termenul de formulare a contestaţiei;
B. va respinge contestaţia în anulare ca nefondată, dacă, în urma dovezilor administrate, ajunge la concluzia că decizia nr. 1.000/2011 nu este rezultatul unei greşeli materiale privitoare la momentul de la care a început să curgă termenul de formulare a contestaţiei;
C. va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă, faţă de obiectul căii de atac.
57 Pe rolul Judecătoriei Constanţa, A îl cheamă în judecată pe B, solicitând obligarea acestuia să-i restituie suma de 10.000 lei acordată cu titlu de împrumut, în baza contractului autentificat sub nr. 252/25.10.2010, de Biroul Notarului Public X. Prin sentinţa din 13 mai 2011 a Judecătoriei Constanţa, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a fost obligat pârâtul la 6.000 lei. împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, primul termen de judecată fiind stabilit la 29 iunie 2011.
Pe rolul Judecătoriei Tulcea, A l-a chemat în judecată pe B, solicitând restituirea sumei de 4.000 lei, acordată cu titlu de împrumut, în baza contractului de împrumut sus menţionat. Reclamantul a arătat în acţiune că, prin sentinţa civilă din 13 mai 2011 a Judecătoriei Constanţa, acestuia i s-a acordat numai suma de 6.000 lei din suma de 10.000 lei împrumutată. Cauza a primit termen de judecată la data de 28 iunie 2011. în speţă, la termenul din 28 iunie 2011 pârâtul este în drept să Invoce:
A. excepţia de conexitate;
B. excepţia de litispendenţă;
C. excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei pronunţată de Judecătoria Constanţa la 13 mai 2011.
58 A îl cheamă în judecată pe B pentru restituirea în natură a bunului proprietatea lui A. După administrarea probelor, rezultând că bunul a pierit, şi, înainte de acordarea cuvântului pe fond, A solicită obligarea lui B la plata echivalentului bunului în cuantum de 300.000 lei.
Instanţa admite cererea lui A de obligare a lui B la plata echivalentului bunului.
Nemulţumit de soluţia adoptată, B declară apel împotriva sentinţei, arătând că prima instanţă a soluţionat greşit cererea reclamantului, cu încălcarea dispoziţiilor referitoare la intervenirea modificării până la prima zi de înfăţişare, modificarea fiind tardivă. Instanţa de apel:
A. va admite apelul, va anula hotărârea primei instanţe şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru verificarea atitudinii procesuale a pârâtului avută la momentul primirii cererii de modificare de către prima instanţă;
B. va admite apelul, va schimba sentinţa pronunţată, constatând că modificarea cererii de chemare în judecată este tardivă şi va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect;
C. va respinge apelul ca nefondat, întrucât cererea reclamantului nu reprezintă o modificare a cererii iniţiale.
59 Reclamantul A formulează contestaţie la executarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 100/2010 a Judecătoriei X, în cadrul acesteia solicitând şi suspendarea executării silite a sentinţei până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Cauza este repartizată spre soluţionare judecătorului care a pronunţat sentinţa sus menţionată, situaţie în care
reclamantul invocă incompatibilitatea acestuia.
Instanţa învestită cu soluţionarea excepţiei de incompatibilitate:
A. va admite excepţia,întrucât judecătorul respectiv şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;
B. va admite excepţia, cu motivarea că faza de executare silită este parte a procesului civil şi dispoziţiile legale în materie de incompatibilitate sunt aplicabile;
C. va respinge excepţia, întrucât ipoteza din speţă nu se încadrează în cazurile de incompatibilitate prevăzute de Codul de procedură civilă.
60 A formulează împotriva lui B o acţiune în revendicarea unei construcţii situată în sectorul 1 Bucureşti. Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, sesizată cu această acţiune, prin sentinţa pronunţată la primul termen de judecată, respectiv 10.01.2011, şi în condiţii de nelegală citare a reclamantului, care a lipsit la acest termen, îşi declină din oficiu competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, întrucât în circumscripţia teritorială a acesteia domiciliază pârâtul, în speţă:
A. hotărârea de declinare a competenţei poate fi atacată cu recurs numai de către reclamant;
B. hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă niciunei căi de atac;
C. oricare dintre părţi poate invoca în faţa Judecătoriei sectorului 3 excepţia de necqrnpetenţă teritorială
61 în fapt s-a reţinut că X a comis o infracţiune pentru care legea prevedea, la data săvârşirii, pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă. înainte de sesizarea organelor judiciare, infracţiunea respectivă a fost dezincriminată, dar două luni mai târziu a intrat în vigoare o nouă lege care reincrîminează fapta, prevăzând pentru aceasta o pedeapsă cu închisoarea de la 3 luni ia 2 ani. Dacă, după intrarea în vigoare a ultimei legi, X este trimis în judecată pentru infracţiunea respectivă, instanţa:
A. va constata că X nu mai poate fi tras la răspundere penală pentru fapta comisă;
B. va face aplicarea legii penale mai favorabile, stabilind o pedeapsă în limitele prevăzute de ultima lege (de la 3 luni la 2 ani);
C. va putea aplica pedeapsa amenzii.
62 Inculpatul X, major, a fost condamnat pentru comiterea în formă consumată a trei infracţiuni concurente, ia 3 pedepse cu închisoarea de 9 luni, un an şi 6 luni, respectiv un an şi 8 luni. Contopind cele trei pedepse, instanţa a ales pedeapsa de un an şi 8 luni ca pedeapsă de bază, pe care a ridicat-o până la maximul ei special de 4 ani, la care a adăugat un spor de 6 luni, urmând ca X să execute o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani şi 6 funi. Pe lângă această pedeapsă rezultantă instanţa a stabilit şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice (art.64 lit.a C.pen.) pe o durată de 2 ani. în acest caz:
A. pedeapsa cu închisoarea de 4 ani şi 6 luni a fost nelegal aplicată;
B. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi a fost nelegal aplicată întrucât interzicerea dreptului de a alege şi de a fi ales se poate dispune numai împreună cu interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat;
C. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi a fost legal aplicată.
63 Inculpatul A, care se afla în relaţii de duşmănie cu X, l-a surprins pe acesta în toaleta unui restaurant şi i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în abdomen, provocându-i o vătămare ce a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Când X a încercat să scape fugind, B şi C, aflaţi întâmplător în local, care urmăriseră conflictul fără ştirea lui A, l-au imobilizat pe X în uşa restaurantului, l-au lovit şi i-au sustras o sumă de bani din buzunar, după care l-au lăsat să plece. Imediat după aceea, i-au povestit lui A despre sustragere şi i-au dat o parte din banii sustraşi, cu care A şi-a cumpărat băutură. în speţă:
A. A, B şi C sunt coautori la infracţiunea de tâlhărie;
B. B şi C sunt complici intelectuali în raport de infracţiunea de vătămare corporală comisă de A;
C. A răspunde pentru o infracţiune de vătămare corporală în concurs cu o infracţiune de tăinuire.
64 Inculpaţii A şi B au înstrăinat în anul 2009 un teren agricol către X, printr-un contract de vânzare-cumpărare. Ulterior perfectării contractului şi încasării preţului, A şi B au refuzat să îi permită lui X intrarea în posesia terenului şi au continuat să îl cultive. în acest sens, în primăvarea anului 2010, A şi B au însămânţat terenul cu porumb, au efectuat lucrările agricole necesare, iar la data de 21 septembrie 2010 au început recoltarea porumbului. X a venit la teren în timp ce A şi B încărcau porumbul într-o remorcă şi le-a cerut să lase recolta pe teren. Inculpaţii l-au ameninţat pe X cu cuţitele, obligându-l să se îndepărteze, şi astfel au putut lua porumbul recoltat. în acest caz, Aşi B răspund penal pentru:
A. infracţiunea de tulburare de posesie;
B. infracţiunea de tâlhărie;
C. infracţiunea de ameninţare.
65 La data de 4.04. 2011 inculpatul X i-a solicitat inculpatului Y, angajat cu contract de muncă în calitate de contabil ia societatea comercială ABC - SRL, să îi elibereze o adeverinţă din care să rezulte că X este salariat al societăţii, deşi atât X cât şi Y cunoşteau că acest lucru nu era real. Y a întocmit adeverinţa solicitată de X şi i-a înmânat-o acestuia. Cu adeverinţa astfel obţinută, X s-a prezentat în faţa băncii comerciale W, de la care a obţinut un credit de 20.000 euro, acordat în funcţie de salariul trecut în adeverinţă. A doua zi după obţinerea creditului, X l-a contactat pe Y, spunându-i că vrea să se revanşeze pentru serviciul făcut. Y a acceptat propunerea, astfel că cei doi s-au întâlnit în aceeaşi zi, iar X i-a remis lui Y un curcan, pe care îl crescuse în gospodărie.
Faţă de această situaţie de fapt, în cauză se va reţine că:
A. faptele lui Y întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, primire de foloase necuvenite şi complicitate la înşelăciune;
B. faptele lui X întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de uz de fals, înşelăciune, instigare la fals intelectual şi instigare la primire de foloase necuvenite;
C. faptele lui X întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de uz de fals, înşelăciune şi insttigare la fals material în înscrisuri sub semnatura privata.
Speţe drept procesual civil
66 Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria X, la data de 1.11.2010, s-a dispus obligarea inculpatului A la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 300 lei lunar, în favoarea fiicei sale majore B, până la terminarea studiilor. Sentinţa civilă a devenit irevocabilă, prin nerecurare, la data de 20.11.2010. La data de 15.02.2011, mama părţii vătămate B a formulat plângere penală la organeie de cercetare penală competente, cu privire la săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, în motivarea plângerii penale, s-a arătat că inculpatul, cu rea-credinţă, nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a pensiei de întreţinere, stabilită prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria X, neachitând până la data sesizării nicio sumă de bani. La data de 5 martie 2011, respectiv 5 aprilie 2011, inculpatul îi expediază fiicei sale prin mandat poştal câte o sumă de 300 lei, reprezentând pensia de întreţinere pe luna februarie, respectiv martie.
La data de 4.05.2011, organele de cercetare penală au procedat la ascultarea părţii vătămate B, care a declarat că îşi însuşeşte plângerea formulată de mama sa şi că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 900 lei, reprezentând contravaloarea pensiei de întreţinere neachitate de inculpat de la data pronunţării sentinţei civile. Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, reţinându-se că, din probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale, a rezultat că inculpatul nu a plătit cu rea-credinţă, timp de 3 luni, pensia de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, în favoarea părţii vătămate B. Instanţa a reţinut că singurele plăţi efectuate de către inculpat până la pronunţarea hotărârii sunt cele din datele de 5 martie şi 5 aprilie 2011. Faţă de cele menţionate, instanţa va dispune:
A. încetarea procesului penal, întrucât lipseşte plângerea prealabilă a părţii vătămate şi va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă promovată;
B. încetarea procesului penal, întrucât plângerea prealabilă a fost depusă tardiv de către partea vătămată şi respingerea acţiunii civile promovate, întrucât partea vătămată are posibilitatea să pună în executare silită sentinţa civilă a Judecătoriei X;
C. condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 alin. 1 lit. c Cod penal, întrucât acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii civile
67 Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria X a fost sesizată Judecătoria X cu privire la săvârşirea de către inculpatul A, major, cetăţean român, a infracţiunii de furt calificat (art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e C.pen), pe teritoriul Franţei, partea vătămată fiind cetăţean francez, infracţiune pentru care este aplicabilă legea penală română. La primul termen de judecată, 17.03.2011, procedura a fost legal îndeplinită, partea vătămată şi inculpatul lipsind, acesta din urmă fiind reprezentat de apărătorul din oficiu desemnat să-i asigure asistenţa juridică. Cu respectarea principiului contradictorialităţii, instanţa a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei, după care a dat citire actului de sesizare al instanţei şi a acordat cuvântul pe probe. Ministerul Public a solicitat administrarea probei cu un martor, probă încuviinţată de instanţă, iar apărătorul desemnat să asigure asistenţa juridică din oficiu inculpatului nu a solicitat administrarea de probe în cauză. La următorul termen de judecată, 12.05.2011, s-a prezentat inculpatul, asistat de apărător ales, care a invocat imposibilitatea sa de prezentare la termenul anterior, întrucât nu s-a aflat în ţară, depunând şi copia unui bilet de avion din care reiese că acesta a călătorit în Germania, în perioada 3.03.2011 -18.03.2011. La acest termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei X şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Y, instanţă în a cărei rază teritorială se află domiciliul inculpatului, întrucât Judecătoria X nu este niciuna dintre instanţele competente după teritoriu. Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea excepţiei invocate, întrucât, deşi inculpatul are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Y, iar Judecătoria X nu face parte dintre instanţele prevăzute de art. 30 alin. 1 Cod proc. pen., competenţa de soluţionare a cauzei îi revine acesteia din urmă, deoarece în raza teritorială a Judecătoriei X a fost efectuată urmărirea penală.
Faţă de excepţia invocată, instanţa va dispune:
A. admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Y, instanţă în raza căreia se află domiciliul inculpatului;
B. respingerea excepţiei de necompetenţă teritorială, întrucât aceasta a fost tardiv formulată;
C. respingerea excepţiei de necompetenţă teritorială, întrucât competenţa de soluţionare a cauzei îi aparţine Judecătoriei X, aceasta fiind instanţa în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală.
promovate.
Speţe drept procesual penal Grila nr.1 Pa9'na 14 of
68 Prin rezoluţia dată la 25.03.2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria X s-a dispus neînceperea urmăririi
penale faţă de intimatul A sub aspectul săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu, reclamată de petentul B. , împotriva soluţiei de netrîmitere în judecată, ce i-a fost comunicată la data de 1.04.2011, petentul B a formulat plângere adresată prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria X, ia data de 22.04.2011. Prin ordonanţa dată la 28.04.2011, prim-procurorul a respins plângerea, ca nefondată, apreciind că soluţia atacată este legală şi temeinică, soluţie ce i-a fost comunicată petentului la data de 15.06.2011. La data de 17.06.2011, petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la Judecătoria X, solicitând desfiinţarea soluţiei atacate şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale şi efectuării de cercetări complete, întrucât organul de cercetare penală a procedat doar la ascultarea făptuitorului, fără a se mai efectua niciun act de urmărire penală.
Faţă de cele menţionate, instanţa va dispune:
A. respingerea plângerii petentului ca inadmisibilă, întrucât plângerea adresată prim-procurorului a fost formulată cu încălcarea termenului prevăzut de lege;
B. respingerea plângerii petentului ca tardiv formulată, întrucât sesizarea instanţei s-a făcut cu încălcarea termenului prevăzut de lege;
C. respingerea excepţiei tardivităţii plângerii, întrucât sesizarea instanţei s-a făcut cu respectarea termenelor prevăzute de lege.
69 Prin încheierea pronunţată la data de 5.11.2011 (sâmbătă ), s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria X prin care s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului C.V. şi s-a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 de zile.
Pronunţarea soluţiei s-a făcut în şedinţă publică, în aceeaşi zi, 5.11.2011, ora 18.30, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public şi a inculpatului.
La data de 6.11.2011, ora 10.00, prin poştă electronică (e-mail) a fost expediată către Judecătoria X cererea de recurs formulată de către apărătorul inculpatului împotriva încheierii sus-menţionate, cerere înregistrată la registratura acestei instanţe, în ziua de 7.11.2011, ora 8.00 dimineaţa.
Recursul formulat de Ministerul Public, trecut în registrul de ieşire al Parchetului de pe lângă Judecătoria X, în ziua de 5.11.2011, ora 19.30, a fost primit şi înregistrat la Judecătoria X, la data de 7.11.2011, ora 10.00. Instanţa de recurs, din oficiu, a ridicat şi a pus în discuţie excepţia tardivităţii recursurilor formulate în cauză.
Instanţa de recurs va decide:
A. respingerea ca tardiv introdus a recursului formulat de inculpat, prin apărător;
B. respingerea ca tardiv introdus a recursului formulat de Ministerul Public;
C. respingerea excepţiei tardivităţii recursurilor şi soluţionarea pe fond a acestora.
70 Prin rechizitoriul din data de 5.09.2010 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria X, inculpatul N.C., născut la data de 2.10.1995 a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de furt calificat (art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. i C.pen.), faptă comisă la data de 3.03.2010.
Pe parcursul urmăririi penale, ta momentul ascultării inculpatului, organul de urmărire penală nu a dispus citarea Serviciului de Probaţiune competent, iar la prezentarea materialului de urmărire penală nu au fost prezenţi nici părinţii inculpatului, nici reprezentantul Serviciului de Probaţiune, deşi fuseseră legal citaţi. La primul termen de judecată, apărătorul inculpatului a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, întrucât ascultarea inculpatului, ca şi prezentarea materiaiului de urmărire penală, s-au efectuat în absenţa părinţilor minorului şi a Serviciului de probaţiune, fiind încălcat, astfel, dreptul la apărare al inculpatului.
Instanţa va dispune:
A. restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 197 alin. 2 Cod proc. pen., referitoare ia nulitatea absolută;
B. restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 197 alin. 1 Cod proc. pen., referitoare la nulitatea relativă;
C. respingerea cererii de restituire a cauzei la procuror, ca neîntemeiată, întrucât nu sunt incidente dispoziţiile legale privitoare la nulităţi.
Nota: Consideram ca este inutil sa publicam celelalte grile (2,3,4) deoarece au acelasi continut (doar numerele intrebarilor au fost schimbate).
| ← 3 probe mai grele pentru judecătorii şi procurorii care vor... |
|---|
