Art. 9 Restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent

9.1. Sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificaţia, pe de o parte, că incidenţa legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deţinătorului (minister, primărie, instituţie publică, societate comercială cu capital de stat, organizaţie cooperatistă şi altele asemenea) şi, pe de altă parte, are semnificaţia stabilirii momentului în funcţie de care se face calificarea unităţii deţinătoare, respectiv cel care deţinea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii (prezent se raportează la momentul naşterii juridice a dreptului la restituire). În cazul în

Citește mai mult

care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entităţi, aceasta din urmă devine entitate deţinătoare învestită cu soluţionarea notificării. Entitatea iniţial notificată are obligaţia de a transmite notificarea şi documentaţia aferentă entităţii deţinătoare şi totodată de a înştiinţa în mod expres persoana îndreptăţită despre această situaţie.
9.2. Sintagma libere de orice sarcini nu are semnificaţia exonerării de răspundere a unităţii deţinătoare în raport cu terţe persoane ca urmare a neexecutării unor contracte civile sau comerciale care vizau imobilul respectiv. În cazul societăţilor comerciale cu capital de stat (majoritar sau minoritar – cazul în care cota deţinută de stat acoperă valoarea imobilului), această sintagmă instituie prevalenţa restituirii în natură a imobilului către persoana îndreptăţită, indiferent dacă aceasta s-ar afla în concurs cu alţi creditori ai persoanei juridice debitoare (creditori ipotecari sau cu garanţii privilegiate, inclusiv creditorii unităţii debitoare în cadrul procedurii falimentului). Prevalenţa restituirii în natură în raport cu alte proceduri legale este o consecinţă şi a prevederii art. 52 din lege care înlătură de la aplicare orice alte prevederi contrare, care tind să indisponibilizeze bunul de la restituirea în natură.
9.3. Pentru ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prevăzute de lege constau în:
a) compensarea cu alte bunuri sau servicii în echivalent, situaţie care poate implica şi acordarea unui alt imobil la schimb; ori
b) despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare).
Potrivit art. 1 alin. (3) din lege, măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă numai cu acordul persoanei îndreptăţite, prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
Măsurile reparatorii prevăzute la lit. a) şi b) pot fi combinate, potrivit art. 1 alin. (4) din lege.