Art. 24 Recunoaşterea altor calificări Recunoaşterea altor forme profesionale
| Comentarii |
|
Recunoaşterea altor forme profesionale
SECŢIUNEA a 5-a
Recunoaşterea altor calificări
Art. 24
(1) Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unui atestat de competenţă, nu poate fi interzis dacă:
a) solicitantul posedă un atestat de competenţă eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie sau la exercitarea acesteia în statul membru şi oferă garanţiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor;
b) solicitantul face dovada calificărilor dobândite într-un stat membru pentru practicarea respectivei profesii şi oferă garanţiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor.
(2) Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea ei este condiţionată doar de deţinerea unui document care atestă educaţia şi confirmă o pregătire generală la nivelul învăţământului primar, gimnazial sau liceal, autoritatea competentă nu poate să refuze unui cetăţean al unui stat membru, pe motivul unor calificări inadecvate, accesul la această profesie sau exercitarea în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, dacă solicitantul posedă calificări oficiale de nivel corespondent acordate într-un stat membru.
(3) Dacă solicitantul nu posedă atestatul de competenţă sau calificările prevăzute la alin. (1), se vor aplica dispoziţiile legii române care reglementează profesia respectivă.
Art. 241
(1) Se consideră calificare care atestă o formare prevăzută la art. 8, 14, 15 şi 16, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul în cauză, orice titlu de calificare sau ansamblu de titluri de calificare care a fost eliberat de o autoritate competentă a unui stat membru, care atestă absolvirea unei formări în cadrul Uniunii Europene, recunoscută de respectivul stat membru ca având nivel echivalent şi care conferă titularului aceleaşi drepturi de acces la o profesie sau de exercitare a acesteia ori care pregăteşte pentru exercitarea respectivei profesii.
(2) Este asimilată titlului de calificare, în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute la alin. (1), orice calificare profesională care, fără a îndeplini cerinţele prevăzute de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale statului membru de origine pentru accesul la o profesie ori pentru exercitarea unei profesii, conferă titularului său drepturi câştigate în temeiul respectivelor dispoziţii. În special, în cazul în care statul membru de origine ridică nivelul de formare necesar pentru a avea acces la o profesie sau pentru a o exercita, iar o persoană care a urmat o formare anterioară, care nu îndeplineşte cerinţele noii calificări, beneficiază de drepturile câştigate în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative, formarea anterioară este considerată de autorităţile competente române corespunzătoare nivelului noii formări din statul membru de origine.
Legea 200 din 2004 actualizată prin:OUG 109/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România din 10 octombrie 2007, Monitorul Oficial 706/2007;
| ← Art. 23 Recunoaşterea în cazul în care în România se... | Art. 25 Dispoziţii şi proceduri comune → |
|---|
