Decizia CCR nr. 39 din 5.02.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 31alin. (5) al OUG nr. 77/2011 - stabilirea unei contribuţii pt. finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată prin OUG...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială Labormed Pharma - S.A., cu sediul în București, în Dosarul nr. 5.121/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.4920/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, avocații Valeriu Stoica și Bogdan Dragoș, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și, pentru partea Casa Națională de Asigurări de Sănătate, consilierul juridic Anca Raiciu, cu delegație depusă la dosar.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentanților părților. Reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate arată că modul de calcul al taxei de clawback, astfel cum este reglementat de art. 3¹alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, constituie un "impozit la impozit“, întrucât se calculează și asupra taxei pe valoarea adăugată, și încalcă prevederile constituționale ale art. 44 și art. 56 alin. (2).

Totodată, arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, respectiv asupra formulei de calcul al taxei clawback, într-o altă speță, în acest sens fiind Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, însă nu și asupra prevederilor art. 3¹din acest act normativ. Or, în cauza de față sunt incidente prevederile art. 3¹ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, în temeiul cărora a fost calculată taxa de clawback și au fost comunicate notificările.

Arată că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, echitabilă și rezonabilă, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în jurisprudența sa. Or, art. 3¹din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 încalcă aceste principii, întrucât reglementează o "impozitare a unui impozit“.

De asemenea, susține că determinarea sferei subiecților obligați la plata taxei de clawback, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, introduce o discriminare între deținătorii de autorizații de punere pe piață și ceilalți agenți economici care contribuie și ei la producerea deficitului la bugetul de compensare al medicamentelor, dar, spre deosebire de deținătorii de autorizații de punere pe piață, aceștia nu sunt obligați să plătească taxa de clawback pentru a acoperi acest deficit, ceea ce încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește principiul egalității cetățenilor, se apreciază că acesta se aplică și persoanelor juridice, în măsura în care, prin intermediul acestora, cetățenii își exercită un drept constituțional, sens în care este atât jurisprudența Curții Constituționale, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în numeroase cazuri a analizat dacă diferențele de tratament între persoane juridice constituiau sau nu discriminări în privința intereselor patrimoniale.

Consideră ca taxa clawback nu ar trebui suportată doar de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață, ci și de farmacii și de lanțurile de distribuție, adică de deținătorii de simple autorizații de distribuție sau fabricație, întrucât și aceștia obțin, la rândul lor, profit din vânzarea medicamentelor respective.

Astfel, adoptarea și aplicarea unui act normativ care instituie un tratament identic pentru toți destinatarii săi, în pofida faptului că aceștia se află în situații sensibil diferite, reprezintă o formă de discriminare contrară dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituția României, cât și celor ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În final, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, și depune note scrise.

Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că modalitatea de stabilire a contribuției clawback a mai făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 548 din 24 mai 2012 și Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012.

De asemenea, susține că prevederile art. 3 și 3¹ din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 cuprinde anumite valori, respectiv valori individuale pentru cei care nu participă la programele naționale de sănătate, precum și valori individuale variabile, adaptabile la fiecare plătitor de contribuție sau participant la programele naționale de sănătate.

În continuare, arată că intervenția legislativă pe calea ordonanței de urgență a fost determinată de un interes public general, pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente, având în vedere considerații de ordin financiar și nevoia de a determina anumite surse de finanțare.

De asemenea, menționează faptul că prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetar s-a eliminat din formula de calcul taxa pe valoarea adăugată.

Reprezentantul Ministerului Public arată următoarele:

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, acestea au fost examinate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012 în soluționarea unei excepții de neconstituționalitate invocate de aceeași autoare într-o altă cauză aflată pe rolul Curții de Apel București, cu aceeași motivare. Cu acel prilej, instanța de contencios constituțional a reținut, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptată în considerarea unor elemente care vizau interesul public general și constituiau, totodată, situații extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată, cu impact direct asupra asigurării asistenței medicale a populației, prin suplimentarea surselor de finanțare a sistemului public de sănătate.

Apreciază că cele constatate prin Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012 își mențin valabilitatea mutatis mutandis și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi pentru reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă:

a) Sub aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, criticile formulate de autoarea excepției vizează faptul că, în temeiul art. 1 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, taxa se impune în mod nediferențiat tuturor contribuabililor, deținători ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, fiind plătită în accepțiunea sa doar de producători și importatori, iar nu de către farmacii sau distribuitori care obțin profit din vânzarea medicamentelor.

Aceste critici au fost examinate prin Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, prin care s-a observat că, din conținutul art. 1 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, obligația de plată a taxei revine deținătorilor autorizațiilor de punere în piață a medicamentelor sau reprezentanților lor legali, astfel cum această din urmă categorie este definită de art. 2 din actul normativ criticat.

Pe de altă parte, din analiza art. 700-709 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 8 alin. 3 din Directiva nr. 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, titular al autorizației de punere pe piață nu este exclusiv producătorul medicamentului, ci poate fi și importatorul sau distribuitorul acestuia, în măsura în care desfășoară activități care necesită o atare autorizare.

S-ar putea considera că determinarea sferei subiecților supuși impunerii este o chestiune care aparține aprecierii legiuitorului, însă taxa a fost instituită în considerarea suportării unei părți din costul medicamentelor de la Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Ca atare, întrucât în lanțul de distribuție nu doar titularii autorizațiilor de punere pe piață beneficiază de decontări ale costului medicamentelor de la Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerul Sănătății, ci și alți participanți din piață, rezultă că art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, distribuind sarcina fiscală exclusiv asupra unor participanți la acest circuit, ridică o problemă de constituționalitate din perspectiva art. 16 din Legea fundamentală prin omisiunea de a tratata în mod egal situații juridice care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

b) Sub aspectul respectării principiului egalității în fața legii din perspectiva bazei de impunere, se susține că taxa de clawback se aplică în mod nediferențiat tuturor contribuabililor - deținătorilor de autorizație de punere în piață, reprezentanți legali, indiferent de volumul de vânzări, iar în formula de calcul al taxei, unul dintre factorii înmulțirii este invariabil, pentru toți contribuabilii, deși aceștia se regăsesc în situații juridice diferite.

Aceste susțineri sunt neîntemeiate, întrucât astfel cum rezultă din formula de calcul al taxei, instituită prin art. 3¹din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, introdus prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011, contribuția trimestrială, adică valoarea nominală a taxei datorate de fiecare plătitor, se raportează conform algoritmului de calcul și la indicatorii constând în valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuție, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, precum și la valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul sănătății, care constituie elemente variabile ale ecuației, adaptate situației de fapt a fiecărui subiect impozabil.

c) Sub aspectul pretinsei încălcări a dispozițiilor art. 56 din Constituție, referitor la principiul justei așezări a sarcinilor fiscale, se observă că soluția legislativă criticată se regăsește în art. 3¹alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, în care se arată că prin valoarea vânzărilor în sensul alin. (1) și (3) se înțelege valoarea medicamentelor suportate potrivit legii din Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată.

În cauza în care a invocat excepția, autoarea acesteia a contestat notificarea privind plata contribuției aferente trimestrului I al anului 2012.

Din evoluția reglementării se constată că, în forma sa inițială, art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 prevedea determinarea taxei prin aplicarea unui procent "p“ asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul național unic de asigurări de sănătate și bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 s-a prevăzut că valoarea vânzărilor include și taxa pe valoarea adăugată, iar prin art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 s-a prevăzut că, începând cu trimestrul IV al anului 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu completările ulterioare, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.

Formula de la art. 3 este dedicată determinării procentului "p“, iar indicatorii la care se referă nu vizează situația obiectivă a fiecărui contribuabil, ci consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

Departe de a fi o chestiune de aplicare a legii, conform principiului tempus regit actum, autoarea justifică interes, întrucât notificarea contestată este aferentă trimestrului I al anului 2012, iar nu trimestrului IV al anului 2012, iar pe de altă parte, formula de calcul a taxei prevăzută de art. 3¹din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 rămâne neschimbată, indicatorii care aparțin situației obiective a fiecărui contribuabil vor include și taxa pe valoarea adăugată, ceea ce în ultimă instanță rezidă la o suprataxare.

Or, taxa analizată este o taxă parafiscală, astfel cum tipologia este definită prin Decizia nr. 892 din 25 octombrie 2012, asemenea taxe fiind instituite în temeiul unor norme juridice adoptate special în acest scop, sunt acele sume de bani care se colectează fie de organele fiscale, fie direct de beneficiarii respectivelor venituri și se varsă în conturile anumitor instituții publice sau ale altor entități colective, publice sau private, altele decât colectivitățile publice locale sau stabilimentele administrative.

Întrucât, în jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă (Decizia nr. 176 din 6 mai 2003 sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994), legiuitorul trebuie să manifeste o grijă deosebită atunci când determină categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează și modul concret de calcul al sarcinii fiscale.

În cauză, se constată că fiscalitatea nu a fost așezată pe baze rezonabile, conducând la o supraimpozitare a aceluiași tip de venit, o dată prin reținerea și virarea taxei pe valoarea adăugată încasată, iar a doua oară, prin raportarea sumelor încasate, inclusiv taxa pe valoare adăugată ce constituie un impozit pe circulația mărfii, la un coeficient prestabilit, în vederea calculării unei taxe parafiscale.

În această modalitate de reglementare se încalcă și principiul proporționalității care trebuie să însoțească orice ingerință a statului în proprietatea privată, ca atare sunt întemeiate și criticile raportate de la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Criticile în legătură cu art. 34 din Constituție nu sunt întemeiate, întrucât prin instituirea acestei taxe, destinată finanțării sistemului național de sănătate, se dă expresie obligației pozitive a statului instituite la nivel de principiu prin dispozițiile constituționale.

Pentru aceste motive, solicită admiterea în parte a excepției de neconstituționalitate și constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 în ceea ce privește excluderea de la plata contribuției a distribuitorilor de medicamente care decontează o parte din costul medicamentelor de la Fondul național unic de asigurări de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, precum și constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 3¹alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 în ceea ce privește includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea coeficienților prevăzuți de alin. (1)-(3) al aceluiași articol.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.121/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, excepție ridicată de Societatea Comercială "Labormed Pharma“ - S.A. cu sediul în București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unor notificări comunicate în temeiul art. 3¹din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, următoarele:

1. Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 impun în mod nediferențiat tuturor contribuabililor vizați de acest act normativ obligația de a plăti o taxă calculată asupra unei valori - consumul total de medicamente - care include între altele și consumul de medicamente din cadrul unor programe naționale la care respectivii contribuabili nu participă în nicio modalitate, ceea ce contravine art. 16 alin. (1) din Constituție, precum și principiului justei așezări a sarcinilor fiscale.

Din prevederile criticate rezultă că taxa de clawback se datorează pentru consumul total de medicamente, generat atât de consumul de medicamente cuprinse în programele naționale de sănătate, cât și de consumul de medicamente care nu formează obiectul unor astfel de programe.

2. Astfel cum rezultă din cuprinsul art. 3¹din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, baza de calcul al contribuției datorate în temeiul acestui act normativ cuprinde și valoarea consumului de medicamente comercializate de un anumit contribuabil, suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Or, această valoare este egală cu valoarea decontată, în funcție de categoria din care face parte medicamentul, iar prețul de referință, precum și prețul de decontare se stabilesc prin raportare la prețul de vânzare cu amănuntul, în structura căruia nu intră doar prețul de producător.

Taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, între altele, asupra unei alte taxe, respectiv taxa pe valoarea adăugată. Astfel, prin intermediul taxei instituite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 se ajunge la suprataxarea unei valori care are "statut de sumă colectată“ cu titlu de taxă pe valoare adăugată - mai exact la suprataxarea acelei părți a nivelului consumului avut în vedere de art. 1 din aceeași ordonanță de urgență, care este reprezentată de sumele înregistrate cu titlu de taxă pe valoare adăugată. Or, această împrejurare este contrară principiului justei așezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție, care trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activități ori unor beneficii proprii.

3. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 este contrară art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, deoarece, în cazul de față, situația extraordinară și urgența sunt doar proclamate în preambulul ordonanței de urgență, fără a fi motivate și fără a fi precizat vreun element cuantificabil, obiectiv, prin care să se demonstreze felul în care ar fi perturbată funcționarea sistemului de sănătate prin neemiterea acestei ordonanțe, neprecizându-se nici de ce o asemenea reglementare este urgentă și nu poate fi amânată.

Totodată, se arată că, prin obiectul de reglementare, ordonanța de urgență criticată afectează "regimul juridic al îndatoririlor constituționale“, respectiv al așezării juste a sarcinilor fiscale.

4. Se mai susține că sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 34 și art. 44 alin. (1) și (2), sens în care arată că obligația de plată a contribuției stabilite prin art. 3¹din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 este o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor în sensul art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cadrul legislativ a avut carențe încă de la începutul instituirii acestei taxe, respectiv incoerența autorităților sau comunicarea defectuoasă a informațiilor referitoare la cuantumul acestei taxe de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate către plătitorii taxei de clawback.

Modul în care Casa Națională de Asigurări de Sănătate a interpretat legislația este total imprevizibil, iar notificările atacate prin cererea introductivă conțin elemente eronate, a căror posibilitate de verificare concretă nu se află la dispoziția contribuabililor.

Or, prin reglementarea care impune o sarcină disproporționată, statul provoacă sau impune retragerea medicamentelor din listele de compensare sau retragerea unor producători de pe piață, ceea ce încalcă și dreptul la ocrotirea sănătății.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, arată următoarele:

- în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6), consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât intervenția legislativă sub forma adoptării unei ordonanțe de urgență este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public, constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populației la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgență fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfășurării corespunzătoare a activităților din domeniul sanitar;

- în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, aceasta este întemeiată, având în vedere că, așa cum reiese din mecanismul de calcul al contribuției instituite de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, procentul de contribuție datorat este identic pentru toți contribuabilii, deși aceștia se regăsesc în situații diferite, în sensul că nu toți producătorii de medicamente participă la programele naționale de sănătate;

- referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție, apreciază că se susține argumentul autoarei excepției de neconstituționalitate, în sensul că taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei alte taxe, și anume celei pe valoarea adăugată.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 este neîntemeiată.

Din perspectiva criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, arată că, potrivit celor statuate în jurisprudența Curții Constituționale, situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată“, iar pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute în aceste dispoziții constituționale este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public. Or, raportând aceste criterii la situația de față, se apreciază că Guvernul și-a justificat în mod corespunzător intervenția sa legislativă în cuprinsul preambulului acestui act normativ.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă, arată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, nu se referă la exercitarea unui drept fundamental, ci instituie obligația plății unei contribuții trimestriale, asimilată obligației fiscale, în sarcina persoanelor juridice, astfel că prevederile art. 16 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 44 și 56 alin. (2). Măsurile instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 dau expresie dispozițiilor constituționale potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice“. Menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, prin care aceasta a statuat că regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, neputându-se reține, de principiu, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit sau majorarea acestuia s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane, sens în care invocă Decizia nr. 68 din 2 februarie 2012. Or, prin contribuția trimestrială calculată și datorată în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 se asigură suplimentarea surselor de finanțare a sistemului public de sănătate, care este guvernat de principiul solidarității, tocmai în vederea îndeplinirii obligației constituționale a statului de a asigura condițiile pentru exercitarea dreptului la ocrotirea sănătății.

În ceea ce privește critica susținută prin prisma criteriilor de claritate, previzibilitate și predictibilitate, se susține că, astfel cum a reținut Curtea Constituțională și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, "din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută“, iar "previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere unei rigidități excesive a reglementării“.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, însă din criticile autoarei excepției reiese că, în realitate, acestea vizează în mod concret dispozițiile art. 3¹alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011.

Textul art. 3¹alin. (5) are următorul cuprins: "(5) Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) care dispun că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, ale art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate, ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale“ și ale art. 115 alin. (4) și (6) privind regimul ordonanțelor de urgență. De asemenea, sunt menționate dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum și ale art. 1 paragraful 2 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție, referitor la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății au mai format obiectul controlului de constituționalitate, raportat la critici și prevederi constituționale și convenționale similare, sens în care este Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012.

II. Distinct de cele reținute în decizia menționată mai sus, în ceea ce privește critica autoarei prezentei excepții de neconstituționalitate referitoare la faptul că formula de calcul privind taxa de clawback include și taxa pe valoarea adăugată, Curtea reține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, și în mod special cele referitoare la modul de calcul al contribuției respective, au fost modificate și completate astfel:

- prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniile sănătății și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011, s-a introdus art. 3¹, care prevede, printre altele, la alin. (5) că "prin valoarea vânzărilor (..........) se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată“;

- Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, care la art. 7, din secțiunea a 2-a - Reglementări privind contribuția trimestrială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății,prevede în mod explicit că formula de calcul nu include și taxa pe valoarea adăugată, revenind la soluția legislativă anterioară modificării aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011.

Având în vedere cele statuate anterior, precum și modificările legislative intervenite în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011, Curtea reține următoarele:

În speța dedusă judecății, pe lângă argumentele prezentate de autoarea excepției de neconstituționalitate și reținute în Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză, pe de o parte, sunt criticate, în mod expres, dispozițiile art. 3¹alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum au fost introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011, iar, pe de altă parte, notificările au ca temei legal tocmai dispozițiile art. 3¹din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011.

Curtea observă că dispozițiile alin. (5) al art. 3¹stabilesc, în mod expres, că prin valoarea vânzărilor, în sensul celor reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, se înțelege valoarea medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată.

Contribuția trimestrială reprezintă, așadar, un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.

Curtea constată că, în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, or aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituțională, urmând ca excepția de neconstituționalitate să fie admisă sub acest aspect.