Anexa nr. 3 la statut - Regulament privind procedura disciplinară - Hotărârea Congresului UNPIR nr. 3/2007 (republicată) - aprobarea Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă şi a Codului de etică profesională şi disciplină ale UNPIR

ANEXA Nr. 3

la statut

REGULAMENT

privind procedura disciplinară

1. Dispoziţii generale

Art. 1. — (1) Protecţia onoarei şi a prestigiului profesiei, respectarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare O.U.G., a Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă şi a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredinţate organelor constituite potrivit dispoziţiilor legale.

(2) Fapta săvârşită de membrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România (Uniune), prin care se încalcă dispoziţiile O.U.G., ale Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, hotărârile obligatorii ale organelor profesiei, şi care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului practicienilor în insolvenţă, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează.

(3) Constituie abatere disciplinară grava încălcare a dispoziţiilor O.U.G. şi ale Statutului privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă ce prevăd expres o astfel de calificare.

Art. 2. — (1) Răspunderea disciplinară a membrului Uniunii nu exclude răspunderea civilă, penală, contravenţională sau administrativă.

(2) Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârşirii abaterii.

(3) Repetarea unei abateri disciplinare constituie o circumstanţă agravantă, care va fi luată în considerare la aplicarea sancţiunii.

Art. 3. — Instanţele de disciplină ale Uniunii sunt obligate să ţină evidenţa sancţiunilor disciplinare aplicate fiecărui membru al acesteia şi să comunice situaţia disciplinară a practicianului, la cererea organelor profesiei, constituite potrivit legii.

Art. 4. — Instanţele de disciplină sunt:

a) instanţa locală de disciplină;

b) instanţa superioară de disciplină;

c) Consiliul naţional de conducere al Uniunii;

d) Congresul Uniunii.

2. Organizarea şi funcţionarea instanţelor disciplinare

Art. 5. — (1) În localităţile în care îşi desfăşoară activitatea curţile de apel se organizează şi funcţionează o instanţă locală de disciplină. Instanţei locale de disciplină îi vor fi arondate filialele ale căror membri îşi desfăşoară activitatea pe raza tribunalelor aparţinând curţilor de apel respective.

(2) Instanţa locală de disciplină este constituită din 7 membri, un preşedinte şi 6 membri aleşi în funcţie de criteriile stabilite în statut.

(3) Instanţele locale de disciplină împreună cu filialele UNPIR arondate sunt

(4) În situaţia în care se constituie o nouă filială UNPIR, prin avizul Consiliului naţional de conducere privind înfiinţarea filialei se va dispune şi arondarea acesteia către o instanţă locală de disciplină.

Art. 6. — (1) Instanţa locală de disciplină şi/sau superioară, după caz, precum şi Consiliul naţional de conducere al Uniunii, respectiv Congresul Uniunii, atunci când acestea funcţionează ca instanţe disciplinare, sunt coordonate de un preşedinte ales de către şi dintre membrii instanţelor disciplinare locale şi/sau superioare, după caz, sau de drept de către preşedintele Uniunii în cazul Consiliului naţional de conducere al Uniunii, respectiv Congresul Uniunii.

(2) Instanţa locală de disciplină şi/sau superioară, după caz, precum şi Consiliul naţional de conducere al Uniunii, respectiv Congresul Uniunii, atund când acestea funcţionează ca instanţe disciplinare, vor desemna un raportor care îndeplineşte funcţia de grefier, calitate în care păstrează, ţine evidenţele şi efectuează lucrările necesare în vederea desfăşurării activităţii instanţelor, sub îndrumarea preşedintelui.

(3) Alcătuirea instanţei locale de disciplină şi/sau superioare a Uniunii, programarea şedinţelor, organizarea evidenţelor şi a activităţilor cu caracter administrativ ale acesteia sunt în sardna preşedintelui.

Art. 7. — Instanţa locală de disaplină soluţionează, în primă instanţă, în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârşite de membrii Uniunii înscrişi în cadrul filialelor arondate acesteia pe raza curţii de apel aferente, cu excepţia abaterilor săvârşite de membrii titulari ai instanţei locale de disciplină sau membrii consiliului de conducere al filialei.

Art. 8. — Instanţa superioară de disaplină:

a) soluţionează ca instanţă de fond, în complet de 3 membri, abaterile membrilor instanţelor locale de disciplină, precum şi ale membrilor consiliilor de conducere ale filialei;

b) soluţionează, în complet de 3 membri, plângerile disciplinare formulate împotriva membrilor Consiliului naţional de conducere;

c) soluţionează în contestaţie, în complet de 3 membri, contestaţiile declarate de partea interesată împotriva deciziilor pronunţate de instanţele locale de disciplină;

d) suspendă, la cerere, executarea deciziilor disciplinare pronunţate de instanţele locale de disciplină;

e) soluţionează cererile de strămutare privind soluţionarea plângerilor disciplinare sau orice alte măsuri necesare înfăptuirii justiţiei profesionale.

Art. 9. — Instanţa superioară de disciplină face propuneri de sancţionare disciplinară a membrilor Consiliului naţional de conducere al UNPIR, pe care le supune aprobării Congresului Uniunii.

Art. 10. — Consiliul naţional de conducere al Uniunii, constituit ca instanţă disciplinară, în plenul său, cu votul majorităţii membrilor prezenţi:

a) soluţionează plângerile disciplinare formulate împotriva membrilor instanţei superioare de disciplină, urmând ca acestea să fie supuse hotărârii Congresului Uniunii;

b) soluţionează contestaţiile formulate împotriva deciziilor disciplinare pronunţate de instanţa superioară de disciplină cu privire la plângerile formulate împotriva membrilor titulari ai consiliilor de conducere şi ai instanţelor locale de disciplină;

c) suspendă, la cerere, executarea deciziilor disciplinare pronunţate de instanţa superioară de disciplină împotriva membrilor titulari ai consiliilor de conducere şi ai instanţelor locale de disciplină.

Art. 11. — Congresul Uniunii, în plenul său, pe baza propunerilor formulate de instanţa de disciplină competentă, hotărăşte sancţionarea disciplinară a membrilor Consiliului naţional de conducere al Uniunii, precum şi ai instanţei superioare de disciplină.

Art. 12. — (1) Membrul instanţei de disciplină care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa ori se află în conflict de interese cu vreuna dintre părţi trebuie să se abţină de la soluţionarea pricinii.

(2) Nu poate lua parte la soluţionarea pricinii membrul instanţei locale de disciplină care a fost desemnat administrator judiciar sau lichidator, avocat, consilier juridic, expert contabil, evaluator, auditor financiar, cenzor, arbitru, mediator, conciliator, expert financiar al unei părţi din dosar, decât dacă a trecut o perioadă de minimum 2 ani.

(3) De asemenea, nu poate lua parte la soluţionarea plângerii membrul instanţei de disciplină, dacă soţul (soţia), o rudă ori afin până la gradul al lll-lea inclusiv a fost desemnat/desemnată administrator judiciar/lichidator sau a reprezentat o parte în cadrul procedurii în care s-a comis fapta supusă analizei, decât dacă a trecut o perioadă de minimum 2 ani.

(4) Prevederile alin. (2) se extind şi asupra asociaţilor/ acţionarilor, angajaţilor sau colaboratorilor societăţii profesionale de insolvenţă în care membrul instanţei de disciplină îşi desfăşoară activitatea.

Art. 13. — (1) Când una dintre părţi are două rude sau afini până la gradul al lll-lea inclusiv printre membrii instanţei locale de disciplină, cealaltă parte poate să ceară strămutarea sesizării disciplinare.

(2) Strămutarea pricinii se mai poate cere şi pentru motive de bănuială legitimă. Bănuiala se socoteşte legitimă ori de câte ori se poate presupune că nepărtinirea membrilor comisiei de disciplină ar putea fi ştirbită din cauza conflictului de interese, împrejurărilor pricinii, calităţii părţilor sau conflictelor locale.

(3) Strămutarea se poate dispune şi pentru imposibilitatea constituirii completului de analizare a plângerii disciplinare.

(4) Cererea de strămutare se depune la instanţa superioară de disciplină.

(5) În caz de admitere, soluţionarea sesizării disciplinare se trimite unei alte instanţe locale de disciplină de acelaşi grad.

(6) Hotărârea de strămutare se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac.

Art. 14. — Niciodată instanţa locală de disciplină nu va funcţiona cu un număr mai mic de 3 membri. În cazul în care, din cauza abţinerii sau din alte motive, instanţa locală de disciplină va fi nevoită să soluţioneze cauza cu un număr mai mic de 3 membri, preşedintele va convoca un alt membru.

Art. 15. — În intervalul cuprins între data formulării propunerilor de sancţionare a unor membri ai Consiliului naţional de conducere al Uniunii şi, respectiv, ai instanţei superioare de disciplină şi data întrunirii primului Congres al Uniunii, persoanele în cauză sunt suspendate din funcţie, locul lor fiind ocupat de unul dintre membrii supleanţi ai respectivului organ.

3. Sesizarea comisiei de disciplină a filialei Uniunii

Art. 16. — (1) Procedura disciplinară se declanşează la cererea oricărei persoane fizice sau juridice interesate din punct de vedere al interesului juridic.

(2) Orice cerere adresată instanţei locale de disciplină trebuie să fie făcută în scris, să cuprindă numele, domiciliul/reşedinţa/sediul părţilor, abaterea săvârşită de membrul Uniunii încadrată în drept conform art. 121 pct. 1—22 şi semnătura. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii.

(3) Cererile, precum şi toate celelalte înscrisuri de care părţile înţeleg să se folosească în cauza disciplinară se depun în atâtea exemplare câte părţi sunt, la care se adaugă un exemplar instanţei disciplinare.

Cererile şi înscrisurile însoţitoare se comunică între părţi, sub sancţiunea suspendării procedurii disciplinare.

Dacă obligaţia comunicării cererilor nu este îndeplinită, instanţa disciplinară poate dispune suspendarea cercetării disciplinare.

(4) Lipsa calităţii de membru al Uniunii a persoanei reclamate duce la respingerea acţiunii.

(5) Plângerea îndreptată împotriva unui membru al Uniunii se adresează instanţei locale de disciplină la care acesta este arondat.

(6) Instanţele de disciplină ale Uniunii pot fi sesizate de preşedintele Uniunii, Consiliul naţional de conducere al Uniunii, consiliul de conducere al filialei sau se pot autosesiza.

Art. 17. — (1) Cercetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.

(2) Cercetările se efectuează, de regulă, după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a membrului Uniunii cercetat, trimisă la domiciliul/sediul său profesional înscris în Tabloul UNPIR. Convocarea se poate face şi prin înştiinţare în scris printr-un mijloc de comunicare ce asigură conservarea dovezii şi a datei la care s-a făcut înştiinţarea, inclusiv e-mail, prin luarea la cunoştinţă, afişarea convocării pe site-ul www.unpir.ro sau afişarea la uşa instanţei disciplinare.

(3) Cercetarea se efectuează numai după efectuarea demersurilor menţionate la alin. (2). Membrul Uniunii cercetat poate da explicaţii scrise.

(4) Refuzul de a da curs convocării nu împiedică desfăşurarea acţiunii disciplinare.

(5) În cursul cercetărilor, preşedintele instanţei de disciplină a Uniunii, prin grija raportorului, va convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum şi orice alte persoane ale căror declaraţii pot elucida cazul, va dispune efectuarea de verificări de înscrisuri şi va culege informaţii prin mijloacele prevăzute de lege.

(6) La primul termen de soluţionare a plângerii disciplinare la care părţile sunt legal convocate, instanţa de disciplină, din oficiu, îşi va verifica competenţa generală, materială şi teritorială să soluţioneze cauza.

(7) Dacă se constată necompetenţa soluţionării cauzei disciplinare, instanţa de disciplină va declina cauza disciplinară, raportat la prevederile din O.U.G. şi din prezentul statut către organul cu activitate jurisdicţională din cadrul UNPIR competent.

4. Desfăşurarea şedinţeior instanţelor de disciplină

Art. 18. — Soluţionarea sesizării disciplinare de către instanţele de disciplină ale Uniunii se desfăşoară după cum urmează:

— se ascultă părţile şi se administrează probele;

— În caz de amânare a soluţionării cauzei, se redactează o încheiere, arătându-se motivele care au determinat amânarea, încheierea se semnează de către preşedintele completului.

Art. 19. — (1) În faţa instanţei de disciplină membrul Uniunii se va înfăţişa personal sau prin reprezentantul legal. Membrul Uniunii poate fi asistat de un apărător ales.

(2) Şedinţa instanţei de disciplină nu este publică.

(3) Lipsa părţilor regulat citate nu împiedică soluţionarea cauzei, instanţa de disciplină putându-se pronunţa pe baza actelor şi a dovezilor administrate în cauză.

(4) Instanţa de disciplină hotărăşte cu majoritate de voturi şi pronunţă o decizie disciplinară. Decizia se semnează de către preşedintele completului.

(5) La stabilirea sancţiunii se va ţine seama de gravitatea faptei, de cauzele şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de gradul de vinovăţie a practicianului, dacă acesta a avut şi alte abateri în trecut, precum şi de urmările abaterii.

Art. 20. — (1) Decizia disciplinară este obligatorie faţă de părţi şi de organele profesiei, de la data pronunţării sau comunicării, dacă partea nu a fost prezentă la data pronunţării.

(2) Decizia instanţei de disciplină a filialei Uniunii se va comunica părţilor în cauză.

(3) Contestaţiile declarate împotriva măsurilor luate de instanţa locală de disciplină se depun la instanţa locală care a aplicat sancţiunea, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, sub sancţiunea decăderii. După declararea contestaţiei, instanţa locală de disciplină care a pronunţat hotărârea va înainta contestaţia, împreună cu dosarul cauzei, instanţei de disciplină superioare.

(4) Hotărârile instanţelor de disciplină produc efecte juridice din momentul pronunţării, dacă partea a fost prezentă sau din momentul comunicării, dacă partea nu a fost prezentă la momentul pronunţării. Simpla exercitare a căii de atac nu suspendă efectele hotărârii atacate în lipsa unei decizii de suspendare a efectelor hotărârii atacate.

(5) Hotărârile instanţelor de disciplină pot face obiectul revizuirii sau contestaţiei în anulare de organul care le-a pronunţat, la cererea părţilor interesate, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

5. Suspendarea. Perimarea. Reabilitarea

Art. 21. — (1) Instanţa de disciplină va suspenda soluţionarea sesizării:

a) când ambele părţi o cer;

b) dacă niciuna dintre părţi nu se înfăţişează la termenul stabilit pentru soluţionarea sesizării.

(2) Cu toate acestea, pricina se soluţionează dacă una dintre părţi a cerut în scris acest lucru în lipsă.

Art. 22. — (1) Instanţa de disciplină poate dispune suspendarea sesizării:

a) când dezlegarea pricinii depinde, în totul sau în parte, de existenţa ori neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;

b) când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunţe.

(2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.

Art. 23. — Soluţionarea sesizării disciplinare reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi.

Art. 24. — Reclamantul poate oricând să renunţe la soluţionarea sesizării, fie verbal, în şedinţa comisiei, fie prin cerere scrisă.

Art. 25. — (1) Orice sesizare disciplinară se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de un an.

(2) Cursul perimării este suspendat atât timp cât dăinuieşte suspendarea pronunţată în baza art. 21 alin. (1).

(3) În cazul art. 22 alin. (1), cursul perimării este suspendat până la 3 luni de la data când s-au soluţionat cererile ce au făcut obiectul judecăţii sau pronunţării soluţiei penale.

(4) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Art. 26. — Cu excepţia sancţiunii excluderii din UNPIR, practicianul în insolvenţă sancţionat disciplinar se reabilitează de drept în termen de un an de la terminarea executării sancţiunii.