Decizia CCR nr. 512 din 12.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. III din OUG nr. 62/2010 pt. modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 - condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora,...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a dispozițiilor articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Johanna Goth în Dosarul nr. 7.733/2/2012 al Curții de Apel Pitești - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 277D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus la dosarul cauzei un punct de vedere prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât litigiul vizează obligarea conducătorului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata amenzii cominatorii pentru nepunerea în executare a hotărârii prin care autorul excepției de neconstituționalitate este îndreptățit la emiterea titlului. În acest sens, consideră că dispozițiile legislative criticate sunt cele care permit instanței judecătorești învestite să aprecieze dacă atitudinea autorității este culpabilă sau nu.

Pe fondul cauzei pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că dispozițiile legale criticate au mai fost examinate, de exemplu prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 și Decizia nr. 168 din 28 februarie 2012. De asemenea, Curtea a mai examinat dispozițiile legale criticate din perspectiva criticii privind încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii și a reținut prin Decizia nr. 742 din 20 septembrie 2012 că acestea sunt norme de procedură de imediată aplicare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3.120 din 8 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.733/2/2012/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, a dispozițiilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Johanna Goth într-o cauză privind aplicarea, în temeiul art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a unei sancțiuni pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât dispun nu numai pentru viitor, dar produc și efecte retroactive, întrucât prin suspendarea tuturor procedurilor de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii lipsesc de eficiență juridică toate actele care au fost emise anterior intrării lor în vigoare.

De asemenea, se mai arată că se creează o discriminare între justițiabilii ale căror dosare de despăgubire au fost soluționate și au primit măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005, înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate, și justițiabilii ale căror dosare de despăgubire nu au fost încă soluționate până la această dată. Totodată, susține că există o discriminare între beneficiarii Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, respectiv ai Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care procedurile de stabilire și acordare a despăgubirilor sunt suspendate prin prevederile legale criticate, și beneficiarii Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și cei ai Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, asupra cărora suspendarea nu și-a produs efecte.

Astfel, sunt privilegiați justițiabilii cărora le-au fost soluționate dosarele înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate, precum și beneficiarii Legii nr. 9/1998 și ai Legii nr. 290/2003.

Se mai susține că suspendarea procedurilor de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii încalcă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât lipsesc justițiabilii de posibilitatea de a mai formula cereri de chemare în judecată împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, susține că refuzul nejustificat al autorităților implicate în procesul de retrocedare de a emite anumite acte sau de a efectua anumite operațiuni într-un termen rezonabil reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal arată că textele legale criticate prevăd că procedurile administrative prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005 se suspendă până la 15 mai 2013. Cum obiect al cauzei aflate pe rolul instanței de fond îl reprezintă cenzurarea atitudinii autorităților publice implicate în procedurile de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 247/2005, deoarece nu a fost pusă în executare o decizie irevocabilă prin care au fost obligate la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, se constată că dezlegarea în această cauză depinde de soluția ce va fi dată în cazul excepției de neconstituționalitate.

În ceea ce privește constituționalitatea textelor legale criticate, arată că excepția este neîntemeiată, textele legale nu încalcă principiul neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, nici principiul egalității în drepturi, așa cum prevede art. 16 din Constituție, nici accesul liber la justiție, astfel cum este reglementat în art. 21 din Legea fundamentală și nici dreptul de proprietate privată, drept prevăzut de art. 44 din Constituție.

Prin actele normative care fac obiectul excepției de neconstituționalitate, legiuitorul a dorit suspendarea procedurilor administrative de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005, pe de o parte, pentru a da posibilitatea implementării măsurilor dispuse prin Hotărârea-pilot pronunțată la 12 octombrie 2010 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României și, pe de altă parte, pentru a putea fi identificate posibilitățile de acordare a despăgubirilor.

Prin aceste prevederi nu se neagă dreptul celor cărora legea le-a recunoscut posibilitatea primirii de despăgubiri, măsura suspendării fiind temporară.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și invocă în acest sens jurisprudența Curții în materie, respectiv Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, Decizia nr. 979 din 22 noiembrie 2012 și Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată, în esență, că criticile de neconstituționalitate raportate la art. 21 și art. 44 din Constituție nu pot fi reținute, întrucât legiuitorul a optat pentru suspendarea procedurilor administrative de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005, pe de o parte, pentru a da posibilitatea implementării măsurilor dispuse prin hotărârea-pilot pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României și, pe de altă parte, pentru a putea fi identificate posibilitățile de acordare a despăgubirilor. Astfel, autoarea excepției beneficiază în continuare de dreptul său de proprietate garantat de Constituție, fără ca acesta să fie restrâns, prevederile legale criticate reglementând cu privire la procedura prin care acesta poate fi valorificat, nu cu privire la substanța sa.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi, constată că prevederile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normelor juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Suspendarea, pe o perioadă determinată, a emiterii titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu duce la crearea unui tratament discriminatoriu în exercitarea acestui drept, cu atât mai mult cu cât măsura contestată urmărește identificarea posibilităților de acordare a despăgubirilor.

Totodată, apreciază că nu se poate reține nici încălcarea principiului neretroactivității legii, întrucât soluția legislativă criticată reprezintă o normă temporară care nu aduce atingere substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen.

De asemenea, invocă și jurisprudența Curții în materie, respectiv Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, Decizia nr. 979 din 22 noiembrie 2012 și Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, ale art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, precum și ale dispozițiilor art. I și II (și nu art. 1 și 2, cum în mod eronat s-a indicat în actul de sesizare a Curții Constituționale) din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012.

În realitate, având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază“, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 și articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012. Textele de lege criticate au următorul conținut: - Art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010: "(1) Se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, până la data de 15 mai 2013.

(2) Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu a fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.“;

- Articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012:

"(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite.“

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională reține următoarele:

1. Excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză prin care s-a solicitat aplicarea, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a unei amenzi, prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești.

Astfel, în ceea ce privește fondul cauzei ce a constituit Dosarul nr. 486/46/2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, la data de 3 august 2001, soțul autoarei excepției de neconstituționalitate (decedat ulterior) a depus notificarea nr. 365 la Prefectura Județului Timiș prin care a solicitat despăgubiri pentru un imobil compus din teren și construcție aferentă preluat în mod abuziv prin Decretul nr. 189/1949.

În data de 24 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a emis Decizia nr. 277 prin care se propunea acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru teren. Pentru construcție s-a declinat competența în favoarea primarului municipiului Timișoara.

Decizia nr. 277 a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituindu-se Dosarul nr. 46.090/CC în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor și acordării acestora, conform dispozițiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Întrucât Comisia nu a demarat procedurile în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, autoarea excepției de neconstituționalitate, la data de 6 aprilie 2011, a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea de Apel Pitești pronunțând Sentința nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, rămasă definitivă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1.604 din 23 martie 2012.

Prin Sentința nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 486/46/2011, având ca obiect refuzul soluționării unei cereri, s-a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Prin aceeași sentință, Curtea de Apel Pitești a respins cererea privind plata daunelor cominatorii, arătând că reclamanta are posibilitatea ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să solicite aplicarea art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Întrucât instituțiile pârâte nu au pus în executare dispozitivul Sentinței nr. 273/F/CONT/11 mai 2011 în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, autoarea excepției de neconstituționalitate a formulat acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16 octombrie 2012, prin care a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și pe președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, amendarea conducătorului autorității pârâte și a Comisiei pentru neexecutarea Sentinței civile nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, și obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pentru întârziere. Acțiunea formează obiectul cauzei în Dosarul nr. 7.733/2/2012 în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Astfel, la data de 24 octombrie 2012 reclamanta a depus o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

La 31 octombrie 2012, Curtea de Apel București își declină competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Pitești, având în vedere art. 2 alin. (1) lit. ț) și art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv că prin instanță de executare se înțelege instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.

Prin Încheierea din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Pitești a respins, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, întrucât apreciază că declararea ca neconstituționale a dispozițiilor legale menționate nu ar avea nicio înrâurire asupra cauzei, câtă vreme, în speță, obiectul îl reprezintă aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar soluția dată de Curtea Constituțională asupra excepției de neconstituționalitate nu ar influența în niciun fel sentința ce se va pronunța de instanță.

Împotriva acestei încheieri, autoarea excepției a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că există legătură între soluționarea ce se va da în cadrul litigiului și soluția ce va fi pronunțată de Curtea Constituțională și, în consecință, a admis recursul, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte de Casație și Justiție arată că textele legale criticate prevăd că procedurile administrative prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005 se suspendă până la 15 mai 2013. Cum obiect al cauzei aflate pe rolul instanței de fond îl reprezintă cenzurarea atitudinii autorităților publice implicate în procedurile de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 247/2005, deoarece nu a fost pusă în executare o decizie irevocabilă prin care au fost obligate la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, instanța de recurs a constatat că soluția litigiului de fond depinde de soluția ce va fi dată în cazul excepției de neconstituționalitate.

2. Temeiul legal în baza căruia s-a formulat cererea de chemare în judecată are în vedere situația în care în sarcina unei autorități publice a fost instituită obligația de a face constând în încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris ori efectuarea anumitor operațiuni administrative, fiind astfel un mijloc de constrângere a conducătorilor autorităților publice în vederea executării hotărârilor care dispun în acest sens, conferind eficacitate în ceea ce privește ducerea la îndeplinire a acestora.

Procedura contenciosului administrativ are un caracter special, completându-se cu regulile procedurii civile, și dă expresie prevederilor art. 52 din Constituție, oferind cadrul constituțional al protejării cetățenilor în fața eventualelor abuzuri ale autorităților publice.

Astfel, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităților publice anumite obligații de "a face“ trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă o sancțiune procedurală pecuniară aplicată de instanță în scopul asigurării executării hotărârii. Legiuitorul a considerat necesar să instituie un astfel de mijloc de constrângere pentru a conferi eficacitate înseși instituției contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absența unei sancțiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie.

Prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 s-au suspendat pe o perioadă de 2 ani, de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, respectiv de la data de 1 iulie 2010, emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005. Pe perioada de suspendare valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a făcut prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea“, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea.

Persoanele care au optat pentru emiterea titlurilor de plată, dar care nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, puteau opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea“.

Cei care nu au optat pentru această conversie erau îndreptățiți să primească titlul de plată după expirarea perioadei de suspendare.

Prin alin. (1) al articolului unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 117/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012, s-a prevăzut că pe o perioadă de 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, respectiv de la data de 15 martie 2012, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin art. I din Legea nr. 117/2012 a fost aprobată, cu modificări, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012. Astfel s-a prevăzut că suspendarea stabilită inițial prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 operează până la data de 15 mai 2013.

Prin art. II al Legii nr. 117/2012 a fost modificat art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010.

Astfel, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată până la 15 mai 2013.

La fel ca și în reglementarea inițială, persoanele care au optat pentru acordarea titlurilor de plată, care nu au fost emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, puteau opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea“.

Cei care nu au optat pentru această conversie primeau titlul de plată după expirarea perioadei de suspendare.

Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituție, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședința comună din data de 17 aprilie 2013. Legea nr. 165/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

Prin această lege se reglementează sistemul de compensare prin puncte, aplicabil atât în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv nu mai este posibilă, nici pe același amplasament și nici pe un altul, cât și în situația în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia a/au înstrăinat drepturile care i/li se cuvin.

Totodată, prin Legea nr. 165/2013 se abrogă dispozițiile referitoare la măsurile instituționale, la procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, precum și la valorificarea titlurilor de despăgubire și stabilirea algoritmului de atribuire a acțiunilor emise de Fondul "Proprietatea“, cuprinse în titlul VII Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

Astfel, dată fiind intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, și nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres de art. 4 din lege.

În concluzie, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea remedierii sistemului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, în contextul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, a acordat statului român un termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a acesteia, termen prelungit succesiv până la data de 12 mai 2013 în vederea "adoptării de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație“ (paragraful 241 al Hotărârii-pilot).

3. Curtea reține că litigiul având ca obiect obligația de a face a fost soluționat de Curtea de Apel Pitești, care, prin Sentința nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Prin aceeași sentință, Curtea de Apel Pitești a respins cererea privind plata daunelor cominatorii, arătând că reclamanta are posibilitatea ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să solicite aplicarea art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Așa fiind, doar aplicarea amenzii constituie, în prezent, fondul dosarului supus judecății în fața instanței de contencios administrativ, în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate.

Astfel, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele prevederi legale "care au legătură cu soluționarea cauzei“. O decizie a Curții Constituționale nu ar produce niciun efect în speță, întrucât este evidentă lipsa legăturii dintre obiectul excepției și cel al cauzei aflate pe rolul instanței a quo. Din cauza faptului că procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012, președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nu a emis o astfel de decizie. Așadar, acesta a acționat în temeiul unei prevederi legale care se bucură pe perioada dată de prezumția de constituționalitate. Or, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate neavând nicio înrâurire asupra aplicării amenzii în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pe perioada cât textele contestate au făcut parte din fondul activ al legislației.