Decizia CCR nr. 3 din 17.01.2013 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 1 lit. e), art. 4 şi art. 5 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 -...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. e), art. 4 și art. 5 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. 12 alin. (2) din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Florea Ghimiș și Ecaterina Ivăncescu în Dosarul nr. 49.961/3/2010 (număr în format vechi 1.147/2012) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.3250/2012.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Florea Ghimiș, asistat de avocatul Viorel Anghel, precum și autorul excepției Ecaterina Ivăncescu, reprezentat de același avocat, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar. Lipsește partea Casa de Pensii a Municipiului București, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.4350/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Victoria Țăndăreanu, Tudor Titu Prelipceanu, Ion Socrate Stănescu, Eugen Stănilă, Ion Mazâlu, Ana Țîră, Alexandra Alexe, Maria Cristina Sever, Elena Sașca, Daniele Pahonțu, Dumitra Diaconu, Rodica Maria Făt, Gheorghe Titirișcă, Constantin Bratu, Elena Manta, Paula Apătean, Gheorghe Popescu și Victor Niculescu în Dosarul nr. 49.801/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Apărătorul autorilor excepției și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.4350/2012 la Dosarul nr. 1.325D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia în ceea ce-i privește pe funcționarii publici parlamentari. În acest sens, arată că se creează o discriminare între, pe de-o parte, magistrați și consilieri ai Curții de Conturi care beneficiază în continuare de pensii de serviciu și, pe de altă parte, funcționarii publici parlamentari, care, deși sunt asimilați magistraților, prin Legea nr. 7/1996 și Legea nr. 303/2004, nu beneficiază de acest tip de pensie. Totodată, arată că temeiul dreptului la pensie specială al magistraților nu decurge din Constituție, ci din acquis-ul comunitar. De asemenea, arată că, prin Decizia nr. 29/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că Legea nr. 119/2010 conține neclarități și dispoziții interpretabile. Depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 44/2012 și nr. 486/2012. Totodată, arată că nu există similitudine între categoria funcționarilor publici parlamentari și consilierii Curții de Conturi, având în vedere că numai aceștia din urmă au statut de rang constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 iunie 2012 și din 7 iunie 2012, pronunțate în dosarele nr. 49.961/3/2010 (număr format vechi 1.147/2012) și nr. 49.801/3/2010, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 lit. e), art. 4 și art. 5 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, ale art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. 12 alin. (2) din Anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenții reclamanți Florea Ghimiș și Ecaterina Ivăncescu și de recurenții reclamanți Victoria Țăndăreanu, Tudor Titu Prelipceanu, Ion Socrate Stănescu, Eugen Stănilă, Ion Mazâlu, Ana Țîră, Alexandra Alexe, Maria Cristina Sever, Elena Sașca, Daniele Pahonțu, Dumitra Diaconu, Rodica Maria Făt, Gheorghe Titirișcă, Constantin Bratu, Elena Manta, Paula Apătean, Gheorghe Popescu și Victor Niculescu în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor la decizii de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 44, 47 și 53 din Legea fundamentală.

În acest sens arată că, prin actele normative criticate, pentru funcționarii publici parlamentari pensionați prevăzuți la art. 1 lit. e) din Legea nr. 119/2010, beneficiari ai dreptului la pensie de serviciu - drept câștigat în temeiul art. 47 din Constituție și potrivit legii speciale aplicabile, Legea nr. 7/2006 - s-a dispus, în mod discriminatoriu, recalcularea/revizuirea dreptului la pensia de serviciu, dobândit la încheierea carierei profesionale, de așa natură încât a condus la nerespectarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor și a principiului nediscriminării.

În esență, mai arată că dispozițiile de lege criticate creează o vădită discriminare între funcționarii publici parlamentari și magistrați, întrucât numai magistrații beneficiază de pensie de serviciu motivat de faptul că sunt supuși unor incompatibilități, în condițiile în care Statutul profesional al funcționarului public parlamentar prevede și în sarcina funcționarilor publici parlamentari anumite incompatibilități. Astfel, statutul profesional al funcționarului public parlamentar este similar statutului magistratului. Invocă în acest sens Decizia nr. 2.409/2007 a Curții Constituționale din Germania și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale.

De asemenea, susțin că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, limitarea nejustificată a unui drept recunoscut, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior fără a exista o justificare rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și o discriminare în sensul art. 14 din aceeași Convenție.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, așa cum a constatat Curtea Constituțională în jurisprudența sa.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu se poate pune semnul egalității între magistrați și funcționarii publici parlamentari, diferențele de statut rezultând din modul de accedere în cele două funcții, din drepturile și obligațiile reglementate de lege pentru fiecare, din întinderea interdicțiilor și incompatibilităților etc.

În privința pretinsului tratament discriminator față de categoriile profesionale enumerate la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, instanța reține că nici în această situație legea nu acordă tratament diferențiat în situații identice. Astfel, în privința persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, contribuția la bugetul asigurărilor sociale a fost achitată de stat, astfel că nu se poate susține că în privința acestora nu se respectă principiul contributivității.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. e), art. 4 și art. 5 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, ale art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, și ale art. 12 alin. (2) din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

Dispozițiile criticate din Legea nr. 119/2010 au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. e): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare [_]: e) pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari;“;

- Art. 4:"Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează:

a) într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b);

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.“;

- Art. 5 alin. (3): "La cuantumul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) sau b), stabilite ca urmare a procesului de recalculare, se aplică prevederile art. 11 teza a III-a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.“

Art. 196 lit. h) din Legea nr. 263/2010 are următorul cuprins: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [_] h) art. 74-77, 80, 81 și 96 din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 25 mai 2009;“.

Art. 12 alin. (2) din Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, anexă la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, are următorul conținut: "Pentru perioada 1 aprilie 2001-31 iulie 2007, punctajelor anuale aferente persoanelor care au avut calitatea de cadru militar în activitate, polițist sau funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor nu li se aplică plafonarea prevăzută la alin. (1).“

Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, sunt invocate dispozițiile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, a statuat în sensul constituționalității dispozițiilor Legii nr. 119/2010 în raport cu critici similare cu cele formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 871/2010, Curtea a statuat, în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială“. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia“.

Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [_] Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita“.

Cu același prilej, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii“.

Analizând conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozițiile art. 53 din Constituție raportate la dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că "aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.“

Prin Decizia nr. 44 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea Constituțională a reținut că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotărârile din 8 decembrie 2009 și din 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) și că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat să suporte o scădere rezonabilă și proporțională (paragrafele 62 și 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcție de contribuțiile vărsate, și nu în funcție de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiții, pierderea parțială a unei părți din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63). În același sens este și Hotărârea din 25 octombrie 2011, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Valkov și alții împotriva Bulgariei, paragraful 97.

Curtea a mai constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă, această sarcină fiind suportată de cvasi majoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egală măsură. Ajustarea dictată de principiul contributivității nu numai că elimină un beneficiu suplimentar acordat unor angajați ai statului, dar îi integrează pe cvasi majoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodată, conform jurisprudenței Curții, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusă pensia contributivă; or, în cauza de față, nu se pune o atare problemă, pensia contributivă nefiind în niciun fel afectată sau restrânsă.

De asemenea, cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.

Curtea, prin deciziile amintite, a mai reținut că dispozițiile procedurale cuprinse în art. 3 și art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 119/2010 nu încalcă cu nimic art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) sau art. 47 din Constituție, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească atât termenele în interiorul cărora autoritățile publice să ducă la îndeplinire operațiunea de recalculare a pensiilor, cât și modalitatea concretă de calcul al noilor pensii, prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent, trimiterea, desigur, vizează Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin aceeași Decizie nr. 44 din 24 ianuarie 2012, Curtea, având în vedere că autorul excepției de neconstituționalitate a deținut calitatea de funcționar public parlamentar și, în consecință, a beneficiat de o pensie de serviciu în considerarea acestei calități, a reținut că funcționarii publici parlamentari nu reclamă un tratament juridic identic cu cel al magistraților în privința pensiei de serviciu, aceștia nebeneficiind, în mod cumulativ, de o consacrare constituțională și de garanții de independență specifice magistraților.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la discriminarea creată între funcționarii publici parlamentari și consilierii de conturi - în privința cărora, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art. 196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi -, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece funcționarul public parlamentar nu are statut constituțional, în sensul celor reținute prin Decizia nr. 873/2010, referitoare la pensiile de serviciu ale magistraților, și prin Decizia nr. 297/2012, referitoare la pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi.

Referitor la criticile de neconstituționalitate aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011, Curtea, prin Decizia nr. 486 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2012, a constatat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece acest act normativ cuprinde dispoziții de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socioprofesionale în cauză.