Decizia CCR nr. 7 din 17.01.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 11 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de contestatorul Dumitru Bulboacă, prin reprezentant Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în Dosarul nr. 2.152/40/2012 al Tribunalului Botoșani - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.4220/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 792/2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.152/40/2012, Tribunalul Botoșani - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția a fost ridicată de contestatorul Dumitru Bulboacă, prin reprezentant Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, în cadrul unui litigiu de asigurări sociale având ca obiect soluționarea contestației la decizia de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 15 din Constituție și principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Legea fundamentală.

În acest sens arată că textul de lege criticat creează discriminare între pensionarii încadrați în "condiții speciale“ și cei încadrați la "alte condiții“, întrucât, deși este vorba despre condiții de muncă și risc diferite, totuși procentul de mă orare a punctajului lunar realizat este identic pentru cele două categorii de grupe de muncă.

Totodată, susține că recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii și prin încălcarea principiului drepturilor câștigate, consacrat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Tribunalul Botoșani - Secția I civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, chiar dacă procentul de majorare a punctajului lunar realizat este de 50% atât pentru grupa "condiții speciale“, cât și pentru grupa "alte condiții“, perioadele suplimentare luate în considerare la vechimea în muncă/serviciu sunt diferite, potrivit art. 8 lit. b) și c) din aceeași lege, astfel încât nu se poate reține că persoanele aflate în situații diferite au fost tratate în mod similar din punct de vedere juridic.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, care au următorul cuprins: "Beneficiarii pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, după cum urmează:

[_] c) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în alte condiții de muncă, potrivit legii.“

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 privind neretroactivitatea legii și ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca și cele invocate prin prezenta cauză, prin Decizia nr. 792 din 27 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 21 noiembrie 2012, și prin Decizia nr. 933 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2013.

Astfel, prin Decizia nr. 792/2012, Curtea a statuat că "între categoriile de locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, speciale și cele încadrate în «alte condiții» există o deosebire dată de gradul diferit de risc pentru sănătate și nivelul de solicitare al celui care desfășoară astfel de activități.

Curtea a observat că dispozițiile art. 8 din aceeași lege stabilesc beneficiul acordării unor perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu în mod diferențiat pentru cele 3 categorii de activități, astfel:

«a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiții deosebite de muncă;

b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiții speciale de muncă;

c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiții de muncă [_].»“

Prin urmare, condițiile de calcul al pensiilor militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor sunt diferite după cum aceștia au lucrat în condiții deosebite, speciale ori în "alte condiții“, reflectând diferențele obiective în care aceste persoane au desfășurat activitatea.

Prin Decizia nr. 933/2012, Curtea a reținut - în ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție - că, așa cum â statuat în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații anâloage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).

Aplicând aceste principii la speța de față, Curtea a constatat că procentul de majorare a punctajelor lunare realizate în perioadele în care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, este același, de 50%.

Totodată, a reținut că legiuitorul a ținut cont de munca desfășurată în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, adoptând soluții diferite pentru situații diferite.

Faptul că dispozițiile de lege criticate stabilesc că beneficiarii pensiilor prevăzute la art. 1 lit. a) și b) care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective, cu același procent de 50%, stabilit pentru toate situațiile, nu contravine principiului egalității în fața legii, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, atâta vreme cât acest procent se aplică unor punctaje lunare realizate în perioada care se calculează diferențiat, ținându-se cont de munca desfășurată în condiții deosebite, speciale sau în alte condiții.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.