Decizia CCR nr. 13 din 16.01.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 40 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 41/1994 - organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, excepție ridicată de Societatea Comercială "Provita Nutrition“ - S.A. din Brașov în Dosarul nr. 1.187/197/2013 al Judecătoriei Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 621D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 41/1994, apreciază că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.187/197/2013, Judecătoria Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune, excepție ridicată de Societatea Comercială "Provita Nutrition“ - S.A. din Brașov într-o cauză având ca obiect o cerere prin care se solicită obligarea la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile art. 40 alin. (3) și (4) din Legea nr. 41/1994 aduc atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 30,art. 31,art. 33,art. 44 și art. 53 alin. (2), întrucât instituie obligarea persoanelor juridice, inclusiv a fiecărei filiale, sucursale, reprezentanțe sau agenții, la plata serviciului public de radiodifuziune, deși în anumite situații nu beneficiază de aceste servicii, "restrângere ce nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aplicându-se discriminatoriu în raport cu persoanele juridice“.

Judecătoria Brașov - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile criticate neaducând atingere dispozițiilor constituționale invocate în susținerea acesteia, întrucât prevăd obligația privind plata taxei pentru toți beneficiarii serviciilor publice de radiodifuziune, persoane fizice sau juridice.

Raportat la critica autoarei prezentei excepții, se reține că taxele sunt datorate doar de persoanele juridice care beneficiază de serviciile publice respective, norma criticată neinterpretându-se în sensul că societățile comerciale datorează taxa chiar dacă nu beneficiază în mod direct de aceste servicii, la sediul social sau la un punct de lucru.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 este neîntemeiată, în raport cu art. 1,art. 44 și art. 53 din Constituție, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, și inadmisibilă, în raport cu art. 30,art. 31 și art. 33 din Constituție, întrucât nu motivează în ce constă încălcarea prevederilor invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(3) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.

(4) Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale ari 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului român, art. 31 privind dreptul la informație, art. 33 referitor la accesul la cultură, art. 44 alin. (2) privind garantarea dreptului de proprietate indiferent de titular și ale art. 53 alin. (2) referitor la necesitatea și proporționalitatea măsurii privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, Curtea observă că prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Curtea Constituțională a constatat că "_ dispozițiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea și funcționarea Societății Române de Radiodifuziune _ sunt constituționale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune și televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii“.

Într-o atare situație, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, în măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“. Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile.

Curtea reține că într-o atare situație excepția de neconstituționalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis și Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituționalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituțional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În consecință, obiect al controlului de constituționalitate îl poate forma numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constituțional, ceea ce nu este însă valabil în speța de față.

Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după momentul sesizării Curții Constituționale de către instanța judecătorească, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

II. În ceea ce privește critica referitoare la dispozițiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 41/1994, din analiza acestor prevederi, Curtea observă că legiuitorul lasă, în vederea organizării executării legii, în sarcina Guvernului stabilirea, prin hotărâre, a cuantumului taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plată a acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, și nu conțin norme contrare dispozițiilor constituționale invocate de autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate.

Ca atare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 41/1994 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.