Decizia CCR nr. 552 din 17.12.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 - taxele judiciare de timbru şi ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 - Statutul funcţionarilor publici

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor "Lege și Onoare“ Mureș din Târgu Mureș, în numele membrului de sindicat Nicoleta Silvia Buta, în Dosarul nr. 3.896/102/2011 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 509D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 ca inadmisibilă și ca neîntemeiată pe cea a prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale și precizând că Legea nr. 146/1997 a fost abrogată expres și integral prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3.896/102/2011, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor "Lege și Onoare“ Mureș din Târgu Mureș, în numele membrului de sindicat Nicoleta Silvia Buta, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs introdus împotriva sentinței prin care Curtea de Apel Mureș a dispus anularea ca netimbrată a cererii formulate de acesta, fără a intra în analiza fondului cauzei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, mai întâi, că, din interpretarea textelor de lege criticate, instanța de judecată a apreciat că, pentru soluționarea unui conflict individual de muncă intervenit între funcționarii publici cu statut special și instituția publică angajatoare, aceștia sunt obligați la plata unei taxe judiciare de timbru, tocmai datorită naturii juridice speciale a raporturilor de muncă. Instanța de judecată a ajuns la concluzia că sunt exonerate de la plata taxei judiciare de timbru doar acele persoane care au calitatea de angajat cu contract individual de muncă, nu și cele care au calitatea de funcționari publici. Autorul excepției susține că, în lumina prevederilor Legii dialogului social nr. 62/2011 care definesc noțiunile de "conflict de muncă“, "conflict individual de muncă“ și "conflicte în legătură cu plata unor despăgubiri“, textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care, din interpretarea lor coroborată, s-ar desprinde ideea că, pentru soluționarea unui conflict individual sau colectiv de muncă, funcționarii publici sunt obligați la plata unei taxe judiciare de timbru. Arată că se încalcă principiul egalității în fața legii, întrucât se deschide calea unei discriminări evidente între funcționarii publici și personalul contractual în ce privește soluționarea în fond a litigiilor de muncă (conflictele de drepturi) ivite la nivelul instituțiilor publice. În acest sens, precizează că, înainte de modificarea Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 251/2006, procedura de soluționare a acestor litigii de muncă era unică atât pentru funcționarii publici, cât și pentru personalul contractual, fără discriminare de tratament juridic în ceea ce privește soluționarea în fond a acestor litigii de muncă. Critică textele de lege supuse controlului de constituționalitate pentru ambiguitatea lor și pentru că deschid calea unor interpretări arbitrare, generând o "barieră procedurală“ care conduce inevitabil la discriminarea funcționarului public în raport cu personalul contractual, prin obligativitatea timbrării acțiunii, cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, raportat la cuantumul despăgubirilor solicitate. De asemenea, funcționarul public este privat de beneficiul celerității soluționării litigiului, întrucât la instanțele de contencios administrativ termenele sunt de 30 de zile sau mai lungi, comparativ cu cele care soluționează litigiile de muncă, unde termenele de judecată nu depășesc 15 zile. Tot astfel, arată că, în contenciosul administrativ, sarcina probei revine reclamantului funcționar public, în contrast cu regula din litigiile de muncă de drept comun potrivit căreia sarcina probei revine angajatorului. Totodată, susține că inegalitatea de tratament a funcționarilor publici rezultă din faptul că hotărârile asupra fondului cauzei pronunțate de instanțele de contencios administrativ nu sunt definitive și executorii și, pe cale de consecință, nu pot fi învestite cu formulă executorie, pe când hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță în cazul litigiilor de muncă de drept comun sunt definitive și executorii și se poate proceda la executarea acestora. În fine, precizează că și Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 5.149 din 9 septembrie 2004 și Decizia nr. 1.792 din 27 martie 2007 în sensul existenței unei inegalități de tratament la care au fost supuși funcționarii publici și că, mai mult, litigiile având ca obiect drepturi personale de natură patrimonială ale funcționarului public ar fi chiar de competența instanței specializate pe litigii de muncă, iar nu de competența instanțelor de contencios administrativ.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că nu sunt nesocotite prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a fi vorba de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie identice sau asemănătoare (comparabile). Or, în speță se invocă discriminarea funcționarilor publici raportat la personalul contractual. Sub acest aspect, Curtea Constituțională a reținut că principiul egalității nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situații obiectiv diferite justifică și chiar impun instituirea unui tratament juridic diferențiat. Consideră că dispozițiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, deoarece accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. De asemenea, în opinia sa, nu sunt încălcate nici celelalte dispoziții din Constituție invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că nu pot fi reținute criticile formulate de autorul excepției, invocând în acest sens deciziile prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra unor critici similare (deciziile nr. 170 din 27 februarie 2007, nr. 23 din 15 ianuarie 2008, nr. 1.325 din 13 octombrie 2009 și 328 din 25 iunie 2013). În ce privește susținerea potrivit căreia textele de lege supuse controlului sunt neconstituționale în măsura în care, din interpretarea lor coroborată, s-ar desprinde ideea că, pentru soluționarea unui conflict individual sau colectiv de muncă, funcționarii publici sunt obligați la plata unei taxe judiciare de timbru, observă că, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care, la data sesizării Curții Constituționale, aveau următorul cuprins: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:

a) încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele privind soluționarea conflictelor colective de muncă, precum și executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii;

Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 146/1997 a fost abrogată expres prin dispozițiile art. 58 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.

În acest context legislativ, Curtea va proceda la verificarea admisibilității excepției de neconstituționalitate din perspectiva prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanțăîn vigoare,care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia

Aceste dispoziții legale trebuie aplicate în conformitate cu cele statuate de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, și anume că sintagma "în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Astfel, având în vedere că, prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale din 13 iunie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a amânat pronunțarea cu privire la excepția netimbrării cererii de recurs pentru 17 iunie 2013, prilej cu care a apreciat că aceasta este întemeiată și a anulat recursul ca netimbrat, Curtea Constituțională se va pronunța asupra textului de lege cuprins în Legea nr. 146/1997 care, deși în prezent abrogată, a constituit temeiul respingerii acțiunii autorului excepției. Aceasta, deoarece însuși obiectul recursului îl constituia anularea sentinței prin care a fost respinsă ca netimbrată acțiunea introductivă de instanță.

De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, care au următoarea redactare: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate încalcă următoarele dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 - "Egalitatea în drepturi“,art. 21 - "Accesul liber la justiție“,art. 41 - "Munca și protecția socială a muncii“,art. 52 - "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică“ și art. 126 - "Instanțele judecătorești“. Invocă, de asemenea, și prevederile art. 14 - "Interzicerea discriminării“ din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege ce formează obiect al excepției de față, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 2 august 2013, Curtea s-a pronunțat asupra unei excepții de neconstituționalitate ridicată într-o cauză similară celei de față, în care autorii excepției erau, la fel ca în prezentul dosar, membri ai Sindicatului Polițiștilor "Lege și Onoare“ Mureș din Târgu Mureș.

Cu acel prilej, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, reținând, pe de o parte, în acord cu jurisprudența sa anterioară (Decizia nr. 773 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, sau prin Decizia nr. 21 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 5 martie 2001), că instituirea de către legiuitor a unor scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție.

Pe de altă parte, Curtea a observat că în acea cauză, similară celei de față, principala critică de neconstituționalitate viza lipsa din cuprinsul Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a enumerării cauzelor referitoare la raporturile de serviciu ale funcționarilor publici printre cele pentru care legiuitorul a prevăzut scutirea de la plata taxelor de timbru și timbru judiciar. Curtea a constatat că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, complinirea omisiunilor legislative excedând competenței sale. Aceasta, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, revenind legiuitorului sarcina să aprecieze dacă este oportună introducerea unei prevederi legale exprese care să reglementeze scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor formulate în legătură cu raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.

Totodată, Curtea a observat că prin critica de neconstituționalitate formulată a fost semnalată, la fel ca în cauza de față, existența unor soluții contradictorii pronunțate de diversele instanțe, care, sesizate cu soluționarea unor litigii privitoare la drepturile ce decurg din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, au interpretat diferit textele de lege existente în materie, unele dintre acestea apreciind că astfel de acțiuni sunt scutite de taxa judiciară de timbru, iar altele considerând, dimpotrivă, că reclamanții, funcționari publici, au obligația de a plăti taxă judiciară de timbru. Curtea Constituțională a constatat că aceasta nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, care nu intră în sfera de competență a instanței de contencios constituțional.

De altfel, ulterior pronunțării deciziei menționate, Legea nr. 146/1997 a fost integral abrogată, materia taxelor judiciare de timbru fiind reglementată printr-un nou act normativ, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care, la art. 29 alin. (4) prevede că "Acțiunile și cererile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici și ale funcționarilor publici cu statut special sunt asimilate, sub aspectul taxei judiciare de timbru, conflictelor de muncă

În ce privește dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Curtea observă că și acestea au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, excepția fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 23 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2008, sau prin Decizia nr. 170 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007.

Pentru a decide astfel, Curtea a reținut, în esență, că Legea nr. 188/1999 transpune în planul legii organice prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Curtea a statuat, totodată, că art. 109 din lege nu cuprinde prevederi contrare principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică, iar voința legiuitorului cu privire la acesta se regăsește în cuprinsul Legii nr. 188/1999. Curtea a mai reținut că textul legal criticat, stabilind instanța competentă să soluționeze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, dispune chiar în sensul asigurării accesului liber la justiție, și nu al blocării acestui drept, la fel cum și art. 52 din Constituție este pe deplin reflectat și aplicat prin prevederile textului de lege criticat.

Prin Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013, mai sus amintită, Curtea a analizat critica formulată prin raportare la prevederile art. 16 din Constituție, prin prisma faptului că soluționarea litigiilor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența unei instanțe de contencios administrativ, mai exact a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Curtea a reținut că statutul special al funcționarilor publici, care conferă acestora anumite avantaje și garanții față de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcție, justifică un tratament juridic diferit în ce privește instanța competentă să soluționeze litigiile ivite în legătură cu raporturile de serviciu ale acestora.

Neintervenind elemente noi, considerentele și soluția pronunțate cu acel prilej își mențin valabilitatea și în ce privește cauza de față.