Decizia CCR nr. 8 din 17.01.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1082şi ale art. 1085alin. 1 şi 3 din C. pr. civ.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108⁵alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Sfîrăială în Dosarul nr. 26.254/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.4580/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părții, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.4750/2012 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108²și ale art. 108⁵alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioana Sfîrăială și de Antonie Popescu în Dosarul nr. 26.251/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VI-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea parțială de obiect a excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.475D/2012 la Dosarul nr. 1.458D/2012.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.475D/2012 la Dosarul nr. 1.458D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Acesta arată că dispozițiile legale criticate nu comportă vreun viciu de neconstituționalitate, întrucât respectiva procedură are un caracter incidental și nu prejudiciază fondul cauzei. De asemenea, reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie (deciziile nr. 308 din 3 martie 2011, nr. 1.419 din 20 octombrie 2011 și nr. 344 din 10 aprilie 2012), precum și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârile din 23 martie 1994 și 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Ravnsborg împotriva Suediei și Zugic împotriva Croației) în susținerea concluziilor de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 29 și 31 octombrie 2012, pronunțate în Dosarele nr. 26.254/3/2012 și nr. 26.251/3/2012, Tribunalul București - Secția a VI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 108⁵alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, respectiv a celor ale art. 108²și ale art. 108⁵alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Ioana Sfîrăială și de Antonie Popescu, în dosare având ca obiect soluționarea unor cereri de reexaminare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât în această materie specială nu există două căi de atac, având în vedere că încheierea de reexaminare este irevocabilă. Or, în condițiile în care apare o confuziune între agentul constatator și judecătorul căii de atac, este greu de presupus că subiectivismul judecătorului care a aplicat sancțiunea va dispărea în momentul judecării cererii de reexaminare.

Tribunalul București - Secția a VI-a civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, în punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.475D/2012, menționând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. După opinia Guvernului, reexaminarea este o cale specifică de retractare în care nu se soluționează fondul litigiului. Existența acestei căi de retractare este o expresie a liberului acces la justiție și dreptului la apărare pentru persoana obligată la plata unei amenzi sau despăgubiri care poate solicita revenirea asupra acestora.

Avocatul Poporului a comunicat că își menține punctul de vedere consemnat în deciziile Curții Constituționale nr. 231 din 19 februarie 2009, nr. 344 din 10 aprilie 2012, precum și cel din Dosarul nr. 1.384D/2012, în sensul constituționalității dispozițiilor legale criticate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2/3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile dispozițiilor art. 108²și ale art. 108⁵alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, dispoziții ce au următoarea redactare:

-Art. 108²:"Nerespectarea de către oricare dintre părți sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanță pentru asigurarea ordinii și solemnității ședinței de judecată se sancționează cu amendă de la 30 lei la 200 lei.

Nerespectarea de către orice persoană a dispozițiilor privind desfășurarea normală a executării silite se sancționează de către președintele instanței de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 50 lei la 500 lei.

Odată cu aplicarea sancțiunii se va stabili în ce constă abaterea săvârșită.“

- Art. 108⁵alin. 1 și 3: "Împotriva încheierii prevăzute la art. 108⁴cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora. [_]

Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.“

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și în art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unora dintre acestea, prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 108²alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 231 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 1 aprilie 2009, care a făcut trimitere la Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005, Curtea a statuat că textele de lege criticate nu instituie inegalități sau discriminări între cetățeni ori categorii de persoane, ci prevăd doar posibilitatea aplicării unor amenzi judiciare, în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigențelor art. 57 din Constituție, care instituie îndatorirea fundamentală a cetățenilor de a exercita drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți.

De asemenea, textele criticate nu cuprind prevederi de natură să aducă atingere dreptului de acces la justiție. Dimpotrivă, dispozițiile art. 108⁵din codul de procedură civilă prevăd că persoana obligată la amendă sau despăgubire poate face cerere de reexaminare, prin care solicită, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii. Totodată, textele criticate nu contravin dispozițiilor constituționale privind statul de drept și respectarea supremației Constituției, celor privind dreptul internațional și dreptul intern, precum și celor privind tratatele internaționale referitoare la drepturile omului, invocate, de asemenea, în susținerea excepției. În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor corespunzătoare cuprinse în documentele internaționale invocate de autorul excepției.

În ceea ce privește dispozițiile art. 108⁵alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, Curtea a mai statuat că prevederile legale criticate nu contravin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, or, așa cum s-a arătat mai sus, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia de admisibilitate din 6 iulie 2000, pronunțată în Cauza Moura Carreira și Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, a reținut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenție vizează drepturile și obligațiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speța de față nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenției deduse judecății instanței.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica autorului excepției potrivit căreia modul de soluționare a cererii de reexaminare determină o restrângere nejustificată a dreptului la o cale efectivă de atac, aducându-se astfel atingere art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât cererea de reexaminare este o verificare judiciară efectivă, fiind analizate pe fond legalitatea și temeinicia sancțiunii amenzii și ale elementelor necunoscute la momentul aplicării acesteia.

Cu privire la susținerea autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la situația întâlnită în practică, în care judecătorul care a aplicat amenda soluționează și cererea de reexaminare, Curtea a reținut că modul de aplicare de către instanțe a normei legale criticate nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate.

Curtea a mai apreciat că soluționarea cererii de reexaminare de către aceeași instanță care a aplicat amenda și care a fost învestită cu soluționarea fondului litigiului, dar în complete cu compunere diferită, nu este de natură a susține critica de neconstituționalitate, legiuitorul prin aceasta nu a înțeles să limiteze accesul la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiții egale a acestor drepturi constituționale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății. În fine, Curtea a constatat că în Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, care nu intrase în vigoare la data pronunțării deciziei, legiuitorul a simțit nevoia limpezirii textului de lege și a prevăzut în art. 186 alin. 3 [devenit art. 191 alin. 3, după republicarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012] că, "În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.“

Întrucât în cauza de față nu au fost aduse elemente noi de natură să impună reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.