Decizia CCR nr. 412/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (respinsă)

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 412

din 24 septembrie 2024

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Constantin Cătălin Ianovici în Dosarul nr. 4.380/314/2019 al Tribunalului Iași — Secția a II-a civilă — contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.714D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 138 din 21 martie 2023.

CUR TEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 15 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.380/314/2019, Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă — contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Constantin Cătălin Ianovici într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție încheiat în 2019.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituționale și contravin celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2017 referitoare la imparțialitatea judecătorilor și prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, paragrafele 177, 187 și 190, deoarece modalitatea de desemnare a membrilor completului de judecată încalcă dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la imparțialitatea completului de judecată.

6. Faptul că desemnarea aleatorie în complete reprezintă soluția garantării imparțialității și independenței judecătorilor

rezultă și din Decizia Curții Constituționale nr. 633 din 12 octombrie 2018.

7. Prin urmare, impunerea unor membri în componența completelor de judecată pe calea unor acte administrative poate da naștere la presiuni latente asupra membrilor completului constând în supunerea judecătorilor superiorilor acestora sau în ezitarea ori lipsa de dorință a judecătorilor de a-i contrazice pe aceștia (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 22 decembrie 2009, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Parlov-Tkalcic împotriva Croației, paragraful 91).

8. De asemenea, se arată că prevederile legale invocate care stabilesc atribuția colegiilor de conducere ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale celorlalte instanțe de judecată de a reglementa compunerea completelor de judecată, prin raportare la jurisprudența Curții Constituționale, contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3), ale art. 73 alin. (3) lit. l) teza a doua și ale art. 126 alin. (1) și (4).

9. Se mai arată că din considerentele deciziilor Curții Constituționale rezultă că actul Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al instanțelor de judecată, organ administrativ cu caracter colegial, este unul administrativ indiferent că este vorba despre un act generat pentru modificarea regulamentului sau de un act adoptat în aplicarea acestuia. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actul administrativ se definește ca actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Întrucât actul astfel adoptat este unul administrativ, conținutul său nu poate viza aplicarea și interpretarea legilor de procedură. În speță, modul de desemnare a membrilor completelor ține tocmai de aplicarea normelor procedurale, iar Colegiul de Conducere al Tribunalului Iași nu poate prelua atribuții jurisdicționale din sfera primară a puterii judecătorești

10. Față de această situație, actele administrative privind organizarea și funcționarea instanței nu pot stabili compunerea completurilor și procedura de judecată, cum nici hotărârile judecătorești pronunțate nu se substituie actelor administrative ci controlează legalitatea acestora.

11. Curtea Constituțională a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție și instanțele judecătorești, în speță Tribunalul Iași, au, pe lângă activitatea jurisdicțională, și o activitate administrativă. Această latură administrativă privește organizarea și funcționarea în concret a instanței pentru realizarea funcției sale jurisdicționale, fiind reglementată prin lege și pentru aplicarea legii, printr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în situația dată, regulamentul. Cele două laturi, cea jurisdicțională și cea administrativă, nu pot interfera între ele, niciuna neputând

prelua obiectul de activitate al celeilalte. Față de această situație, actele administrative privind organizarea și funcționarea instanței nu pot stabili compunerea completurilor și procedura de judecată, după cum nici hotărârile judecătorești pronunțate nu se substituie actelor administrative, ci controlează legalitatea acestora.

12. În acest context, lipsa reglementării unor compuneri aleatorii ale completelor de judecată și determinarea acestora prin hotărâri ale Colegiului de Conducere a Curții de Apel Iași, emise în baza art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, apare ca fiind în gravă contradicție cu principiul imparțialității și independenței instanței și, în consecință, cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, se încalcă obligația de legiferare prin lege organică și caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

13. Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă — contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în condițiile în care completul de judecată este constituit în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv cu hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Iași prin care a fost desemnată compunerea completului, fiind astfel îndeplinite condițiile de legalitate a constituirii acestuia. Nicio dispoziție legală nu prevede că este necesară tragerea la sorți în modalitatea de constituire a completelor colegiale în tribunal. Modalitatea de constituire a completului de judecată nu este de natură, prin ea însăși, să influențeze independența și imparțialitatea instanței. Astfel, compunerea completului de judecată este aceeași pentru toate părțile din proces, iar hotărârea pronunțată are aceeași putere juridică pentru toate părțile. În ceea ce privește aspectul invocat cu privire la principiul imparțialității și al independenței instanței, se apreciază că atât Constituția, cât și Legea nr. 304/2004 stabilesc, sub aspectul imparțialității, dreptul și obligația judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfășurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal. În ipoteza în care există dubii cu privire la imparțialitatea judecătorului în primă instanță, există mijloace de apărare prevăzute de lege care asigură suficiente garanții pentru o judecată echitabilă și imparțială.

14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CUR TEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție,

precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins: „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.” La data de 16 decembrie 2022, Legea nr. 304/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Așadar, Curtea observă că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate din Legea nr. 304/2004 își produc în continuare efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate.

18. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 73 alin. (3) lit. l) teza a doua privind reglementarea numai prin lege organică a instanțelor judecătorești, art. 126 alin. (1) și (4) privind instanțele judecătorești și art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, prin Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, prin Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, prin Decizia nr. 423 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1222 din 20 decembrie 2012, sau prin Decizia nr. 138 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 1 august 2023, constatând constituționalitatea acestora.

20. Astfel, prin Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Prin decizia menționată, paragrafele 16-20 și 23, Curtea a observat — referitor la competența colegiilor de

conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată — că se critică însăși ideea de învestire ex lege a acestora cu competența de a stabili compunerea completelor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completelor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Curtea a apreciat că legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere.

21. La paragraful 17 al Deciziei nr. 758 din 9 noiembrie 2021, precitată, referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a arătat că, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ sarcina să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează și situația litigioasă analizată, aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar.

22. La paragrafele 18 și 19 ale Deciziei nr. 758 din 9 noiembrie 2021, Curtea a subliniat că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie stabilit direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine prevederilor art. 61 și ale art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție.

23. Curtea a mai reținut că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.

24. Prin urmare, pentru argumentele de mai sus, Curtea a constatat că nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești, fiind respectate cerințele art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, astfel cum se interpretează, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma exigențelor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

26. Cât privește invocarea dispozițiilor art. 147 din Constituție, referitoare la deciziile Curții Constituționale, Curtea reține că acestea nu au relevanță în cauza de față.

← DECRET privind promulgarea Legii bugetului asigurărilor sociale...		Decizia CCR nr. 413/2024 referitoare la excepția de... →

Publicate în același Monitor Oficial:

Legea nr. 10/2025 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2025 DECRET privind promulgarea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2025 Decizia CCR nr. 413/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1^1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap