Decizia CCR nr. 413/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1^1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 413

din 24 septembrie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1¹) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1¹) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, excepție ridicată de Mihaela Toth în Dosarul nr. 1.204/107/2019 al Curții de Apel Alba Iulia — Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.873D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece norma criticată îndeplinește condițiile de claritate și previzibilitate ale actelor normative. În esență, criticile vizează interpretarea celei de-a doua condiții pentru eliberarea unui certificat de handicap cu valabilitate permanentă, și anume imposibilitatea de a urma programe de recuperare. Potrivit art. 90¹ și 90² din Legea nr. 448/2006, Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap are și atribuția de coordonare metodologică și monitorizare a activității de evaluare și încadrare în grad și tip de handicap, iar, în virtutea acestei competențe, a emis Instrucțiunea nr. 6/2014, care vizează condiția prevăzută de textul de lege criticat.

CUR TEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 12 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.204/107/2019, Curtea de Apel Alba Iulia — Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1¹) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihaela Toth într-o cauză având ca obiect anularea certificatului de încadrare în grad de handicap și obligarea pârâtei să emită un certificat prin care să dispună încadrarea în grad de handicap accentuat, cu valabilitate permanentă.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt confuze și lipsite de logică juridică. Or, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 sau Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012) și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

6. Astfel, se susține că certificatul de încadrare în grad de handicap produce, prin conținutul său, două efecte importante cu privire la persoana la care se referă: primul se referă la gradul de handicap acordat (în raport cu care se stabilesc anumite drepturi pentru titularul său), iar cel de-al doilea se referă la termenul de valabilitate, respectiv perioada pe durata căreia i se recunoaște persoanei statutul de persoană cu handicap, iar aceasta se bucură — sau ar trebui să se bucure — de o protecție specială.

7. Potrivit dispozițiilor legale criticate, pentru a se putea stabili termen de valabilitate permanent al certificatului de încadrare în grad de handicap,trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: 1) afecțiunea să fi generat deficiențe funcționale și/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil; 2) persoana cu handicap să nu poată urma programe de recuperare. Or, odată ce afecțiunea care determină încadrarea unei persoane în grad de handicap produce efecte ireversibile, rezultă, în mod logic că acea persoană va avea tot restul vieții deficiențe fizice senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, care o împiedică total sau îi limitează accesul cu șanse egale la viața societății. Prin urmare, chiar dacă acea persoană poate urma programe de recuperare, deficiențele funcționale și/sau structural-anatomice care au generat handicapul nu vor putea fi înlăturate căci atunci nu ar mai fi ireversibile. Programele de recuperare la care face referire legea nu au legătură cu durata în timp a handicapului, iar efectul acestor programe nu se poate răsfrânge asupra perioadei de valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap, ci pot influența, cel mult, gradul de handicap acordat. O minimă logică (juridică) duce la concluzia că ceva ce este ireversibil rămâne ireversibil, indiferent de câte programe de recuperare urmează persoana cu handicap în cauză.

8. Un alt aspect al lipsei de claritate a legii se referă la lipsa unei definiții a „programelor de recuperare”. Această sintagmă nu este sinonimă cu „programul individual de reabilitare și integrare socială”. Astfel, în vreme ce programul despre care menționează art. 89 din Legea nr. 448/2006 are ca scop integrarea socială a respectivei persoane, program care este elaborat în colaborare cu persoana cu handicap, programul de recuperare menționat la art. 87 din aceeași lege are ca scop diminuarea consecințelor deficiențelor fizice, senzoriale, psihice mentale și/sau asociate pe care o persoană cu handicap le manifestă, de cele mai multe ori ca urmare a unei afecțiuni medicale. Cu titlu de exemplu, se arată că pentru recuperare neuromotorie există servicii de kinetoterapie, logopedie ergoterapie și gimnastică medicală. Totodată, distincția dintre cele două noțiuni rezultă și din dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora în limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași termeni, ceea ce nu este cazul în chestiunea în discuție. Din această perspectivă, dispozițiile legale criticate contravin art. 1 alin. (5) din Constituție.

9. Se mai susține că prevederile art. 87 alin. (1¹) din Legea nr. 448/2006 sunt discriminatorii, având în vedere că persoanele cu handicap care pot urma programe de recuperare trebuie să se prezinte periodic în fața comisiei pentru revizuirea situației lor, în vreme ce persoanele cu handicap care nu urmează astfel de programe nu sunt obligate să se mai prezinte în fața comisiei.

discriminarea constă în faptul că, în ambele situații, afecțiunea a generat deficiențe funcționale și/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil. Din această perspectivă, dispozițiile legale criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituție.

10. În final, se arată că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 50 din Constituție, care obligă statul la o protecție specială, acesta trebuind să aibă în centrul tuturor deciziilor interesul persoanei cu handicap, principiu prevăzut la art. 3 lit. i) din Legea nr. 448/2006. Or, având în vedere că ceea ce este ireversibil rămâne ireversibil, interesul persoanei cu handicap din perspectiva art. 87 alin. (1¹) din Legea nr. 448/2006 este și acela de a nu mai fi obligată să se prezinte periodic la comisia de evaluare, mai ales când rezultatul acestei evaluări este mai mult decât previzibil.

11. Pentru toate aceste motive, se solicită Curții Constituționale să stabilească dacă soluția legislativă care condiționează stabilirea termenului permanent de valabilitate pentru certificatul de încadrare în grad de handicap de imposibilitatea de a urma programe de recuperare este constituțională în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) și ale art. 50 din Constituție.

12. Curtea de Apel Alba-Iulia — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că această normă este suficient de precisă și clară pentru a putea fi aplicată, legiuitorul reglementând condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană care suferă de o afecțiune ce a generat deficiențe funcționale să poată fi încadrată într-un grad de handicap printr-un certificat cu termen de valabilitate permanent. Astfel, trebuie îndeplinite concomitent două condiții:deficiențele funcționale și/sau structural anatomice să fie într-un stadiu ireversibil și, în același timp, persoana respectivă să nu poată urma programe de recuperare. În cauză, părțile interpretează textul de lege diferit, reclamanta înțelegând că o persoană care suferă de o deficiență ireversibilă nu va putea să înlăture consecințele acestei deficiențe oricâte programe de recuperare ar urma. Pârâta apreciază însă că a urma programe de recuperare nu presupune o vindecare completă, totală, ci implică chiar și numai o eventuală recuperare parțială a funcționalității, adică o ameliorare. Modalitatea de interpretare a normei de drept nu presupune însă că textul de lege este imprecis sau imprevizibil, deci neconstituțional, ci este un aspect care conturează motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, pe care s-a întemeiat recursul, având în vedere că persoanele cu handicap care pot urma programe de recuperare trebuie să se prezinte periodic în fața comisiei pentru revizuirea situației lor, în vreme ce persoanele cu handicap care nu urmează astfel de programe nu sunt obligate să se mai prezinte în fața comisiei. Cât privește discriminările între persoanele care pot urma programe de recuperare și persoanele care nu pot urma astfel de programe, în cazul celor din urmă comisia eliberând un certificat cu termen de valabilitate permanent, instanța apreciază că cele două categorii de persoane se află în situații distincte, ceea ce a determinat aplicarea unor tratamente juridice distincte. Astfel, în condițiile în care norma de lege criticată se aplică în mod unitar tuturor persoanelor aflate sub aria sa de incidență, fără a putea fi extinsă la alte situații care nu intră sub reglementarea acestui text de lege, nu se poate reține că aceasta ar aduce atingere principiilor egalității și nediscriminării consacrate de Constituție. De asemenea, instanța apreciază că nu se aduce atingere nici prevederilor art. 50 din Constituție, neputându-se reține nerespectarea principiului interesului persoanei cu handicap, întrucât stabilirea condițiilor și criteriilor pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad și tip de handicap este atributul exclusiv al legiuitorului, singurul în măsură să aprecieze criteriile legale pe baza cărora se poate realiza o astfel de încadrare.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 87 alin. (1¹) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: „Pentru persoanele cu handicap a căror afecțiune a generat deficiențe funcționale și/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil și care nu pot urma programe de recuperare, Comisia de evaluare va stabili un termen permanent de valabilitate a certificatului fără a fi necesară prezentarea acestora la reevaluările periodice.” Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile criticate au fost modificate prin Legea nr. 340/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 13 noiembrie 2023, fără să modifice soluția legislativă criticată, având în prezent următorul conținut: „Pentru persoanele cu handicap a căror afecțiune a generat deficiențe funcționale și/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil și care nu pot urma programe de recuperare, Comisia de evaluare este obligată să stabilească un termen permanent de valabilitate a certificatului fără a fi necesară prezentarea acestora la reevaluările periodice.”

17. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa privind calitatea legii, în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și în art. 50 privind protecția persoanelor cu handicap.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat face parte din capitolul VI — Încadrarea în grad de handicap din Legea nr. 448/2006, act normativ care stabilește că drepturile prevăzute la art. 6 din aceasta (și anume: dreptul la ocrotirea sănătății — prevenire, tratament și recuperare; dreptul la educație și formare profesională; dreptul la ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare și reconversie profesională; dreptul la asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale; dreptul la locuință, amenajarea mediului de viață personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informațional și comunicațional; dreptul la petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism, dreptul la asistență juridică; dreptul la facilități fiscale; dreptul la evaluare și reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani) se acordă pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de handicap. Potrivit art. 86 din Legea nr. 448/2006, gradele de handicap sunt ușor, mediu, accentuat și grav, iar tipurile de handicap sunt: fizic, vizual,

auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare. În temeiul art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare comisie de evaluare. Art. 87 din Legea nr. 448/2006 reglementează atribuțiile comisiei de evaluare și procedura emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap, la alin. (1) din acest text fiind prevăzută atribuția de a stabili încadrarea în grad și tip de handicap și perioada de valabilitate a certificatului, după caz, data ivirii handicapului, orientarea profesională a adultului cu handicap, pe baza raportului de evaluare complexă elaborat de serviciul de evaluare complexă.

19. Textul criticat — alin. (1¹) al art. 87 din Legea nr. 448/2006 — stabilește că pentru eliberarea certificatului de handicap cu termen permanent de valabilitate trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: afecțiunea să fi generat deficiențe funcționale și/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil și persoana cu handicap să nu poată urma programe de recuperare.

20. Autoarea excepției de neconstituționalitate critică cea de-a doua condiție cerută sine qua non de textul criticat pentru a se putea emite certificat de handicap cu termen permanent de valabilitate, și anume imposibilitatea persoanei cu handicap de a urma programe de recuperare.

21. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea constată că textul de lege criticat este suficient de clar și de precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, legiuitorul a stabilit — În vederea emiterii certificatului de handicap cu termen permanent de valabilitate — atât condiția ca afecțiunea să fi generat deficiențe funcționale și/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil, cât și condiția ca persoana cu handicap să nu poată urma programe de recuperare.

22. În realitate, această critică a autoarei excepției de neconstituționalitate ține de modalitatea în care se interpretează și se aplică cerința stabilită de lege ca persoana cu handicap să nu poată urma programe de recuperare, comparându-se, de către autoarea excepției, sintagma „program de recuperare” cuprinsă în art. 87 alin. (1¹) din Legea nr. 448/2006, care are ca scop diminuarea consecințelor deficiențelor fizice, senzoriale,

psihice, mentale și/sau asociate afecțiunii (de exemplu, pentru recuperare neuromotorie există servicii de kinetoterapie, logopedie, ergoterapie și gimnastică medicală) cu sintagma „program de reabilitare” cuprinsă în art. 89 din Legea nr. 448/2006, care are ca scop reabilitarea și integrarea socială a adultului cu handicap și care este elaborat de comisia de evaluare odată cu emiterea certificatului de încadrare în grad și tip de handicap. Astfel, aspectele privind modalitatea concretă în care comisia de evaluare stabilește — În vederea emiterii certificatului de handicap cu termen permanent de valabilitate — că persoana cu handicap poate sau nu poate urma programe de recuperare țin de aplicarea legii și intră în competența instanțelor judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.

23. Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, principiul egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, persoanele cu handicap care pot urma programe de recuperare și care trebuie să se prezinte periodic în fața comisiei de evaluare pentru revizuirea situației lor nu sunt în aceeași situație cu persoanele cu handicap care nu pot urma programe de recuperare și pentru care legea a stabilit emiterea certificatului cu caracter permanent, chiar dacă, în ambele situații, afecțiunea a generat deficiențe funcționale și/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil.

24. Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 50 din Constituție, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile criticate fac parte dintr-un ansamblu de norme ce vizează tocmai protecția persoanelor cu handicap. Totodată, se observă că prin Legea nr. 340/2023 legiuitorul a prevăzut în mod expres obligația comisiei de evaluare de a stabili un termen permanent de valabilitate a certificatului de handicap, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.

← Decizia CCR nr. 412/2024 referitoare la excepția de...

Publicate în același Monitor Oficial:

Legea nr. 10/2025 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2025 DECRET privind promulgarea Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2025 Decizia CCR nr. 412/2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (respinsă)