Decizia CCR nr. 25 din 21.01.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1403alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140³ teza finală din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 7.157/314/2013 al Tribunalului Suceava - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 554D/2013.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Decizia nr. 250 din 14 august 2013, pronunțată în Dosarul nr. 7.157/314/2013, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 140³ teza finală din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Pompiliu Bota într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva încheierii din data de 5 august 2013, pronunțată de judecătoria Suceava în Dosarul nr. 7.157/314/2013.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă principiul simetriei și principiul egalității de arme, prin aceea că prevede ca încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive să nu fie supusă niciunei căi de atac.

De asemenea, autorul excepției susține că această procedură încalcă și principiul contradictorialității, invocându-se în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie - cauzele Toth împotriva Austriei, 1991, și Sanchez- Reisse împotriva Elveției, 1986, precum și cerința termenului rezonabil, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil. În sfârșit, se susține că normele criticate încalcă dreptul la un recurs efectiv.

Tribunalul Suceava - Secția penală invocă jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 126 și art. 129 din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în cadrul procedurii de judecată, precum și modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competențe, legiuitorul stabilește împotriva căror hotărâri judecătorești pot fi exercitate căile de atac și condițiile în care pot fi folosite aceste căi.

Egalitatea armelor impune obligația legiuitorului de a oferi fiecărei părți posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj cu adversarul ei.

În materia măsurilor preventive, prevederile procedurale sunt reglementate în așa fel încât să protejeze persoana acuzată de săvârșirea unei fapte penale de riscurile abuzului de putere din partea organelor de urmărire penală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit actului de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 140³ teza finală din Codul de procedură penală. Având în vedere, însă, notele scrise ale autorului excepției, depuse în motivarea criticii, constatăm că aceasta privește, în realitate, dispozițiile art. 140³ alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală cu următorul cuprins: "[...] Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea. înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași critici, instanța de contencios constituțional pronunțând numeroase decizii.

Astfel, prin Decizia nr. 1.505 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2011, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate, reținând că "regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfășurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigență recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituțional, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale. Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, prin care se soluționează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiție".

Așadar, faptul că încheierea prin care se respinge, în timpul urmăririi penale, cererea de revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac se explică prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului.

În același sens sunt și Decizia nr. 1.342 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, Decizia nr. 515 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010, Decizia nr. 1.457 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009, și Decizia nr. 1.708 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 10 februarie 2010.

În ceea ce privește invocarea aspectelor referitoare la principiul egalității de arme și principiul contradictorialității, Curtea constată că instanța de contencios constituțional, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că aceste principii sunt componente ale dreptului la un proces echitabil. Astfel, principiul egalității armelor semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unei instanțe de judecată, fără ca una să fie dezavantajată în raport cu cealaltă, iar principiul contradictorialității presupune, în esență, posibilitatea pentru părțile unui proces de a lua la cunoștință de toate probele și observațiile prezentate judecătorului, de natură să îi influențeze decizia și de a le discuta.

Or, Curtea reține că, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, prin care se soluționează fondul cauzei, părții i se asigură garanții suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză,