Decizia CCR nr. 672 din 13.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 47 alin. 1 lit. b) teza finală, respectiv sintagma „rezoluţia de clasare este definitivă”, în ipoteza prev.ă de art. 45 alin. (4) lit. b), prin...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Tudor Sălăgean în Dosarul nr. 6.459/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 284D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, partea Inspecția Judiciară a depus note scrise prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției ca urmare a Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014. Prin aceleași note se arată că, față de prevederile speciale în materie, care reglementează atribuțiile inspectorilor judiciari, precum și procedura de comunicare către petenți a rezoluțiilor întocmite de inspectorii judiciari, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, în raport de dispozitivul Deciziei Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 25 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.459/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția a fost invocată de Tudor Sălăgean într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva rezoluției unui inspector judiciar, confirmată de inspectorul-șef, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de autorul excepției cu motivarea că "nu au fost constatate indicii ale săvârșirii unor fapte de natură să atragă răspunderea disciplinară" a magistraților.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că singurul instrument legal pus la dispoziția justițiabilului pentru ca acesta să poată sesiza și să ceară sancționarea disciplinară a unui magistrat din România, fără a-і aduce atingere independenței consacrate de art. 124 din Constituție și art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, îl constituie sesizarea întemeiată pe prevederile Legii nr. 317/2004 adresată Inspecției Judiciare de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii. Fiind o procedură specială disciplinară ce își propune să constate și să sancționeze magistrații care comit abateri, aceasta trebuie privită prin analogie cu o altă procedură specială derogatorie, spre exemplu, procedura prevăzută de art. 278¹ din Codul de procedură penală din 1968. Astfel, cele două proceduri sunt similare. Se depune mai întâi o plângere sau sesizare, se analizează de către o persoană abilitată să cerceteze motivele care stau la baza plângerii, se dă o soluție care trebuie obligatoriu comunicată petentului, se face plângere la persoana abilitată ierarhic superior celei care a cercetat și, ulterior, aceasta este supusă controlului judiciar al instanței competente. Este de neconceput ca o procedură disciplinară să fie analizată atât de inspectorul judiciar, cât și de inspectorul-șef, fără ca mai întâi să-i fie comunicată persoanei care a formulat sesizarea și să і se dea posibilitatea de a o critica motivat, cu probe. Dacă o astfel de procedură este admisibilă, se încalcă o serie de principii statuate atât în legislația română, cât și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv principiul contradictorialității, precum și dreptul la apărare al cetățenilor. Dacă se acceptă, prin absurd, că fără comunicarea rezoluției inspectorului judiciar și fără contradictorialitate un inspector și apoi inspectorul-șef dau aceeași rezoluție, ar deveni inutilă și fără finalitate inclusiv instituția în ansamblu, în speța de față, sesizarea abaterilor disciplinare ale magistraților.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în vederea garantării independenței judecătorilor și pentru a nu se declanșa proceduri de cercetare disciplinară decât în situații temeinic justificate, legea a prevăzut o procedură - filtru în urma căreia anumite sesizări sunt clasate. Împrejurarea că, înainte de comunicarea rezoluției de clasare, aceasta este supusă confirmării inspectorului-șef, nu reprezintă o încălcare a principiului accesului liber la justiție, ci, dimpotrivă, are natura unei garanții în plus că într-adevăr sesizarea nu îndeplinește condițiile legale pentru a declanșa o cercetare disciplinară. În condițiile în care petiția a fost analizată, iar persoanei în cauză і s-a comunicat o rezoluție de clasare motivată, în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, autoritatea și-a realizat prerogativa de verificare prealabilă a sesizării, iar autorului sesizării і s-a respectat dreptul de petiționare prin efectuarea unei analize a sesizării sale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. Rezoluția de clasare se dispune, în etapa inițială a procedurii disciplinare de efectuare a verificărilor prealabile, de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare sau, la propunerea acestora, de către titularii acțiunii disciplinare. Lipsa unor prevederi care să reglementeze contestarea în instanță a rezoluției de clasare a sesizării este o consecință a faptului că sesizarea, fie nu îndeplinea anumite condiții de formă, fie nu există indiciile săvârșirii unor abateri disciplinare. În aceste condiții, potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, persoanele interesate au posibilitatea să formuleze o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac, nu este contrară principiului accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil. Sunt invocate, de asemenea, considerentele de principiu pe care se fundamentează deciziile Curții Constituționale nr. 356 din 24 septembrie 2013 și nr. 487 din 21 noiembrie 2013.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Inspecția Judiciară, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost indicat de autor, îl constituie dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. În realitate, din motivarea excepției, precum și din circumstanțele cauzei, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală, respectiv sintagma "rezoluția de clasare este definitivă", în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b), prin raportare la art. 47 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul cuprins:

- Art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală: "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: b) clasarea sesizării, [...] în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;"

- Art. 47 alin. (3) teza întâi: "Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef.[...]"

13. Dispozițiile art. 45 alin. (2) și alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, la care prevederile art. 47 alin. (1) lit. b) teza finală fac referire, au următorul cuprins: "(2) În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. [...]

(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: [...]

b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2)".

14. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică prevederile art. 47 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 317/2004 din perspectiva faptului că rezoluția de clasare întocmită de inspectorul judiciar nu poate fi atacată înainte de confirmarea acesteia de către inspectorul-șef. Totodată, subliniază necesitatea existenței acestei proceduri, indicând, în mod similar, procedura reglementată de art. 278¹ din Codul de procedură penală din 1968.

16. Referitor la critica formulată, Curtea observă că prin dispozițiile art. 47 alin. (1)-(4) din Legea nr. 317/2004 legiuitorul a reglementat o procedură administrativă prealabilă unică în ceea ce privește soluționarea sesizărilor adresate Inspecției Judiciare, procedură ce se poate finaliza cu admiterea sesizării, clasarea sau respingerea acesteia, potrivit art. 47 alin. (1) lit. a), b) sau c) din actul normativ menționat.

17. Curtea constată că, atât întocmirea rezoluției de clasare cât și confirmarea acesteia de către inspectorul-șef, sunt etape ale aceleiași proceduri administrative care își păstrează caracterul unic. Accesul liber la justiție nu presupune scindarea procedurii administrative ci posibilitatea atacării în justiție a actului administrativ prin care se soluționează fondul unei sesizări formulate în condițiile Legii nr. 317/2004, după epuizarea procedurii administrative iar nu în cursul acesteia.

18. În sensul celor de mai sus, Curtea constată că partea interesată poate ataca în fața instanței de judecată rezoluția de clasare pentru motivul prevăzut de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, după confirmarea acesteia de către inspectorul-șef. Aceasta deoarece, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, pronunțată ulterior sesizării în prezenta cauză, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 și a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

19. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut, în esență, că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Totodată, inspectorul dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiție prin posibilitatea atacării soluției la instanța judecătorească. În această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească.