Decizia CCR nr. 29 din 5.02.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 11 alin. 2 şi art. 14 alin. 1 din Legea nr. 176/2010 - integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pt. modificarea şi completarea Legii...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Vasea Aurelian Șoric în Dosarul nr. 329/32/2011* al Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.083D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepției. De asemenea, răspunde, pentru partea Agenția Națională pentru Integritate, doamna Ioana Lazăr, în calitate de director al Direcției juridice, control, relații publice și comunicare, având delegație depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalți părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților prezente.

Autorul excepției arată că, față de opinia exprimată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal în cuprinsul încheierii de sesizare a Curții Constituționale, a transmis la dosar precizări scrise prin care a înțeles să aducă unele clarificări cu privire la motivarea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că excepția este admisibilă, întrucât nu deduce neconstituționalitatea textelor de lege criticate din modalitatea de interpretare a acestora de către instanța de judecată. Solicită Curții Constituționale ca, ținând seama și precizările de menționate, să admită excepția de neconstituționalitate, susținând, în esență, că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, întrucât perioada avută în vedere pentru evaluarea averii de către inspectorii Agenției Naționale pentru Integritate este exclusiv cea în care persoana verificată exercită o funcție sau demnitate publică. În ceea ce privește prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, arată că, în opinia sa, acestea sunt neconstituționale, întrucât permit doar în mod formal informarea persoanei vizate cu privire la existența unor diferențe semnificative între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.

Reprezentantul Agenției Naționale pentru Integritate solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Precizează că nu este afectat dreptul de proprietate privată al persoanei verificate pentru perioada desfășurării funcției sau demnității publice, diferențele fiind stabilite prin comparare cu datele înscrise în declarația asumată și depusă de persoana în cauză la accederea în respectiva funcție publică. Referitor la pretinsa informare formală criticată de autorul excepției, arată că persoana vizată de activitatea de evaluare desfășurată de inspectorii de integritate are posibilitatea să se prezinte chiar însoțită de un avocat pentru a prezenta un punct de vedere cu privire la cele constatate. În plus, menționează faptul că, potrivit art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, fără invitarea și informarea persoanei vizate, sunt lovite de nulitate absolută. De asemenea, precizează că evaluarea averii este realizată de Agenția Națională de Integritate, dar controlul averii este efectuat de comisia de cercetare a averilor prevăzută în Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici. Depune și note scrise în susținerea celor prezentate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că textele de lege ce formează obiectul acesteia sunt în concordanță cu dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției. Arată că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 nu sunt de natură să nesocotească dispozițiile constituționale care garantează dreptul de proprietate privată, precizând că bunurile dobândite anterior accederii în funcția sau demnitatea publică vor putea fi avute în vedere la evaluarea averii în măsura în care au fost înscrise în declarația de avere inițială. Apreciază că nici prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu sunt neconstituționale, un argument în acest sens regăsindu-se chiar în dispozițiile alin. (4) al aceluiași articol, care prevăd că persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice probe, date ori informații pe care le consideră necesare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 329/32/2011*, Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Vasea Aurelian Șoric într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluționarea sesizării formulate de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 contravin dispozițiilor constituționale care garantează dreptul de proprietate privată, limitează analiza pe care o face inspectorul de integritate, iar mai apoi Comisia de cercetare a averilor și instanța de contencios administrativ, "exclusiv“ la intervalul de timp în care persoana evaluată a exercitat funcții ori demnități publice. Arată că, prin aplicarea textului de lege criticat, se încalcă prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție, prin aceea că nu se recunoaște dreptul de proprietate asupra unor bunuri deținute înaintea perioadei de exercitare a funcției publice, așa cum sunt, de exemplu, veniturile obținute din vânzarea unor proprietăți sau din salarii. Precizează, sub acest aspect, că, în ordonanța emisă de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a consemnat faptul că nu s-au luat în calcul anumite venituri, întrucât au fost anterioare datei de începere a perioadei de verificare. Susține că se contravine garantării dreptului fundamental la proprietate, întrucât nu are dreptul de a folosi proprietatea asupra unor bunuri dobândite în condiții legale înainte de exercitarea funcției sau a demnității publice pentru a justifica o parte din proveniența averii deținute la data declanșării evaluării sau controlului.

În ceea ce privește dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, autorul excepției arată că nu rezultă din acestea obligația inspectorului de integritate de a informa persoana în cauză asupra cuantumului și modului în care au fost constatate diferențele semnificative între avere și veniturile realizate la care acesta se referă. De aceea, autorul excepției susține că este privat de dreptul de a formula un punct de vedere argumentat. Arată că se încalcă și art. 31 alin. (1) și (2) din Constituție privind dreptul la informație ca urmare a neinformării corecte asupra cuantumului și modului de stabilire a existenței diferențelor semnificative, în contradicție cu textul constituțional privind "informarea corectă“ asupra "unor probleme de interes personal“. Susține că se creează astfel premisele înaintării unor rapoarte de evaluare netemeinice, care încarcă în mod inutil rolul instanțelor și vătăma persoana vizată, care este forțată să participe la un proces civil în care trebuie să argumenteze ceea ce prevederea legală criticată i-a restricționat în faza de evaluare efectuată de Agenția Națională de Integritate. Arată că scopul textului de lege criticat s-a dorit a fi de garantare a dreptului la o informare corectă, însă, din cauza limitării pe care o introduce prin acceptarea unei informări formale, îl face incompatibil cu prevederile constituționale ale art. 31 alin. (1) și (2).

Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că persoana cercetată a motivat-o prin invocarea unor opinii subiective referitoare la interpretarea celor două texte de lege criticate, raportându-se la propria persoană, respectiv la propria cauză aflată pe rolul instanței.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că criticile aduse de autorul excepției prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 vizează modul de interpretare și aplicare a acestora, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituționalitate, în ce privește dispozițiile art. 14 alin. (2) din aceeași lege, arată că își menține punctul de vedere exprimat în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.528D/2011. Cu acel prilej, a observat că, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, instanța de contencios constituțional a constatat că o serie de articole cuprinse în Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, între care și art. 14 lit. c), d), e) și f), sunt neconstituționale, întrucât anumite activități desfășurate de inspectorii de integritate au caracter jurisdicțional. În continuare, în același punct de vedere, a reținut că, printr-o decizie ulterioară, Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte într-o decizie a Curții Constituționale, prin care se tinde la păstrarea soluțiilor legislative afectate de vicii de constituționalitate. Avocatul Poporului a conchis că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate sunt neconstituționale în măsura în care mențin soluțiile legislative care au fost constatate, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 și Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, ca fiind în contradicție cu prevederile Legii fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, precum și notele și precizările scrise depuse de acestea, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (2) și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, al căror conținut este următorul:

- Art. 11 alin. (2): "Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice“.

Potrivit alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 176/2010, la care face referire textul de lege reprodus, "Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora“.

- Art. 14 alin. (1): "(1) Dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere“.

Art. 18 stabilește înțelesul pe care Legea nr. 176/2010 îl dă acestor "diferențe semnificative“, și anume diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 31 alin. (1) și (2) privind dreptul la informație și art. 44 alin. (1) care garantează dreptul de proprietate privată. În ceea ce privește invocarea art. 31 alin. (1) și (2), se observă că, în realitate, autorul și-a raportat critica art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 doar la dispozițiile art. 31 alin. (2) din Constituție care prevăd că autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Mențiunea din cuprinsul prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, în sensul că evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite se realizează exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice, se înscrie în logica reglementării. Astfel, din perspectiva scopului legii, declarat în chiar titlul acesteia, respectiv asigurarea integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, este lipsită de interes verificarea averilor sau a fluctuațiilor pe care acestea le suferă pe perioada anterioară exercitării funcției sau demnității publice de către o anumită persoană. Este, în același timp, evident însă că, pentru a evalua variațiile averii funcționarului public sau a demnitarului pe perioada exercitării funcției, inspectorul de integritate va trebui să facă o comparație din care să rezulte eventualele diferențe. Or, în acest demers, va porni inevitabil de la averea pe care persoana vizată o avea la momentul preluării funcției sau demnității publice și pe care aceasta a declarat-o la acel moment inițial, informațiile înscrise în declarația de avere dată pe propria răspundere depusă cu acel prilej constituind reperul la care inspectorul de integritate se va raporta în activitatea de evaluare a modificărilor intervenite în averea persoanei verificate.

În acest context, nu poate fi reținută critica autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la pretinsa încălcare a art. 44 alin. (1) din Constituție, deoarece prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 nu pun în discuție dreptul de proprietate privată al persoanei verificate asupra bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale dobândite anterior preluării funcției respective, astfel cum persoana în cauză le-a declarat la momentul preluării funcției, potrivit obligației legale ce îi revenea în acest sens.

II. În ceea ce privește prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Curtea reține următoarele aspecte:

1. În punctul său de vedere cu privire la prezenta excepție de neconstituționalitate, Avocatul Poporului a apreciat că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate sunt neconstituționale în măsura în care mențin soluțiile legislative care au fost constatate, prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 și Decizia nr. 1.018 din 19 iulie 2010, ca fiind în contradicție cu prevederile Legii fundamentale.

Prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cap. I "Dispoziții generale“ (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și a constatat că acestea sunt neconstituționale în măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților.

Prevederile actualului art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 își găseau un corespondent în cele ale art. 5 și, mai ales, art. 5 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, care aveau următoarea redactare:

-Art. 5:"(1) În termen de 30 de zile de la primirea sesizării, inspectorul de integritate desemnat de conducerea Agenției, potrivit legii, efectuează verificarea prealabilă a documentelor depuse prin sesizare, inclusiv declarația de avere și declarația de interese ale persoanei în cauză.

(2) Inspectorul de integritate desemnat procedează la verificarea sesizării, a declarațiilor de avere prezentate și compară datele din sesizare cu cele din declarațiile de avere. În situația în care rezultă că persoana verificată în perioada supusă controlului a dobândit și alte bunuri decât cele înscrise în declarația de avere sau se constată neconcordanțe vădite, inspectorul de integritate solicită persoanei în cauză informații și dovezi suplimentare.

(3) Dacă în urma comparării datelor din declarații, respectiv a analizării documentelor suplimentare primite, inspectorul de integritate constată că există o diferență vădită între averea dobândită pe parcursul exercitării funcției și veniturile realizate în aceeași perioadă, acesta procedează după cum urmează:

a) verifică dacă diferența vădită este justificată. În cazul în care inspectorul de integritate constată că diferența nu este justificată, sesizează instanța competentă pentru stabilirea părții de avere dobândită sau a bunului determinat dobândit cu caracter nejustificat, a cărui confiscare o solicită;

b) sesizează organele fiscale, în situația în care se constată încălcarea legislației fiscale;

c) suspendă verificarea și sesizează organele de urmărire penală, în situația în care se constată existența unor probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte penale.“

Prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 nu mai conservă viciul de neconstituționalitate constatat de Curte prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitor la art. 1-9 din Legea nr. 144/2007 (deci inclusiv art. 5), în sensul că acestea sunt neconstituționale în măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților.

De altfel, prin Decizia nr. 136 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 24 martie 2011, examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, Curtea a apreciat că soluția legislativă consacrată de acest text de lege nu a fost preluată de Legea nr. 176/2010, după ce a făcut o comparație cu prevederile art. 14 din Legea nr. 176/2010. De aceea, Curtea a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (3) din Legea nr. 144/2007.

Prin urmare, Curtea constată că textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 poate fi examinat pe fond prin raportare la criticile formulate în cauza de față.

2. Autorul excepției critică art. 14 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 pe motiv că din acesta nu ar rezulta obligația inspectorului de integritate de a informa persoana vizată asupra cuantumului și modului în care au fost constatate diferentele semnificative între avere și veniturile realizate, ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului de a fi corect informat asupra problemelor de interes personal, potrivit art. 31 alin. (2) din Constituție.

Examinând textul de lege criticat, Curtea constată că această critică nu este întemeiată. Astfel, informarea persoanei vizate asupra existenței unor "diferențe semnificative“ este acoperitoare într-o măsură rezonabilă în ce privește dreptul consacrat prin art. 31 alin. (2) din Constituție. De asemenea, nici susținerea autorului excepției în sensul că nu ar putea să prezinte un punct de vedere argumentat nu poate fi reținută. Aceasta, deoarece diferențele respective nu ar putea să provină decât din neconcordanța dintre informațiile înscrise în declarațiile de avere completate și depuse la diferite intervale de timp, pe parcursul exercitării funcției, de către persoana verificată. Or, în principiu, aceasta cunoaște exact conținutul declarațiilor sale, astfel că poate să explice mențiunile din cuprinsul acestora. De altfel, din prevederile legii în sensul că inspectorul de integritate are obligația de a invita persoana verificată pentru a prezenta un punct de vedere nu se înțelege că aceasta se limitează la o singură prezentare a persoanei verificate, ci, aflând care sunt informațiile pe care trebuie să le clarifice, aceasta va putea să revină cu date și lămuriri suplimentare. Relevante sub acest aspect sunt, de asemenea, și prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, care prevăd că persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice probe, date ori informații pe care le consideră necesare, dar și cele ale art. 16 alin. (1) și (2) din aceeași lege, potrivit cărora, pentru lămurirea tuturor aspectelor privind diferențele semnificative, poate fi efectuată o expertiză extrajudiciară, potrivit legii, cu acordul persoanei a cărei avere este supusă evaluării, aceasta având dreptul să-și aleagă un expert asistent.

Curtea observă, totodată, că activitatea concretă desfășurată de inspectorii de integritate, modalitatea concretă în care aceștia înțeleg să efectueze activitatea de evaluare a averilor persoanelor care exercită funcții sau demnități publice nu poate fi cenzurată de instanța de contencios constituțional, eventualele abuzuri sau posibila interpretare ori aplicare incorectă a prevederilor legale corespunzătoare urmând să fie constatate și sancționate de instanța de judecată competentă.