Decizia CCR nr. 925 din 13.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 3201alin. 7 din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Sivriu în Dosarul nr. 13.964/118/2011 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 518D/2012.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile art. 320¹din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzelor având ca obiect o contestație la executare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 13.964/118/2011, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Viorel Sivriu cu ocazia soluționării unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile, egalitatea în fața legii și a autorităților publice și dreptul la un proces echitabil, întrucât persoana condamnată definitiv nu beneficiază de reducerea pedepsei. Consideră că dispozițiile art. 320¹din Codul de procedură penală reprezintă o lege penală mai favorabilă, care se aplică și situației condamnatului, deoarece, în caz contrar, se creează discriminare între inculpații care au tergiversat ancheta și, astfel, au beneficiat de dispozițiile art. 320¹din Codul de procedură penală și cei care și-au recunoscut vinovăția, dar au fost condamnați anterior intrării în vigoare a acestui text de lege și care rămân cu aceeași pedeapsă.

Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Face trimitere, în acest sens, la Decizia nr. 1.470/2011, prin care Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹din Codul de procedură penală, excepție ridicată în contestație la executare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curții Constituționale nr. 1.470/2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul cuprins: "Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul aplicării legii penale mai favorabile, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum și prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 320¹din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzelor având ca obiect o contestație la executare, deoarece procedura de judecată bazată pe recunoașterea vinovăției poate interveni numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [_] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.“

Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹alin. 7 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.