Decizia CCR nr. 926 din 13.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 25 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 - executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Ionel Moisii în Dosarul nr. 17.956/197/2011 al Tribunalului Brașov - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 538D/2012.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 17.956/197/2011, Tribunalul Brașov - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepția a fost ridicată de Ionel Moisii cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale având ca obiect o contestație împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 25 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 aduc atingere suveranității naționale și dreptului la un recurs efectiv, precum și prevederilor art. 361 referitor la hotărârile supuse apelului din Codul de procedură penală, întrucât îi limitează dreptul de recurs.

Tribunalul Brașov - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 25 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 nu încalcă prevederile art. 2 din Constituție și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției. Mai arată că gradele de jurisdicție reprezintă o chestiune ce ține de politica penală a statului, legiuitorul fiind singurul în măsură să aprecieze asupra necesității uzării de toate căile de atac, în raport cu importanța valorii sociale pretins încălcate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 25 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție invocate de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 25 alin. (8) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul cuprins: "Hotărârea judecătoriei este definitivă.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 2 referitor la suveranitate din Constituție, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 361 referitor la hotărârile supuse apelului din Codul de procedură penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 462 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Decizia nr. 1.572 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 26 ianuarie 2011, și Decizia nr. 496 din 19 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 502 din 14 iulie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, reținând că persoana condamnată, în acord cu art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, are dreptul de a se adresa unei instanțe de judecată, după ce nemulțumirile acesteia au fost examinate de judecătorul delegat cu executarea pedepselor. Totodată, prevederile de lege contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, și anume fazei de executare. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală. Așa fiind, aspectul criticat de autorul excepției excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală și de judecată, deoarece situația juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește încălcarea, prin dispozițiile art. 25 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, a prevederilor art. 2 din Constituție, acestea din urmă nu sunt aplicabile în cauza de față.

Totodată, autorul excepției invocă contradicția dintre dispozițiile de lege criticate și prevederile art. 361 din Codul de procedură penală. O asemenea critică nu poate fi nici ea reținută, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor ori posibilele contradicții din cadrul legislației interne.