Decizia CCR nr. 40 din 3.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 45 alin. (1) lit. h) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Florin Gheorghe Hudrea în Dosarul nr. 5.031/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 942D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise prin care reiterează motivele de neconstituționalitate invocate în fața instanței de judecată, în sensul admiterii acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că autorul acesteia își fundamentează critica pe o confuzie între instituția administrării probelor prin avocat sau consilier juridic și instituția reprezentării/asistării părților prin avocați, care ține de exercitarea dreptului la apărare. Apreciază că soluția legislativă criticată este pe deplin justificată, ea având în vedere încurajarea părților de a recurge la o astfel de procedură de administrare a probelor, degrevând instanțele judecătorești de o fază a cercetării procesului, fază care se poate realiza, astfel, în condiții de celeritate. Ca atare, soluția de restituire totală sau parțială a taxelor judiciare de timbru are o justificare legitimă raportată la scopul urmărit de legiuitor și nu reprezintă o încălcare a normelor constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 11 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.031/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Florin Gheorghe Hudrea într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, în contradictoriu cu Guvernul României.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 45 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituționale și contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece prevăd faptul că taxa judiciară de timbru se restituie doar în cazul în care probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici, nu și atunci când acțiunea este susținută personal de către reclamant, ceea ce, în opinia sa, reprezintă o situație discriminatorie.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată. Astfel, arată că prin prevederile legale deduse controlului de constituționalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată intră în competența sa exclusivă.

10. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 45 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale. În acest sens, apreciază că nu există o discriminare între părțile care își formulează singure propriile apărări și părțile care, prin avocat sau consilier juridic, au uzat de procedura administrării probelor în modalitatea reglementată de art. 366-388 din Codul de procedură civilă.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 45 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut:

"(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: [... ]

h) când probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici; ".

14. Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora"Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reglementează situațiile în care poate interveni restituirea integrală, parțială sau proporțională a sumelor achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, precum și procedura care trebuie urmată pentru redobândirea lor, în prezenta cauză fiind criticată ipoteza prevăzută la alin. (1) lit. h) a acestui articol, când probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici, situație în care se restituie jumătate din taxa plătită, indiferent de modalitatea în care a fost soluționat procesul, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

16. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că aceste prevederi legale sunt discriminatorii, deoarece prevăd posibilitatea ca taxa judiciară de timbru să se restituie în cazul în care probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici, dar nu și atunci când acțiunea este susținută personal de către reclamant.

17. Față de critica formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele care vor fi arătate în cele ce urmează.

18. codul de procedură civilă - Legea nr. 134/2010 - consacră regula potrivit căreia administrarea probelor se face în fața instanței de judecată sesizate, în camera de consiliu, dacă legea nu dispune altfel (art. 261), în ordinea stabilită de instanță, înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului (art. 260). Astfel, în situația în care partea optează pentru reprezentarea propriilor interese în fața instanței de judecată, administrarea probelor se va face în fața instanței de judecată, potrivit principiului nemijlocirii, înlesnind instanței cunoașterea directă a probelor ce vor putea fundamenta temeinicia hotărârii pronunțate; aceasta presupune declanșarea unui proces, implică o serie de cheltuieli și, în consecință, dat fiind tocmai caracterul de serviciu public al justiției, care nu poate fi învestită în mod gratuit, legiuitorul a apreciat că restituirea taxei de timbru în această situație nu se justifică.

19. Pe de altă parte, administrarea probelor de către avocați sau consilieri juridici, instituție introdusă prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, din perspectiva căreia a fost formulată critica de neconstituționalitate din prezenta cauză, reprezintă o procedură derogatorie de la dreptul comun în materie de probațiune, consacrată în cartea a II-a, cap. I, secțiunea a II-a, subsecțiunea a 4-a din Codul de procedură civilă, în art. 366-388. Această procedură le conferă avocaților, respectiv consilierilor juridici care reprezintă părțile, posibilitatea ca, în anumite condiții, să administreze ei înșiși dovezile necesare pentru soluționarea cauzei civile. Prin introducerea posibilității administrării probelor prin avocați se creează doar o aparentă excepție de la principiul nemijlocirii din procesul civil, deoarece întreaga operațiune de cercetare a probelor se realizează sub controlul și aprobarea instanței de judecată.

20. În contextul celor mai sus menționate, Curtea reține că există două modalități distincte de administrare a probelor, și anume o primă situație în care părțile aleg să își probeze, personal, pretențiile și apărările în fața instanței de judecată, și o a doua modalitate, derogatorie de la dreptul comun în materie de probațiune, reprezentată de procedura administrării probelor prin avocat sau consilier juridic, astfel cum aceasta este reglementată în cuprinsul art. 366-388 din Codul de procedură civilă.

21. Prin procedura administrării probelor de către avocați sau consilieri juridici, legiuitorul a avut în vedere soluționarea cu celeritate a litigiilor deduse judecății, o mai mare responsabilizare a părților și a celor care asistă sau reprezintă interesele acestora pe plan procesual și, nu în cele din urmă, decongestionarea instanțelor de judecată în această etapă a administrării probelor. Așa fiind, Curtea apreciază că reglementarea legală criticată cuprinsă în art. 45 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 reprezintă o măsură de politică legislativă care își găsește justificarea în intenția legiuitorului de a degreva instanța de judecată de o parte din atribuții și "delegarea" acestora în sarcina avocaților/ consilierilor juridici.

22. În consecință, având în vedere cele două modalități distincte de administrare a probelor, respectiv situația când probele sunt administrate de către avocați sau consilieri juridici, potrivit procedurii derogatorii reglementate prin art. 366-388 din Codul de procedură civilă, și cea în care partea optează pentru reprezentarea nemijlocită a propriilor interese în fața instanței de judecată, situație în care se găsește autorul excepției de neconstituționalitate, întrucât nu există o situație comparabilă între aceste două proceduri, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica privind încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, în sensul instituirii unei situații discriminatorii prin art. 45 alin. (1) lit. h) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, prevederile legale criticate aplicându-se în egală măsură persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

23. De altfel, prin Decizia nr. 432 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 3 octombrie 2005, spre exemplu, Curtea a reținut că, "în considerarea dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Constituție, este la latitudinea legiuitorului stabilirea atât a modului de timbrare a cererilor, cât și a cazurilor în care se justifică restituirea taxei de timbru". În același sens, este și Decizia nr. 480 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23 ianuarie 2014, prin care Curtea a statuat că restituirea taxele judiciare de timbru "reprezintă o opțiune a legiuitorului, o facilitate pe care acesta o acordă în funcție de specificul situațiilor concrete".