CEDO - Drepturi persoană cu handicap. Alzheimer. Refuzul unui asistent personal - Hotărârea I.M.P. c. României
| Comentarii |
|
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A PATRA
HOTĂRÂREA
din 9 iulie 2024
În Cauza I.M.P. Împotriva României
Strasbourg
(Cererea nr. 29.634/22)
Prezenta hotărâre este definitivă, dar poate suferi modificări de formă.
În Cauza I.M.P. Împotriva României,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într-o cameră compusă din: Tim Eicke, președinte, Armen Harutiunian, Ana Maria Guerra Martins, judecători, și Simeon Petrovski, grefier adjunct de secție, având în vedere:
— Cererea (nr. 29.634/22) îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, doamna I.M.P. („reclamanta”), a sesizat Curtea, la 6 iunie 2022, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”); reclamanta s-a născut în 1943, locuiește în Baia Mare și a fost reprezentată de doamna Ș.R. Ban, avocat în Baia Mare;
— decizia de a comunica Guvernului României („Guvernul”), reprezentat de agentul guvernamental, doamna O.F. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, capetele de cerere privind lipsa unei evaluări complete de către instanțele interne a handicapului și a afecțiunilor reclamantei și pretinsa discriminare în exercitarea drepturilor sale în temeiul Convenției în legătură cu vârsta și starea de sănătate, contrar art. 14 din Convenție coroborat cu art. 8, și de a declara inadmisibile celelalte capete de cerere;
— decizia de a nu divulga numele reclamantei;
— decizia de a examina cererea cu prioritate (art. 41 din Regulamentul Curții);
— observațiile părților;
— decizia de a respinge excepția Guvernului privind examinarea cererii de către un comitet,
după ce a deliberat în camera de consiliu, la 18 iunie 2024,
pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:
OBIECTUL CAUZEI
1. Cererea privește, în special, capătul de cerere în temeiul art. 8 din Convenție, potrivit căruia autoritățile naționale au apreciat greșit severitatea handicapului său, privând-o astfel de posibilitatea de a beneficia de un asistent personal, ceea ce a dus la reducerea drastică a autonomiei sale personale.
2. Reclamanta este o văduvă pensionară în vârstă de 80 de ani. Potrivit mai multor rapoarte medicale, inclusiv unuia din 30 septembrie 2020, pe care Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Maramureș (denumită în continuare „Comisia Maramureș”) și instanțele judecătorești s-au bazat în cadrul procedurilor interne contestate (infra, pct. 5-7), aceasta are „demență Alzheimer cu disfuncții cognitive severe”. Raportul de evaluare psihologică de la aceeași dată a stabilit pentru reclamantă scorul MMSE1 9 și scorul GAFS2 25-28: aceleași scoruri pe care le-a primit în evaluarea medicală anterioară din 2019. Conform anchetei sociale și rapoartelor psihologice privind-o pe reclamantă din 2019 și 2020, aceasta are o capacitate de conversație extrem de redusă, dificultăți de concentrare, hipomnezie în ceea ce privește rememorarea unor date/evenimente recente, disfuncție executivă severă însoțită de incapacitatea de a planifica sau de a evalua riscurile, precum și o judecată afectată. Necesită sprijin constant, inclusiv pentru activități simple, cum ar fi îmbrăcatul sau gătitul. Este cu totul incapabilă să iasă în afara domiciliului fără a fi ajutată.
3. Începând cu 2019, reclamanta locuiește într-un centru privat de binefacere pentru persoane în vârstă, având nevoie de atenție și sprijin constante. Contractul încheiat de către reclamantă și fiica sa cu centrul privat deținut de o biserică
locală (și anume Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și Sătmarului) obliga la plata lunară de către reclamantă și fiica sa a serviciilor prevăzute în cadrul acestuia, care nu includeau un asistent personal.
4. La 15 decembrie 2020, după analizarea rapoartelor de expertiză menționate supra la pct. 2, Comisia Maramureș a emis un „certificat de încadrare în grad și tip de handicap” care dovedește că reclamanta are un „handicap grav”.
5. La 29 ianuarie 2021 reclamanta a solicitat anularea respectivului certificat și emiterea unuia nou care să ateste că avea un „handicap grav care necesita un asistent personal”. A susținut că handicapul său nu era nici ușor, nici reversibil, întrucât solicita îngrijire și supraveghere constante 24 de ore, deoarece starea sa de sănătate se deteriora în fiecare zi. În plus, reclamanta s-a plâns că încadrarea a fost făcută exclusiv pe baza documentelor medicale, în mare parte datând din 2019, mai degrabă decât în baza unei evaluări directe recente.
6. Prin hotărârea din 12 decembrie 2021, Tribunalul Maramureș a respins cererea reclamantei, reținând că, în conformitate cu art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Comisia Maramureș era organul autorizat să evalueze tipul și gravitatea handicapului reclamantei. Evaluarea trebuia făcută în conformitate cu Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 762 din 31 august 2007, în care erau prevăzute criteriile relevante.
7. Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri și a invocat argumente legate de situația sa generală, atât medicală, cât și socială, făcând trimitere la evidențele medicale care atestau „deteriorarea gravă” a stării sale și solicitând
instanței de recurs să dispună o nouă evaluare socio-psiho-medicală. Prin decizia din 17 februarie 2022, Curtea de Apel Cluj a respins recursul reclamantei. A reținut că în raportul medical din 30 septembrie 2020 (supra, pct. 2) se afirma că reclamanta este o persoană cu deteriorare cognitivă severă care fusese evaluată și că acesteia îi fuseseră acordate „scoruri psihologice de încadrare”. Bazându-se pe aceste rezultate și pe criteriile conținute în Ordinul ministrului nr. 762/2007, raportul stabilea că reclamanta suferea de un „handicap grav”, și nu de un „handicap grav care necesita un asistent personal”. Curtea de apel a reținut că, în conformitate cu ordinul ministrului, scorul GAFS ar fi trebuit să fie mai mic de 20 pentru ca reclamanta să aibă dreptul la un asistent personal. Părțile relevante ale deciziei sunt redactate după cum urmează:
„În acest sens, nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la greșita încadrare în grad de handicap ca urmare a faptului că recurenta-reclamantă necesită sprijin pentru realizarea activităților cotidiene, o astfel de afectare și dependență în efectuarea activităților zilnice fiind specifică gradului grav de handicap grav, fără să presupună însă acordarea asistentului personal în lipsa îndeplinirii cerințelor impuse de Ordinul nr. 762/2007.”
8. Conform celui mai recent raport medical, datat 26 septembrie 2023, starea de sănătate a reclamantei s-a deteriorat în mod semnificativ, având ca rezultat scorurile următoare: MMSE 2 și GAFS 9-10.
9. Reclamanta s-a plâns, în temeiul art. 8 din Convenție considerat separat și, în esență, coroborat cu art. 14 din Convenție, că instanțele naționale nu au efectuat o evaluare completă a dizabilității și a condiției sale medicale.
MOTIVAREA CURȚII
I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 8 din Convenție
10. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § lit. a) din Convenție și nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie să fie declarat admisibil.
11. Principiile generale privind obligațiile pozitive ce revin statului pentru a garanta dreptul la respectarea vieții private în contextul refuzului de a-i acorda unui reclamant dreptul la asistența adecvată necesară pentru afecțiunea sau pentru dizabilitatea sa au fost rezumate în Jivan împotriva României (nr. 62.250/19, pct. 40-42, 8 februarie 2022).
12. După cum a subliniat Curtea în Jivan (citată anterior, pct. 43), Legea nr. 448/2006 prevede protecția persoanelor cu handicap în lumina principiilor directoare consacrate de această lege, inclusiv libertatea de alegere, incluziunea socială și respectarea nevoilor specifice ale persoanelor. Nivelul de protecție acordat se bazează pe o evaluare complexă și personalizată prin care se stabilește gradul de handicap al unei persoane. Această evaluare trebuie să se bazeze nu numai pe date medicale, ci și pe alți indicatori ai gradului de autonomie al persoanei în cauză (sau ai lipsei autonomiei acesteia) analizați în funcție de condițiile sale de viață.
13. În speță, autoritățile competente au constatat că reclamanta avea o disfuncție executivă severă și totodată incapacitatea de a planifica sau de a evalua riscurile și o deteriorare a judecății și, de asemenea, că necesita sprijin constant, inclusiv pentru activități simple, cum ar fi îmbrăcatul sau gătitul, precum și pentru a ieși din casă (supra, pct. 2). În consecință, Comisia Maramureș, care avea la dosar aceste rapoarte, a emis un certificat care stabilea că reclamanta avea un handicap grav, dar nu unul care necesita un asistent personal (supra, pct. 3-5). Această apreciere a fost împărtășită și de Curtea de Apel Cluj, instanța națională care a examinat definitiv fondul cauzei (supra, pct. 7). Curtea nu poate decât să observe că aceste constatări contrastează evident cu situația deosebită a reclamantei, așa cum este explicată în detaliu, în special în raportul din 30 septembrie 2020 (supra, pct. 2 și 7).
14. Deși are o competență limitată cu privire la interpretarea și aplicarea legislației naționale, Curtea nu poate decât să observe că atât Comisia Maramureș, cât și instanțele naționale și-au concentrat evaluarea pe cerințele ordinului ministrului în legătură cu scorul GAFS al reclamantei în urma evaluării psihologice din 2020, rezumându-se doar la a recunoaște gradul său ridicat de dependență și capacitatea limitată de a îndeplini sarcinile de zi cu zi. În plângerile sale în fața autorităților reclamanta a invocat argumente referitoare la situația sa mai generală, atât medicală, cât și socială (supra, pct. 5 și 7). În opinia Curții, aceste argumente au fost specifice, relevante și importante, iar Guvernul nu a susținut contrariul. Cu toate acestea, nici Comisia, atunci când a emis certificatul, nici instanța de recurs, în decizia din 17 februarie 2022, nu le-a luat cu adevărat în considerare (a se vedea Jivan, citată anterior pct. 48).
15. În special, dreptul reclamantei la autonomie și la respectarea demnității sale nu pare să fi fost luat în considerare în cadrul evaluărilor interne în cauză. În plus, autoritățile nu au ținut seama de vârsta reclamantei. Nimic din deciziile criticate nu explică discrepanța evidentă dintre situația specială a reclamantei caracterizată prin lipsa autonomiei și constatarea că starea sa de sănătate nu reprezenta „un handicap grav care necesita un asistent personal” în temeiul Ordinului nr. 762/2007. Ca urmare a acestor decizii, reclamanta a fost lăsată să se descurce singură pe cheltuiala sa (supra, pct. 3), iar autoritățile nu au propus nicio modalitate practică alternativă pentru a-i asigura sprijinul constant de care avea nevoie (a se vedea Jivan citată anterior, pct. 49).
16. Având în vedere toate considerentele precedente și în pofida rolului său subsidiar și a marjei de apreciere acordate statului pârât, Curtea consideră că autoritățile interne nu au făcut ceea ce era rezonabil în circumstanțele cauzei pentru a-i garanta reclamantei, o persoană în vârstă cu handicap, protecția efectivă a dreptului la respectarea vieții sale private.
17. În consecință, a fost încălcat art. 8 din Convenție.
II. Alte capete de cerere
18. Reclamanta s-a plâns, de asemenea, în temeiul art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenție. Având în vedere faptele cauzei, susținerile părților și constatările sale de mai sus, Curtea consideră că a examinat principalele probleme juridice ridicate de speță și că nu este necesar să examineze celelalte capete de cerere [a se vedea Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României (MC), nr. 47.848/08 pct. 156, CEDO 2014].
Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție
19. Reclamanta a solicitat 53.000 de lei românești [RON — aproximativ 10.850 euro (EUR)] cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, reprezentând suma de care ar fi beneficiat din 2019 până în 2023 dacă ar fi fost încadrată cu un handicap grav care necesita un asistent personal. Reclamanta a mai solicitat 40.000 EUR pentru prejudiciul moral.
20. Reclamanta a solicitat, de asemenea, 3.700 RON pentru cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor interne și 5.280 RON pentru cele efectuate în fața Curții.
21. Guvernul a susținut că suma acordată de Curte cu titlu de prejudiciu moral ar trebui să fie în concordanță cu jurisprudența Curții. De asemenea, a făcut referire la Cauza Jivan (citată anterior) în această privință.
22. Având în vedere natura încălcării constatate și pronunțându-se în echitate, Curtea acordă reclamantei 10.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit.
23. Ținând seama de documentele de care dispune, Curtea consideră că este rezonabil să acorde 1.800 EUR pentru toate cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată de reclamantă cu titlu de impozit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăște că a fost încălcat art. 8 din Convenție;
3. hotărăște că nu este necesar să examineze admisibilitatea și temeinicia capătului de cerere formulat în temeiul art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 8 din Convenție;
4. hotărăște:
(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni (de la data rămânerii definitive a hotărârii), următoarele sume, care trebuie convertite în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:
(i) 10.000 EUR (zece mii de euro), cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
(ii) 1.800 EUR (una mie opt sute de euro), pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamantă cu titlu de impozit;
(b) că, de la împlinirea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;
5. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.
Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 9 iulie 2024, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții.
PREȘEDINTE
TIM EICKE
Grefier adjunct,
Simeon Petrovski
| ← ORDIN privind completarea anexei la Ordinul ministrului... |
|---|
