Decizia CCR nr. 22 din 21.01.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. 1, art. 34 alin. 1 şi la art. 35 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Leon Straisfeld în Dosarul nr. 3.765/2/2012 * al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 716D/2014 al Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2015, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunțării pentru 21 ianuarie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 17 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3.765/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 și ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Leon Straisfeld într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva sentinței prin care autoritățile publice pârâte au fost obligate la emiterea actelor de despăgubire constând în titlul de despăgubire și titlul de plată, pentru o anumită sumă de bani.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 contravin normelor constituționale ale art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16,art. 21 alin. (1)-(3) și art. 53 alin. (2), precum și prevederilor art. 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

5. În esență, se arată că principiul neretroactivității este flagrant încălcat prin aceea că noua lege în materia finalizării procesului de despăgubire - Legea nr. 165/2013 - impune, prin dispozițiile legale criticate, respectarea unor termene administrative noi, diferite față de cele în vigoare la momentul formulării și înregistrării cererilor de retrocedare sub imperiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, fără a ține cont de drepturile anterior câștigate. Dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 prevăd anumite termene, între 12 și 36 de luni, în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001. Aceste termene, care variază în funcție de gradul de încărcare a autorităților publice competente să le soluționeze și de numărul de cereri rămase nerezolvate, încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Totodată, legea nouă nu a abrogat niciuna din dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel că art. 25 din aceasta, care prevede un termen de 60 de zile în care unitatea deținătoare are obligația de a pronunța o decizie asupra cererii de restituire în natură, rămâne aplicabil în continuare. Or, în condițiile în care Legea nr. 165/2013 nu face distincție între etapa în care se află cererile sau cauzele de retrocedare la momentul intrării sale în vigoare, rezultă că aplicarea noilor termene specifice procedurii administrative inclusiv cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești, introduse înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, contravine principiului neretroactivității legii.

6. Prin modificarea legislației incidente în materia restituirii proprietăților și aplicarea retroactivă a acesteia inclusiv în privința cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, se încalcă și principiul imparțialității judecătorilor, care nu pot judeca prin luarea în considerare a propriei convingeri, a practicii judiciare sau a deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unor recursuri în interesul legii. Or, neretroactivitatea legii constituie o garanție fundamentală a drepturilor constituționale, a libertății și siguranței persoanei și nu se poate pretinde unui subiect de drept să răspundă pentru conduita pe care a avut-o în cadrul ordinii de drept în vigoare la un moment dat și să prevadă o reglementare viitoare a legiuitorului, prin care este normată o altă conduită.

7. Dispozițiile legale criticate contravin și principiului egalității în drepturi, deoarece nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001, creând inegalități majore între persoanele care au depus cereri la entitățile învestite de lege aflate în diverse localități sau părți din teritoriul țării. Astfel, beneficiarii termenelor mai scurte au un regim preferențial față de cei ce sunt obligați să aștepte termene mai lungi, cauza discriminării create fiind dată de gradul de încărcare și numărul cererilor rămase nesoluționate de entitatea învestită de lege la intrarea în vigoare a actului normativ criticat.

8. În opinia autorului excepției, dispozițiile art. 4 și ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere și dreptului de acces la justiție, exercitarea acestuia fiind permisă doar după curgerea unui termen de 6 luni calculat din momentul expirării celorlalte termene de 12, 24 și 36 de luni stabilite pentru soluționarea cererilor/notificărilor de restituire, fără a exista vreo justificare sau o necesitate în sensul prevederilor art. 53 alin. (2) din Constituție. Prin aceleași norme este încălcat, de altfel, și dreptul părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, având în vedere și faptul că termenele mai sus menționate încep să curgă de la data de 1 ianuarie 2014. Depășirea termenului rezonabil echivalează cu lipsa despăgubirilor, cu refuzul de a efectua plata și cu ingerința statului în exercitarea dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite.

9. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, având în vedere că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, Curtea Constituțională a admis această excepție; cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 din Legea nr. 165/2013, arată că aceasta a devenit inadmisibilă, în urma pronunțării, de către Curtea Constituțională, a Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, iar referitor la dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, apreciază că sunt constituționale.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 și ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea autorului excepției, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (1) și la art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (_) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (..........) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

- Art. 33 alin. (1): "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.“;

- Art. 34 alin. (1): "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.“;

- Art. 35 alin. (1) și (2): "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“

15. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 - Egalitatea în drepturi,art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și ale art. 53 alin. (2) care enumera expres și limitativ condițiile și situațiile în care este permisă restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, invocând art. 20 alin. (2) din Constituție, referitor la principiul aplicării cu prioritate a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, față de legile interne, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile, autorul excepției consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil,art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv și ale art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, referitoare la interzicerea generală a discriminării.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are ca obiect soluționarea recursului formulat de autorul excepției împotriva sentinței prin care autoritățile publice pârâte au fost obligate la emiterea actelor de despăgubire constând în titlul de despăgubire și titlul de plată, pentru o anumită sumă de bani. Așadar, în momentul introducerii acțiunii de chemare în judecată - anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - dosarul de despăgubire depășise prima etapă administrativă, cea a soluționării notificării de către entitatea învestită de lege, sentința civilă atacată obligând Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze dosarul în sensul emiterii actelor de despăgubire.

17. Raportat la circumstanțele specifice litigiului, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Aceasta deoarece, prin conținutul lor normativ, referitor la reglementarea unor termene noi înăuntrul cărora entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, textele legale criticate nu au incidență în cauza de față, condiție de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Întrucât nu este îndeplinită condiția peremptorie a admisibilității excepției, nu poate fi pusă în discuție nici aplicarea, în cauză, a Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

18. Curtea constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, fiind vorba, în cauză, despre o procedură desfășurată în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere că autorul excepției formulează critici de neconstituționalitate care vizează dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea ce a fost exclusă, prin decizia menționată, cadrului constituțional, precum și faptul că aceasta a fost pronunțată la un moment ulterior sesizării instanței constituționale în prezenta cauză, Curtea, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, constată că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții a devenit inadmisibilă.

Deși în cauza de față Curtea va pronunța o atare soluție, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menționate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla, spre soluționare, pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I. În consecință, soluția procedurală în cauza de față nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menționate în condițiile arătate, (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, și Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20).

19. În ce privește dispozițiile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea se referă la căi de atac în justiție împotriva deciziilor emise cu respectarea termenelor prevăzute de art. 33 și art. 34, precum și împotriva lipsei unei decizii de compensare în puncte, după expirarea termenelor prevăzute de lege. Prin urmare, autorul excepției critică un text de lege care, teoretic, va fi aplicabil abia după împlinirea termenelor prevăzute de cele două articole menționate. Rezultă că art. 35 nu este, în acest moment procesual, incident în cauză, neavând legătură cu soluționarea acesteia, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, ca inadmisibilă.