Decizia CCR Nr. 583 din 21.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. 2, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013, la cele ale art. 33-35, art. 50 lit. b) şi

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 33-35, art. 50 lit. b) și a cap. III din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Codin Toma Zamfirescu, Alexandra Constanța Zamfirescu și Anca Ileana Ruxandra Săvulescu în Dosarul nr. 47.770/3/2012 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 279D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care aceasta solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 329/2014 și nr. 435/2014. Totodată, arată că prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că Legea nr. 165/2013 oferă o procedură adecvată pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 47.770/3/2012, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 33-35, art. 50 lit. b) și a cap. III din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Codin Toma Zamfirescu, Alexandra Constanța Zamfirescu și Anca Ileana Ruxandra Săvulescu. Excepția a fost ridicată cu ocazia soluționării unei cauze ce are ca obiect pretenții în baza Legii nr. 10/2001.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 1 alin. (2) și ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalității în fața legii. Astfel, deși toate persoanele care au depus notificări în termenul legal se află într-o situație juridică identică, stabilirea, prin dispozițiile de lege criticate, ca singură măsură reparatorie a compensării prin puncte determină aplicarea unui tratament discriminatoriu unor persoane aflate în aceeași situație.

6. În continuare, autorii criticii apreciază că formularea și înregistrarea notificării persoanei îndreptățite la entitatea învestită cu soluționarea acesteia naște pentru fostul proprietar dreptul de a redobândi în natură bunul imobil sau de a primi despăgubiri, iar pentru unitatea deținătoare, obligația corelativă de a emite, în termen de 60 zile, decizia sau dispoziția de restituire sau de propunere de acordare de despăgubiri. Dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 modifică termenul inițial de 60 de zile prin instituirea unor noi termene, care încep să curgă de la 1 ianuarie 2014. Astfel, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispunând în sensul că noile termene se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii, au caracter retroactiv, întrucât acționează asupra fazei inițiale de constituire a situației juridice, modificând în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum.

7. De asemenea, dispozițiile art. 4 raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 stabilesc un tratament juridic diferit între persoanele ale căror procese s-au finalizat și cei care nu vor beneficia de finalizarea proceselor, deși cererile de chemare în judecată au fost depuse în aceeași perioadă. Dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt discriminatorii, întrucât impun termene diferite de soluționare a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 10/2001 în funcție de gradul de încărcare a autorităților publice competente să le soluționeze și de numărul de cereri rămase nerezolvate.

8. În ceea ce privește dispozițiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, arată că acestea aduc atingere accesului liber la justiție garantat de art. 21 din Legea fundamentală, deoarece doar după trecerea unui termen de 6 luni calculate din momentul termenelor prevăzute de art. 33 și art. 34 persoana interesată se poate adresa justiției.

9. Referitor la cap. III al Legii nr. 165/2013, apreciază că procedura de acordare a măsurilor reparatorii este de lungă durată și nu este de natură a conduce la pronunțarea unor soluții concrete și finale în perioade scurte de timp. Astfel, din perspectiva noilor reglementări, care nu răspund exigențelor de legalitate și proporționalitate între interesele generale și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, dreptul de proprietate privată apare ca fiind iluzoriu.

10. Tribunalul București - Secția a III-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul a înțeles să reglementeze aspectele referitoare la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Această reglementare a fost necesară având în vedere numeroasele cazuri aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului prin care România a fost sancționată din cauza lipsei unei reglementări speciale.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, iar dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 50 lit. b) și cap. III din același act normativ sunt neconstituționale. Arată că prin Legea nr. 368/2013 s-a modificat art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Față de reglementarea inițială cuprinsă în Legea nr. 165/2013, s-a introdus o nouă măsură reparatorie în echivalent pentru situațiile în care restituirea în natură a imobilelor nu este posibilă, pe lângă compensarea prin puncte, și anume compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, a Legii nr. 18/1991, respectiv a Legii nr. 1/2000. Cu toate acestea, apreciază că modificarea art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu a rezolvat decât în parte neconstituționalitatea acestui text de lege, întrucât noile prevederi legale introduc doar compensarea cu bunuri, nu și măsura reparatorie prin echivalent care să constea în compensare cu servicii, astfel cum era prevăzută de Legea nr. 10/2001.

13. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, arată că acestea au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, astfel că sunt incidente prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

14. Referitor la dispozițiile cap. III din Legea nr. 165/2013 privind acordarea de măsuri compensatorii, consideră că acestea aduc atingere art. 20 și art. 44 din Constituție. Legea nr. 165/2013 nu constituie o reglementare unică și unitară în materia restituirii bunurilor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, întrucât au fost păstrate în vigoare mai multe reglementări paralele cuprinse în acte normative adoptate încă din anul 1991, aspect reținut și de Curtea Constituțională în Decizia nr. 232/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 iunie 2013. De asemenea, Curtea Europeană a apreciat că se impune modificarea mecanismului de restituire, prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză. Cu toate acestea, procedura de acordare a măsurilor reparatorii stabilită prin Legea nr. 165/2013 este nu doar greoaie, ci și de lungă durată. În plus, dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție, apare ca fiind iluzoriu în condițiile în care este supus unor ingerințe din partea legiuitorului care nu răspund exigențelor de legalitate și proporționalitate între interesele generale și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Deși instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 4,art. 33-35, art. 50 lit. b) și a cap. III din Legea nr. 165/2013, din modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate, se reține că excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013, la cele ale art. 33-35, art. 50 lit. b) și la cele ale cap. III, precum și dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 4: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 1 alin. (2): "În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 33:"(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare. înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).";

- Art. 34:"(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite. ";

- Art. 35:"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Cap. III al Legii nr. 165/2013 se referă la procedura acordării de măsuri compensatorii.

18. În opinia autorilor excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) cu privire la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, invocă prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și pe cele ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, redactare în vigoare în perioada 20 mai - 24 decembrie 2013. Având în vedere că litigiul în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate se află pe rolul instanței de judecată și după data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013, Curtea apreciază că forma inițială a art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, criticată de autorii excepției, nu a produs și nu produce efecte juridice în cauză, noua soluție legislativă (instituită de Legea nr. 368/2013) aplicându-se imediat și cauzelor aflate în curs de judecată. Astfel, Curtea reține că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor inițială, criticată de autorii excepției, nu mai sunt în vigoare și nici nu își produc efecte juridice în cauza de față. Așa fiind, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 1 alin. (2), nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția fiind inadmisibilă.

20. Curtea apreciază că cele constatate anterior sunt valabile, mutatis mutandis, și în cazul prevederilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, din cuprinsul cărora autorii excepției critică teza a doua, cu privire la abrogarea oricărei dispoziții referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001. Astfel, Curtea consideră că nici dispozițiile art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 nu sunt incidente în cauză.

21. Pentru aceste motive, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 1 alin. (2), în redactarea anterioară modificării acestora prin Legea nr. 368/2013, și la cele ale art. 50 lit. b).

22. În continuare, în ceea ce privește critica referitoare la dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 34, la cele ale art. 35 și la cele ale cap. III din aceeași lege, Curtea observă că obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, "pretenții în temeiul Legii nr. 10/2001". Totodată, Curtea apreciază că procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum acesta era reglementat de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, comportă două etape. Prima etapă, guvernată de dispozițiile Legii nr. 10/2001, debutează cu depunerea notificării prin care se solicită restituirea în natură a imobilului și se încheie cu emiterea deciziei/dispoziției prin care imobilul se restituie în natură, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent sau se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Cea de-a doua etapă este guvernată de dispozițiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și se referă la procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, procedură ce avea ca finalitate adoptarea deciziei de despăgubire, urmată, după caz, de emiterea unui titlu de plată sau a unuia de conversie, pe de altă parte.

23. Reținând aceste aspecte, Curtea constată că procesul aflat pe rolul instanței de judecată în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate se circumscrie primei etape a procesului de restituire. În continuare, Curtea reține că dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013 se referă la instituirea unui termen de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și a dosarelor care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, soluționare care se circumscrie celei de-a doua etape a procesului de restituire; iar dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 se referă la căile de atac care pot fi introduse împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013. De asemenea, Curtea observă că întreg cap. III al Legii nr. 165/2013 se referă la procedura acordării de măsuri compensatorii.

24. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 34, ale art. 35 și ale cap. III din Legea nr. 165/2013 raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de constituționalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

25. În aceste condiții, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 34, la cele ale art. 35 și la cele ale cap. III din aceeași lege.

26. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea reține că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.

27. Într-o atare situație, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, și Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014, în măsura în care instanța constituțională a constatat constituționalitatea textului de lege criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Rațiunea aplicării acestor dispoziții legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunțate în cadrul competenței prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, se menține prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituțional toate celelalte interpretări posibile.

28. Curtea a reținut că într-o atare situație excepția de neconstituționalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis, și Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituționalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituțional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituție, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În consecință, obiect al controlului de constituționalitate îl poate forma numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constituțional, ceea ce nu este însă valabil în speța de față.

29. Prin urmare, reținând că, deși a fost pronunțată la data de 27 februarie 2014, Decizia nr. 88 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, ulterior datei încheierii de sesizare, și ținând seama de prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 ca devenită inadmisibilă.

30. În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile art. 33 din Legea nr. 165/2013, instituind termene diferite de soluționare a notificărilor, creează o stare de discriminare ce duce la încălcarea principiului egalității în drepturi, Curtea reține că, prin Decizia nr. 95 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 5 mai 2014, a respins această critică ca fiind neîntemeiată. Cu acel prilej, Curtea a reținut, în esență, că există un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Rezultă deci că tratamentul juridic diferențiat instituit de textul de lege criticat are o justificare obiectivă și rezonabilă și nu se constituie într-o încălcare a dispozițiilor constituționale invocate.

31. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 165/2013, ca neîntemeiată.