Decizia CCR nr. 16 din 15.01.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său

1. Pe rol se află pronunțarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Anghela Maxim în Dosarul nr. 7.603/84/2010, de Alice Marcella Sălăjan și de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 7.548/84/2010* și de Eva Jozsa în Dosarul nr. 7.606/84/2010 ale Curții de Apel Cluj - Secția I civilă. Excepția de neconstituționalitate constituie obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.029D/2014, nr. 1.049D/2014 și nr. 1.050D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 decembrie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 1.049D/2014 și nr. 1.050D/2014 la Dosarul nr. 1.029D/2014 și a amânat pronunțarea pentru data de 18 decembrie 2014, în vederea depunerii de concluzii scrise de către autorii excepției Anghela Maxim și Eva Jozsa, apoi, în conformitate cu dispozițiile art. 57 și art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 15 ianuarie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 30 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 7.603/84/2010, și încheierile din 13 octombrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 7.548/84/2010* și nr. 7.606/84/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a legii în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Anghela Maxim, de Alice Marcella Sălăjan și instanța de judecată și de Eva Jozsa cu prilejul soluționării unor recursuri formulate împotriva unor sentințe civile.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că Legea nr. 119/2010 este neconstituțională deoarece, în urma pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, Parlamentul a adoptat legea în ședința comună a Camerelor, iar nu potrivit procedurii obișnuite, prevăzută de art. 75 din Constituție. Astfel, arată că reexaminarea unei legi de către Camerele reunite ale Parlamentului nu este posibilă, întrucât Legea fundamentală enumera cu strictețe cazurile excepționale în care o lege este adoptată în Camerele reunite, iar toate celelalte legi se adoptă potrivit procedurii prevăzute de art. 75 din Constituție.

5. Totodată, autorii excepției consideră că procedura asumării răspunderii Guvernului în fața Parlamentului nu este o procedură de adoptare a legii, în fața Camerelor reunite dezbătându-se și supunându-se la vot o moțiune de cenzură, iar nu un proiect de lege. Prevederile art. 114 alin. (4) din Constituție, referitoare la reexaminarea legii în Camerele reunite, la solicitarea Președintelui, reprezintă o excepție, iar în cazurile în care nu sunt prevăzute astfel de excepții trebuie să se urmeze procedura obișnuită.

6. De asemenea, autorii excepției susțin că dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 sunt discriminatorii, întrucât instituie un tratament juridic diferit între personalul auxiliar din justiție, pe de o parte, și magistrați și consilierii Curții de Conturi, care continuă să beneficieze de pensie de serviciu, pe de altă parte, deși sunt supuși unor interdicții și incompatibilități asemănătoare, așa cum rezultă din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice. Solicită Curții Constituționale reanalizarea considerentelor pe care le-a avut în vedere atunci când a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010, întrucât s-a demonstrat că acest act normativ nu și-a atins scopul propus, a dus la crearea unor discriminări între persoane aflate în situații similare, în sensul că unele au obținut hotărâri judecătorești care au permis păstrarea pensiei de serviciu, iar altele nu au obținut astfel de hotărâri, iar o parte dintre dispozițiile acestui act normativ au fost deja declarate ca neconstituționale ori au fost modificate ulterior.

7. În opinia exprimată în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.029D/2014, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 424 din 3 mai 2012, nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, nr. 486 din 10 mai 2012 și nr. 687 din 28 iunie 2012.

8. În dosarele Curții Constituționale nr. 1.0490/2014 și nr. 1.0500/2014, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă consideră că jurisprudența Curții Constituționale în materie trebuie reanalizată.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și legea în ansamblul său. Dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 au următorul conținut: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [..........] c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.“

14. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate și art. 75 privind sesizarea Camerelor Parlamentului. De asemenea, se invocă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la interzicerea generală a discriminării.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile Legii nr. 119/2010 au mai constituit obiect al analizei de neconstituționalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, atât din punct de vedere al constituționalității extrinseci, cât și din cel al constituționalității intrinseci.

16. Analizând criticile de neconstituționalitate extrinsecă referitoare la încălcarea prevederilor art. 75 din Constituție, Curtea a respins aceste critici ca neîntemeiate, prin Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, prin care a arătat că "Legea nr. 119/2010 a fost adoptată potrivit dispozițiilor art. 114 din Constituție, printr-o procedură care derogă de la procedura ordinară de adoptare a legilor. Astfel, ca urmare a asumării răspunderii de către Guvern, un proiect de lege este considerat adoptat numai în condițiile în care inițiativa Guvernului nu este sancționată prin adoptarea unei moțiuni de cenzură de către Parlament în condițiile art. 113 din Constituție. Neinițierea unei astfel de moțiuni ori respingerea ei are semnificația susținerii proiectului de lege de către majoritatea deputaților și senatorilor, fapt care conferă legitimitate actului normativ propus de Guvern“.

17. Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor și interzicerea discriminării, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.264 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, reținând că, "deși ținut de obligații și interdicții asemănătoare acestora, personalul auxiliar din justiție are un statut diferit de cel al magistraților. Astfel, deși ambele categorii profesionale sunt dedicate înfăptuirii justiției, rolul lor este, în mod evident, diferit, doar judecătorii fiind aceia care au rolul de «a spune dreptul». De asemenea, procurorii sunt cei chemați ca, în procesul de înfăptuire a justiției, să apere interesele generale, ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Cât privește personalul auxiliar, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, arată că, «În înfăptuirea actului de justiție, munca personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești constituie un sprijin pentru judecători și procurori, competența acestei categorii de personal și îndeplinirea corectă a sarcinilor care îi revin jucând un rol important în buna desfășurare a întregii activități a instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea». În plus, Curtea constată că independența judecătorilor, respectiv imparțialitatea procurorilor se bucură de o consacrare constituțională în art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1), în timp ce, pentru personalul auxiliar, Constituția nu are astfel de prevederi. Incontestabil, toate categoriile de pensii speciale la care se referă Legea nr. 119/2010 au fost justificate de împrejurări deosebite ținând de statutul și activitatea desfășurată de persoanele beneficiare. Cu toate acestea, Curtea, prin Decizia nr. 873/2010, a reținut doar neconstituționalitatea dispozițiilor referitoare la magistrați, întrucât numai în cazul acestora statutul profesional special era consacrat la nivel constituțional.“

18. Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate, Curtea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reținut că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii“.

19. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, a constatat că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că statele părți la Convenție se bucură de o marjă de apreciere destul de mare atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale, întrucât adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile și veniturile statului implică de obicei un examen al chestiunilor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale se află în principiu într-o poziție mai bună pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv și aceasta respectă alegerile lor, cu excepția situației în care acestea sunt în mod evident lipsite de o bază rezonabilă (paragraful 41). De asemenea, aceeași Curte a ținut seama și de faptul că "reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale dobândite în temeiul contribuțiilor plătite în timpul anilor de activitate“ (paragraful 45).

20. Față de solicitarea autorilor excepției de a reanaliza jurisprudența Curții Constituționale, întrucât Legea nr. 119/2010 nu și-a atins obiectivele propuse, ci, din contră, a dus la crearea unor situații discriminatorii în practică, Curtea, prin Decizia nr. 904 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2013, a arătat că aspectele vizând previzionarea inexactă a efectelor legii analizate, care pun în discuție caracterul eficient și adecvat al reglementării, nu pot fi supuse analizei instanței de contencios constituțional. În acest sens, a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, ceea ce înseamnă analiza acestora în raport cu prevederile Constituției. Aceasta este o analiză de drept, Curtea neavând posibilitatea de a sancționa oportunitatea sau eficiența politicii economice adoptate de stat. Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește critica de neconstituționalitate vizând ineficienta și incoerența politicii adoptate de legiuitor, care nu a reușit să atingă obiectivele propuse. În același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, prin care a reținut că nu intră în competența sa posibilitatea de a se pronunța asupra aprecierilor, dintre care unele neavând caracter juridic, referitoare la faptul dacă legea supusă controlului de constituționalitate își poate atinge scopul pentru care a fost inițiată și adoptată, și aceasta chiar dacă, eventual, asemenea aprecieri ar fi îndreptățite. Curtea Constituțională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu este eficientă sau dacă este ori nu este oportună. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituție, asupra conținutului reglementărilor legale și oportunității adoptării acestora. Iar statul de drept, a cărui existență este reglementată prin art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, impune recunoașterea de către fiecare putere a actelor și măsurilor luate de celelalte puteri în limitele prevăzute de Constituție.

21. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.