Decizia CCR nr. 19 din 21.01.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Adrian Toșcuță, Paul Șerban Ion Toșcuță, George Negulescu, Gheorghe Negulescu, Dănuț Negulescu și Sevastița Negulescu în Dosarul nr. 56/303/2014 al Judecătoriei Sectorului 6 București și care constituie obiectul Dosarului nr. 547D/2014 al Curții Constituționale.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2015, în prezența reprezentantului autorilor excepției Adrian Toșcuță și Paul Șerban Toșcuță și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunțării pentru data de 21 ianuarie 2015, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 27 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 56/303/2014, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Adrian Toșcuță, Paul Șerban Ion Toșcuță, George Negulescu, Gheorghe Negulescu, Dănuț Negulescu și Sevastița Negulescu într-o cauză civilă având ca obiect o plângere formulată de aceștia împotriva unei hotărâri a Comisiei Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că prevederile art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013 contravin, în măsura în care se aplică și drepturilor la despăgubire obținute prin hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, normelor cuprinse la art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art. 21,art. 22 și la art. 44 din Constituție, precum și celor ale art. 6 paragraful 1 și art. 46 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

5. În esență, se arată că impunerea noilor termene și proceduri prevăzute de noul act normativ în materia restituirii proprietăților - Legea nr. 165/2013 - și în privința cauzelor introduse la instanță anterior intrării în vigoare a acestei legi (indiferent dacă la instanțele naționale sau la Curtea de la Strasbourg) ineficientizează demersurile administrative și judiciare deja efectuate sub imperiul legii vechi, având drept consecință întoarcerea acestor cauze la o procedură administrativă deja parcursă, ceea ce este vădit neconstituțional și contravine flagrant obligațiilor statuate în sarcina statului român în cadrul procedurii Hotărârii-pilot pronunțate la 12 octombrie 2010 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții. În acest sens, este indicat art. 33 din Legea nr. 165/2013, care, aplicându-se și în privința cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul hotărârii-pilot la data intrării în vigoare a legii examinate, produce efecte retroactive și lipsește de conținut dreptul la un proces echitabil.

6. De asemenea, se susține încălcarea principiului separației puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, prin aceea că dispozițiile legale criticate permit intervenția puterii legiuitoare asupra puterii judecătorești, în sensul de a decide soarta unor acțiuni judecătorești pendinte, unele dintre ele aflate în al doilea sau al treilea ciclu procesual. Aceleași norme legale pretins neconstituționale au, în același timp, caracter imprevizibil, afectând astfel siguranța raporturilor juridice și destabilizând încrederea cetățenilor în efectivitatea legii române.

7. În opinia autorilor excepției, Legea nr. 165/2013 afectează valoarea dreptului stabilit în mod definitiv și irevocabil de o instanță, prin lărgirea spațiului temporal în care vor fi luate măsurile reparatorii față de intimat, care a parcurs deja etapele administrative și judiciare și se află în faza stabilirii prin echivalent a întinderii drepturilor sale. Deși beneficiază de o hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului său de proprietate, intimatului i se refuză emiterea deciziei de despăgubire într-un termen rezonabil, astfel că se produce o îngrădire a drepturilor sale prin condiționarea aplicării unor dispoziții legale diferite față de cele care au guvernat respectiva situație juridică. În acest context, se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de "bun“, prevăzută de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, are o accepțiune mult mai largă, fiind asimilate acestuia și drepturile în virtutea cărora o persoană poate avea o speranță legitimă că va dobândi proprietatea efectivă asupra unor bunuri, existența dreptului de proprietate nefiind condiționată de stabilirea efectivă a întinderii/valorii acestuia. Așadar, dreptul de proprietate al autorilor excepției este tulburat prin blocarea exercitării acestui drept timp de mai mulți ani.

8. În ceea ce privește situația particulară a autorilor excepției, aceștia arată că în favoarea lor Curtea de la Strasbourg a pronunțat Hotărârea din 25 noiembrie 2008 (rămasă definitivă la data de 25 februarie 2009), prin care a declarat admisibilitatea cererii și a constatat încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, amânând însă pronunțarea în ceea ce privește prejudiciul material, urmând ca părțile (Guvernul și reclamanții) să informeze în scris, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, despre acordul la care vor ajunge. În lipsa oricărei discuții, negocieri sau oferte a Guvernului cu privire la plata despăgubirilor cuvenite conform expertizei efectuate chiar de către Guvern, autorii excepției s-au adresat din nou Curții Europene, această cauză, prin care se continuă procedura de judecată în aplicarea art. 41 din Convenție (stabilirea reparației echitabile) fiind pendinte în momentul invocării excepției de neconstituționalitate.

9. Judecătoria Sectorului 6 București nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale. Se precizează că speța în care a fost invocată excepția nu se încadrează în ipoteza normei juridice criticate, care vizează acele cauze aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, de vreme ce în cauza de față Curtea Europeană a pronunțat, în favoarea reclamanților, Hotărârea din 25 noiembrie 2008, în Cauza Toșcuță și alții împotriva României, definitivă la data de 25 februarie 2009. Totodată, din motivarea autorilor excepției rezultă că procesul în cadrul căruia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a fost generat de faptul că nici până în prezent statul român nu a pus în executare hotărârea instanței de contencios al drepturilor omului. Prin urmare, textul de lege criticat nu este aplicabil cauzei pendinte, fiind necesar, astfel cum a arătat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 572 din 29 mai 2012, ca instanța de judecată să aibă un rol activ atât în lămurirea temeiurilor de drept a acțiunii introductive, cât și în filtrarea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața sa, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate. În acest context, se apreciază că normele legale criticate nu aduc atingere textelor constituționale invocate, cu atât mai mult cu cât, în Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, instanța europeană a confirmat caracterul efectiv al prevederilor noii legislații în materia restituirii proprietăților, legislație care oferă posibilitatea de soluționare adecvată a cererilor de reparație, precum și majoritatea situațiilor incidente în cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

12. În plus, Avocatul Poporului consideră că autorii excepției ridică, mai degrabă, probleme legate de modul de interpretare și aplicare a normelor supuse controlului de constituționalitate, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale, fiind de resortul puterii judecătorești.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile și notele scrise depuse la dosar, susținerile părții prezente, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a treia: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (..........) cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“

16. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 21 - Accesul liber la justiție,art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și la art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, autorii excepției consideră că sunt încălcate norme ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și art. 46 paragraful 1, care consacră forța obligatorie a hotărârilor definitive ale Curții pentru statele membre în litigiile în care acestea sunt părți, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reamintește că, în vederea exercitării atribuției sale prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituție, și anume soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale reglementează, la art. 29, condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate. Printre acestea, alin. (1) teza finală al articolului menționat impune condiția admisibilității constând în "legătura [textului legal criticat -s.n.] cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.“ Din această perspectivă, Curtea urmează să determine obiectul cauzei în care a fost invocată excepția, cu scopul de a stabili dacă există sau nu o legătură între soluționarea cauzei și dispozițiile de lege ce fac obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate.

18. În acest sens, Curtea reține, pe de o parte, că prevederile art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013 - criticate - reglementează aplicarea dispozițiilor acestei legi inclusiv cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului și care, la data intrării sale în vigoare, erau suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 22 noiembrie 2010. Potrivit pct. 7 din dispozitivul hotărârii-pilot, Curtea a hotărât "să suspende pentru o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri analiza tuturor cererilor rezultate din aceeași problematică generală, fără a prejudicia posibilitatea Curții de a declara inadmisibilă oricare dintre cauzele de acest tip sau de a lua act de o soluționare amiabilă la care vor fi ajuns eventual părțile, în aplicarea art. 37 sau art. 39 din Convenție.“ Hotărârea-pilot a rămas definitivă în condițiile art. 44 paragraful 2 din Convenție, respectiv la 3 luni de la data pronunțării sale, adică la 12 ianuarie 2011. Potrivit expunerii de motive la Legea nr. 165/2013, acest termen a fost în mod excepțional prelungit până la data de 12 mai 2013. Legea nr. 165/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, și a intrat în vigoare în condițiile art. 78 din Constituție, respectiv la 3 zile de la data publicării (la 20 mai 2013). În concluzie, ipoteza reglementată de art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013 implică întrunirea cumulativă a trei condiții: cauza să se fi aflat pe rolul Curții Europene la momentul pronunțării hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, să vizeze aceeași problematică generală analizată în cadrul Hotărârii-pilot, respectiv procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și în perioada dintre pronunțarea Hotărârii-pilot și intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, să nu fi fost declarată inadmisibilă sau să nu se fi luat act de o soluționare amiabilă între părți.

19. Pe de altă parte, Curtea Constituțională reține că autorii excepției sunt destinatarii (direct sau prin succesori) Hotărârii din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Toșcuță și alții împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 20 septembrie 2013. În fapt, reclamanții s-au plâns întrucât titlul lor administrativ de proprietate, întemeiat pe Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, a fost parțial anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, fără a primi vreo despăgubire sau alt teren în compensație. Prin această hotărâre, Curtea Europeană a constatat încălcarea art. 6 din Convenție, referitor la dreptul la un proces echitabil, și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății. Totodată, potrivit pct. 4 lit. a) din dispozitiv, Curtea a amânat pronunțarea în ceea ce privește prejudiciul material, solicitând, la lit. b), Guvernului și reclamanților să îi adreseze în scris, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 paragraful 2 din Convenție, observațiile lor cu privire la această problemă și să o informeze în special despre orice acord la care vor ajunge. Hotărârea a rămas definitivă la data de 25 februarie 2009. Potrivit susținerilor reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, până în prezent acest acord nu a avut loc, aceștia refuzând propunerea Guvernului constând în acordarea unui alt teren în echivalent.

20. Totodată, Curtea reține că obiectul litigiului în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate îl reprezintă o plângere formulată de autorii excepției împotriva unei Hotărâri a Comisiei Municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin care aceasta, luând act de Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului și în vederea executării acesteia, a dispus Subcomisiei Sectorului 6 al Municipiului București ca în termen de 30 de zile de la data comunicării să formuleze o propunere cu privire la modul de soluționare a cererilor reclamanților, însoțită de acordul acestora, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 165/2013. În susținerea plângerii adresate Judecătoriei Sectorului 6 București, autorii excepției arată că prevederile Legii nr. 165/2013 nu le sunt aplicabile, aceasta având un alt domeniu de reglementare decât cel incident speței lor, care vizează deposedarea în mod abuziv de către autoritățile române prin anularea în anul 2003 a titlurilor de proprietate, nefiind vorba, deci, de preluarea proprietății în mod abuziv în perioada regimului comunist. Pornind de la specificul cauzei sale, mai arată și că din eroare dosarul lor aflat pe rolul Curții Europene apare ca fiind suspendat în anul 2010 în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010.

21. Coroborând datele ce preced, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a treia din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece cauza în care aceasta a fost invocată nu se regăsește în ipoteza normei legale criticate. Astfel, este indubitabil că, la momentul la care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, suspendarea tuturor cauzelor aflate pe rolul său, având aceeași problematică generală, Hotărârea din 25 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza Toșcuță și alții împotriva României, era rămasă definitivă, deci nu se mai afla pe rolul acestei instanțe. Prin urmare, nu este îndeplinită prima condiție dintre cele trei enunțate la paragraful 18. Este adevărat că această hotărâre nu este în prezent executată și că problema stabilirii prejudiciului material a fost amânată, potrivit pct. 4 lit. a) din dispozitivul acesteia, însă modalitatea de soluționare trebuie să urmeze cele stabilite de Curtea Europeană la pct. 4 lit. b) din hotărâre, adică prin negociere și acord între părțile din cauză. Din acest punct de vedere, Curtea reține că este incidență Ordonanța Guvernului nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 31 august 1999.

22. Totodată, specificul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu pune în discuție problema aplicării dispozițiilor Legii nr. 165/2013 în sensul soluționării pe fond a litigiului, de vreme ce obiectul acestuia constă într-o plângere formulată împotriva unui act emis în temeiul Legii nr. 18/1991 de un organ al administrației publice locale competent în materia stabilirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Așadar, nu este îndeplinită condiția legăturii textului legal criticat cu soluționarea cauzei, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.