Decizia CCR nr. 36 din 3.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 5 din Legea nr. 17/2014 - unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Dorin Ștefan Tivadar în Dosarul nr. 847/246/2014 al Judecătoriei Ineu și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 845D/104.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate și arată că, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție, aceasta este neîntemeiată, întrucât prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naște un drept de proprietate, ci un drept de creanță condițională a cărei realizare depinde de rezultatul procedurii judiciare în acțiunea inițială.

4. Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), apreciază că din coroborarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, atât în forma inițială, cât și în forma modificată, cu dispozițiile art. 20 din aceeași lege, ca normă tranzitorie - a cărei neconstituționalitate a fost constatată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, critica de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, întrucât, indiferent de forma încheiată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, antecontractele de vânzare-cumpărare ar putea fi valorificate în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești.

5. În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 126 din Constituție, arată că procedura în care se află autorul excepției de neconstituționalitate nu justifică examinarea textului criticat, însă art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 ar putea pune în discuție o problemă de încălcare a autorității de lucru judecat, însă numai atunci când registratorul de carte funciară ar respinge cererea de înscriere și ar examina hotărârea judecătorească.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Încheierea din 13 august 2014, pronunțată în Dosarul nr. 847/246/2014, Judecătoria Ineu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Dorin Ștefan Tivadar într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, pe lângă toate celelalte proceduri necesare vânzării terenurilor care fac obiectul Legii nr. 17/2014, necesitatea formei autentice pentru a beneficia de executarea în natură a unui antecontract încheiat cu privire la un astfel de teren "ar putea părea excesiv de severă" și neconstituțională.

8. De asemenea, se arată că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 ar putea crea probleme de retroactivitate, deoarece generează controverse în privința cererilor fundamentate pe dispozițiile art. 1.669 din Codul civil, care sunt depuse la instanțele de judecată înainte de intrarea în vigoare a legii menționate și care pot fi respinse prin soluțiile pronunțate după intrarea în vigoare a acestei legi, pentru motivul nerespectării formei autentice a antecontractului. Mai mult, există situații în care antecontractele sunt încheiate sub imperiul vechiului Cod civil, fiind incidente prevederile art. 969.

9. Consideră că, în virtutea aplicării principiului "tempus regit actum" și în conformitate cu art. 44 din Constituție, prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 sunt neconstituționale mai ales pentru faptul că "registratorul de Carte funciară nu ar trebui să aibă opțiunea respingerii cererii de înscriere în cartea funciară a unei astfel de sentințe". Or, în cazul în care, ca urmare a aplicării prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, і se dă posibilitatea registratorului de la Cartea funciară să respingă cererea de înscriere a hotărârii în cartea funciară pe motivul că aceasta, deși este definitivă, nu respectă dispozițiile Legii nr. 17/2014, respectiv nu a fost pronunțată în temeiul unui antecontract autentificat, ar însemna ca prevederile criticate să se aplice în mod retroactiv și să încalce art. 126 din Constituție.

10. Judecătoria Ineu opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța constată că excepția invocată cu privire la forma prevederilor art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 17/2014, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată (16 aprilie 2014), se referă la interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp a legii în raport cu data introducerii acțiunii sau data încheierii antecontractului, invocându-se principiul "tempus regit actum". Or, aspectele care privesc interpretarea textelor de lege excedează sferei controlului de neconstituționalitate. În ceea ce privește forma prevederilor art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 17/2014, în vigoare la data formulării excepției de neconstituționalitate (23 iulie 2014), instanța constată că dispozițiile legale privind dreptul de preempțiune nu contravin normelor constituționale invocate, întrucât prin reglementarea menționată proprietarul nu este lipsit de posibilitatea de a negocia prețul imobilului și de a vinde terenul unui terț care ar oferi un preț mai mare.

11. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere faptul că problemele expuse de autorul acesteia relevă aspecte legate de interpretarea și aplicarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014, astfel cum au fost modificate, raportate la o situație de fapt concretă, aspect ce revine instanței învestite cu soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, potrivit art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. De asemenea, arată că, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 44, acestea nu au relevanță în cauză, întrucât autorul excepției de neconstituționalitate nu are calitatea de proprietar, ci este titular al unui antecontract de vânzare-cumpărare, care nu are caracter translativ de proprietate, ci dă naștere numai obligației de a se transmite proprietatea bunului în viitor. În acest context, menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că dispozițiile privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai titularilor dreptului de proprietate.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările și completările ulterioare, care, în forma inițială, aveau următorul cuprins: "(1) În toate cazurile în care se solicită, în conformitate cu art. 1.669 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, este necesar ca antecontractul să fie încheiat în formă autentică și să fie îndeplinite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege.

(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătorești care ține loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege."

Prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 au fost modificate prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 și a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, și care, în prezent, au următorul cuprins:

- Art. 5:"(1) În toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, și ale legislației în materie, precum și dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 3, 4 și 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.

(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege. "

16. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată și art. 126 - Instanțele judecătorești. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate, deși nu menționează în mod concret dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, face referire la faptul că prevederile criticate "ar putea crea probleme de retroactivitate".

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, pe de o parte, că autorul acesteia formulează critici cu privire la interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp a legii în raport cu data introducerii acțiunii sau data încheierii antecontractului, invocându-se principiul "tempus regit actum". Pe de altă parte, în acest context, apreciază că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 44 si art. 126.

18. Analizând criticile formulate, Curtea reține, în principal, că autorul excepției de neconstituționalitate are în vedere forma textului de lege la data introducerii acțiunii (16 aprilie 2014 - astfel cum reiese din dosarul cauzei), și nu la data formulării excepției de neconstituționalitate (23 iulie 2014). Curtea constată că textul în vigoare la data formulării excepției de neconstituționalitate diferea de textul în vigoare la data introducerii acțiunii. În baza alin. (1) al art. 5 din Legea nr. 17/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 68/2014, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare nu mai este condiționată de forma autentică a antecontractului de vânzare-cumpărare, ci doar de îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 1.279 din Noul Cod Civil, potrivit cărora "promisiunea de a contracta trebuie să conțină toate acele clauze ale contractului promis, în lipsa cărora părțile nu ar putea executa promisiunea". De asemenea, pe lângă condițiile prevăzute de art. 3, 4 și 9 din Legea nr. 17/2014, noua reglementare prevede cerința ca imobilul ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare să fie înscris la rolul fiscal și în cartea funciară.

19. Potrivit art. 3 din Legea nr. 17/2014, terenurile agricole situate în extravilan (...) pot fi înstrăinate prin vânzare cumpărare doar cu avizul specific al Ministerului Apărării Naționale, iar potrivit art. 4, "înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, proprietarilor vecini, precum și al statului român, prin Agenția Domeniilor Statului, în această ordine, la preț și în condiții egale".

20. Legea nr. 17/2014, prin art. 9, impune ca la încheierea contractului de vânzare în formă autentică sau pronunțării unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare să se obțină un aviz final fie de la o structură teritorială pentru terenurile cu suprafața de până la 30 de hectare inclusiv, fie de la o structură centrală când suprafața depășește 30 de hectare, care să ateste îndeplinirea procedurii dreptului de preemțiune.

21. În acest context, Curtea constată că și alin. (2) al art. 5 din Legea nr. 17/2014 a fost modificat, păstrându-se corelarea cu art. 5 alin. (1) din aceeași lege.

22. Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că, de principiu, efectele generate de cele două tipuri de antecontracte, constând în obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare, trebuie să fie guvernate de același act normativ, reprezentat de legea în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, și anume Legea nr. 17/2014 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii). Astfel, aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014 în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunțării hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la neretroactivitate, ci este în concordanță cu principiul activității legii civile. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

23. Curtea constată că prevederile criticate, în forma avută în vedere de autorul excepției de neconstituționalitate, nu mai sunt în vigoare și nu mai produc efecte juridice, întrucât norma nouă este de imediată aplicare. Ca atare, în ceea ce privește interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp a legii, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, acesta este atributul exclusiv al instanțelor de judecată, Curtea Constituțională neputându-se substitui instanței în stabilirea legii aplicabile litigiului (Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993). Or, într-o atare situație, critica de neconstituționalitate este inadmisibilă.

24. De altfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 44 - Dreptul de proprietate privată, Curtea observă că, pe de o parte, potrivit prevederilor constituționale, dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, însă conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, problema garantării și ocrotirii constituționale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012), or, autorul prezentei excepții de neconstituționalitate se află în această ipoteză. în acest context, Curtea observă că prevederile art. 126 din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât autoarea excepției de neconstituționalitate nu se află în situația în care are o hotărâre judecătorească definitivă.