Decizia CCR nr. 42 din 17.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 341 alin. (2) şi alin. (5) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 341 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelică Buga și Florin Adrian Buga în Dosarul nr. 2.774/200/2014 al Tribunalului Buzău - Secția penală, și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 726 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Prim magistratul-asistent referă că partea Claudia Stelea, director executiv al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Buzău, a depus la dosarul cauzei o cerere de soluționare a cauzei în lipsă.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care circumstanțiază obiectul excepției de neconstituționalitate, arătând că acesta este constituit din dispozițiile art. 341 alin. (2) și (5) din Codul de procedură penală. În continuare, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă în ceea ce privește alin. (5) al art. 341, arătând că au fost constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, și ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile alin. (2) al art. 341 din Codul de procedură penală, arătând că acestea nu încalcă prevederile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea nr. 62 din 10 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.774/200/2014, Tribunalul Buzău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelică Buga și Florin Adrian Buga într-o cauză având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor procurorului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile alin. (2) ale art. 341 din Codul de procedură penală obligă judecătorul de cameră preliminară să comunice procurorului și celorlalte părți un exemplar al plângerii formulate de petent, iar aceștia pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea și temeinicia plângerii. Aceste note scrise nu sunt comunicate și petentului pentru ca acesta să aibă cunoștință de ele și să își poată formula o apărare eficientă. Faptul că, potrivit alin. (5) al aceluiași articol, judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii formulate de petent fără participarea acestuia, a procurorului și a intimaților reprezintă, de asemenea, o încălcare a principiului liberului acces la justiție și a principiului egalității în fața legii. Obligația de a te adresa doar în scris judecătorului, prin plângerea formulată împotriva soluției, nu este suficientă pentru respectarea principiilor constituționale invocate. De multe ori, tocmai faza contradictorie a unui proces penal, publică și derulată în fața judecătorului, poate clarifica situația într-o cauză penală. Se concluzionează că această procedură de soluționare a plângerii formulate împotriva unei soluții de neurmărire sau netrimitere în judecată împiedică o persoană să ajungă în fața unui judecător.

6. Tribunalul Buzău - Secția penală consideră că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 16,art. 21 și art. 24 din Constituție. Arată că mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 din Legea fundamentală, poate stabili prin lege procedura de judecată, aceste prevederi constituționale dând expresie principiului consacrat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, de exemplu, prin Hotărârea din 16 decembrie 1992, pronunțată în Cauza Hadjianastassiou împotriva Greciei, paragraful 33, a stabilit că statele contractante se bucură de o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii care să permită sistemului judiciar să respecte imperativele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 7.902 din 13 octombrie 2014, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 4.607 din 14 octombrie 2014, prin care apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată că soluționarea de către judecătorul de cameră preliminară, în camera de consiliu prin încheiere motivată, a plângerii formulate fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile legale criticate. Nu este încălcat dreptul la apărare atâta vreme cât se pot formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Referitor la pretinsa încălcare a accesului liber la justiție, se precizează că, potrivit art. 341 alin. (9) din Codul de procedură penală, procurorul și inculpatul pot face, motivat, contestație cu privire la modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și efectuării urmăririi penale. Se mai arată că dispozițiile legale criticate nu sunt de natură să împiedice aplicarea efectivă a principiilor constituționale ale egalității în fața justiției, întrucât se aplică tuturor subiectelor de drept care se află în situația stabilită de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări pe criterii arbitrare.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală - Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară. Din examinarea cererii autorilor excepției rezultă însă că aceștia critică doar alin. (2) și alin. (5) al art. 341 din Codul de procedură penală, pe care le citează și la care se referă în mod punctual în argumentarea excepției de neconstituționalitate.

12. Astfel fiind, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 341 alin. (2) și alin. (5) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "(2) Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare, care este comunicat, împreună cu un exemplar al plângerii, procurorului și părților, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Petentului і se va comunica termenul de soluționare. Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. [...] (5) Judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților. "

13. În opinia autorilor excepției, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 -Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii "fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților" este neconstituțională.

15. Astfel fiind, cu privire la acest text legal sunt aplicabile prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

16. Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

17. Cât privește criticile art. 341 alin. (2) din Codul de procedură penală, acestea vizează faptul că judecătorul de cameră preliminară comunică procurorului și celorlalte părți un exemplar al plângerii formulate de petent, însă aceste note scrise nu sunt comunicate și petentului pentru ca acesta să aibă cunoștință de ele și să își poată formula o apărare eficientă. Se încalcă astfel, în opinia autorilor excepției, principiul egalității de arme, drept componentă a dreptului la un proces echitabil.

18. Curtea constată că aceste critici nu pot fi reținute. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, invocată, Curtea a statuat că judecarea plângerii fără participarea părților, subiecților procesuali principali și a procurorului contravine dreptului la un proces echitabil în componentele sale referitoare la contradictorialitate și oralitate, întrucât norma legală nu permite comunicarea către aceștia a documentelor care sunt de natură să influențeze decizia judecătorului și nu prevede posibilitatea de a discuta în mod efectiv observațiile depuse în fața instanței. Odată citate însă, toate părțile, inclusiv petentul, au posibilitatea să ia cunoștință despre desfășurarea procedurii în fața judecătorului de cameră preliminară și au dreptul să consulte toate documentele existente în dosarul cauzei, fiindu-le asigurate în acest fel toate drepturile și garanțiile procesuale pe care dreptul la un proces echitabil le presupune în faza procesuală analizată.