ANEXĂ - NORME METODOLOGICE. - HG nr. 169/2015 - aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prev. Legii nr. 101/2014 - măsuri de reglementare a depozitării seminţelor de consum şi a regimului certificatelor de depozit pt. acestea

Prezentele norme metodologice, denumite în continuare norme, reglementează punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 101/2014 privind măsuri de reglementare a depozitării semințelor de consum și a regimului certificatelor de depozit pentru acestea, denumită în continuare lege.

Domeniile de reglementare ale prezentelor norme se referă la:

a) regimul licențelor de depozit;

b) depozitarea semințelor de consum;

c) regimul certificatelor de depozit în forma materială;

d) schema de garantare a finanțărilor pe baza certificatelor de depozit în forma materială;

e) stabilirea contravențiilor la lege și a sancțiunilor care se aplică.

Licența de depozit se acordă de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, denumit în continuare ministerul de resort, la solicitarea operatorilor economici care au în proprietate unul sau mai multe depozite autorizate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieței pe filiera cerealelor și a produselor procesate din cereale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 225/2006, cu modificările și completările ulterioare, și desfășoară activități de depozitare a semințelor de consum.

Licența de depozit se acordă după verificarea modului de îndeplinire a condițiilor de performanță tehnică prevăzute în anexa nr. 2 și a condițiilor financiare prevăzute în anexa nr. 3.

(1) Operatorii economici prevăzuți la art. 4 alin. (2) din lege solicită acordarea licenței, distinct pentru fiecare depozit, printr-o cerere scrisă, după modelul prevăzut în anexa nr. 1, care se depune prin delegat sau prin poștă la Biroul unic din cadrul ministerului de resort.

(2) Cererile de licență se înregistrează separat într-un registru de către secretariatul Comisiei pentru acordarea licențelor de depozit, denumită în continuare Comisia.

(3) În termen de 5 zile lucrătoare de la data înregistrării cererilor, secretariatul Comisiei transmite operatorilor economici care solicită acordarea licenței o notificare prin care sunt informați că pot contacta una dintre entitățile mandatate prevăzute de art. 3 lit. n) din lege, denumite în continuare entități mandatate, pentru inițierea acțiunii de verificare și certificare a condițiilor financiare și tehnice pentru depozitele care au depus cereri de acordare a licenței.

(4) Administratorul depozitului are obligația să facă dovada că persoana juridică îndeplinește condițiile de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii, în conformitate cu prevederile Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, la data verificării de către entitățile mandatate a modului de îndeplinire a condițiilor financiare și tehnice, administratorul este obligat să prezinte contractul de asigurare a semințelor de consum depozitate, după caz, și dovada plății primelor de asigurare la zi.

(5) Certificatul de atestare fiscală al depozitarului eliberat în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din care să rezulte că nu înregistrează obligații fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și certificatul de cazier fiscal eliberat în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 75/2001 privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, din care să rezulte că nu au fost săvârșite fapte sancționate de legile fiscale, financiare, vamale, precum și de cele care privesc disciplina financiară, inactivitatea fiscală și atragerea răspunderii solidare, prevăzute în anexa nr. 3, se solicită organului fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală de către secretariatul Comisiei, în condițiile art. 61 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Procedura privind solicitarea acestor documente și transmiterea acestora se stabilește pe bază de protocol care se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(6) Entitatea mandatată aleasă de solicitant verifică caracteristicile tehnice ale depozitului, operațiunile din fluxul tehnologic, modul în care sunt verificați și controlați parametrii de calitate, utilajele și instalațiile tehnologice din dotare, precum și modul de îndeplinire a condițiilor financiare, întocmind, în termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea controlului, un raport de audit care va fi pus la dispoziția Comisiei.

(7) În desfășurarea activității, entitatea desemnată verifică și consemnează în raportul de audit modul de îndeplinire a condițiilor de performanță tehnică cuprinse în lista prevăzută în anexa nr. 2, precum și modul de îndeplinire a condițiilor financiare cuprinse în lista prevăzută în anexa nr. 3.

(8) În termen de 5 zile de la încheierea raportului de audit, entitatea desemnată în acest scop depune raportul de audit la ministerul de resort, respectiv la secretariatul Comisiei.

(1) Secretariatul Comisiei înregistrează documentația remisă de entitatea desemnată, analizează dosarul cuprinzând cererea de eliberare a licenței și documentația aferentă depusă, precum și raportul de audit și întocmește un referat de prezentare a dosarului în termen de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării. După caz, aceasta poate solicita completarea documentației prevăzute la art. 5 alin. (4).

(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii referatului de prezentare a dosarului, secretariatul Comisiei convoacă întrunirea Comisiei pentru analizarea și pronunțarea cu privire la acordarea licenței sau respingerea cererii.

(3) După luarea deciziei de către Comisie, în termen de 3 zile lucrătoare, secretariatul Comisiei înștiințează în scris depozitarul asupra celor decise sau cu privire la măsurile de remediere necesare pentru îndeplinirea condițiilor de licențiere.

(4) În cazul aprobării solicitării, în termen de 3 zile lucrătoare, Comisia propune ministerului de resort acordarea licenței de depozit și eliberarea acesteia, conform modelului prevăzut în anexa nr. 4.

(5) În cazul respingerii cererii de eliberare a licenței de depozit, depozitarul poate contesta decizia, în termen de 10 zile de la primirea comunicării potrivit alin. (3), printr-o contestație motivată, care se va depune la Biroul unic de la ministerul de resort.

(6) Contestația se analizează de către Comisia de contestații care se constituie prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(7) Comisia de contestații comunică decizia finală petentului în termen de 10 zile de la data înregistrării contestației la Biroul unic de la ministerul de resort.

(8) Decizia finală poate fi contestată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(9) În cazul în care unui depozitar i-а fost respinsă definitiv cererea de eliberare a licenței, acesta se poate adresa cu o nouă cerere după ce a luat măsurile de remediere a deficiențelor tehnice constatate și face dovada îndeplinirii condițiilor tehnice și financiare.

(1) Depozitarul poate solicita retragerea propriei licențe de depozit printr-o cerere scrisă, înaintată Comisiei pentru acordarea licențelor de depozit, care se depune la Biroul unic de la ministerul de resort, cu înștiințarea prealabilă, cu cel puțin 15 zile înaintea solicitării de retragere a licenței, a finanțatorilor, dacă este cazul unui depozitar deponent finanțat prin credite acordate de instituții financiare.

(2) Depozitarul poate solicita Comisiei modificarea licenței în cazul în care dorește o extindere sau restrângere a capacității de depozitare pentru care a fost licențiat, cu înștiințarea prealabilă cu cel puțin 15 zile înaintea solicitării de modificare a licenței, a finanțatorilor, dacă este cazul unui depozitar deponent finanțat prin credite acordate de instituții financiare.

(3) Orice modificare a capacității de depozitare pentru care există licență de depozit sau modificare privind titularul licenței de depozit atrage anularea licenței vechi și emiterea uneia noi, în condițiile legii.

(4) Structura cu atribuții privind depozitarea din cadrul direcției tehnice de specialitate din ministerul de resort, care asigură și secretariatul Comisiei, are obligația de a deschide un registru de evidență pentru licențele eliberate, suspendate, anulate sau expirate, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 5.

(5) Depozitarul este obligat să afișeze licența într-un loc vizibil la sediul depozitului licențiat, în spațiile destinate relației cu publicul.

(6) În caz de pierdere, distrugere sau furt al licenței, depozitarul poate solicita Comisiei eliberarea unui duplicat al acesteia.

(7) Duplicatul licenței se eliberează pe baza unei cereri și a declarației pe propria răspundere referitoare la împrejurarea în care s-a produs pierderea, distrugerea sau furtul acesteia, în termen de 30 de zile de la data la care s-a făcut publică, în două ziare de circulație națională, pierderea, distrugerea sau furtul acesteia.

(1) Entitățile mandatate verifică periodic spațiile de depozitare care dețin licențe de depozit cu privire la modul de respectare a condițiilor/obligațiilor care au condus la acordarea licențelor.

(2) În termen de 5 zile lucrătoare de la finalizarea verificărilor, entitățile mandatate consemnează rezultatul verificărilor în rapoarte care se înaintează în termen de 3 zile lucrătoare ministerului de resort, Comisiei, administratorului, fondurilor de garantare și instituțiilor de credit sau instituțiilor financiare nebancare care au acordat credite, precum și burselor care dețin în portofoliu contracte pe bază de certificate de depozit.

(3) Pe baza concluziilor și propunerilor cuprinse în rapoartele întocmite ca urmare a verificărilor, precum și a punctului de vedere exprimat în scris Comisiei de către depozitarul în cauză, Comisia analizează aplicarea măsurilor de remediere a deficiențelor constatate, de suspendare sau anulare a licenței de depozit, după caz, și propune ministerului de resort menținerea/suspendarea/anularea licenței de depozit.

(4) Suspendarea licenței de depozit se poate dispune dacă se constată, pe baza concluziilor și propunerilor cuprinse în rapoartele întocmite ca urmare a verificărilor, următoarele:

a) neîndeplinirea condițiilor tehnice existente la data acordării licenței;

b) neîndeplinirea condițiilor financiare care au stat la baza acordării licenței;

c) neexistența contractelor de asigurare împotriva factorilor naturali și de risc, pentru spațiile de depozitare și pentru semințele de consum depozitate, în conformitate cu prevederile art. 15 din lege;

d) nepăstrarea în condițiile de calitate și cantitate a semințelor de consum pentru care s-au eliberat certificate de depozit în depozitele pentru care s-a acordat licența;

e) nefurnizarea informațiilor și/sau a documentelor referitoare la licențiere, specificate în prezentele norme, solicitate de structurile/entitățile mandatate și nefacilitarea accesului acestora în toate încăperile/celulele depozitului licențiat;

f) neafișarea licenței de depozit și a tarifului de depozitare practicat, într-un loc vizibil, în spațiile destinate relației cu publicul;

(5 ) Suspendarea durează până la remedierea deficiențelor care au determinat-o, dar nu mai mult de 6 luni.

(6) Anularea licenței de depozit se poate dispune dacă se constată, pe baza concluziilor și propunerilor cuprinse în rapoartele întocmite ca urmare a verificărilor, următoarele:

a) transmiterea de date și informații voit eronate privind respectarea condițiilor tehnice și/sau financiare;

b) eliberarea unei noi licențe pentru o capacitate de depozitare extinsă sau restrânsă ori atunci când se modifică datele de identificare ale deținătorului legal;

c) intrarea depozitarului în procedura falimentului;

d) depozitarul emite fără acoperire un certificat de depozit;

e) depozitarul nu a remediat deficiențele în termen de 6 luni de la suspendarea licenței;

f) eliberarea certificatelor de depozit pentru o cantitate de semințe de consum ce depășește capacitatea de depozitare înscrisă în licență;

(7) Decizia finală privitoare la suspendarea/anularea unei licențe de depozit se comunică de către Comisie, în termen de 3 zile lucrătoare de la emiterea acesteia, atât depozitarului în cauză, cât și tuturor părților implicate, respectiv administratorului, fondurilor de garantare și instituțiilor de credit sau instituțiilor financiare nebancare.

(8) Depozitarul poate contesta decizia, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea comunicării, printr-o contestație motivată, care se va depune la Biroul unic de la ministerul de resort.

(9) Contestația se analizează de către Comisia de contestații care, în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea contestației la Biroul unic de la ministerul de resort, comunică decizia finală petentului.

(10) Decizia finală poate fi contestată în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Depozitarul are obligația ca, în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a deciziei de suspendare sau de anulare a licenței, să predea licența Comisiei, să afișeze decizia într-un loc vizibil în spațiile destinate relației cu publicul, la sediul depozitului în cauză, și să anunțe, în termen de 7 zile de la data suspendării sau anulării licenței, după caz, toți deținătorii de certificate de depozit eliberate de acesta.

Despăgubirile încasate de depozitari pe seama contractelor de asigurare a semințelor de consum se utilizează în integralitate pentru plata contravalorii semințelor depuse de către deponenți, proporțional cu cantitățile de semințe depuse, iar aceștia pot transmite, în condițiile legii, drepturile rezultate din despăgubiri către finanțatori. Aceleași dispoziții se aplică și în cazul în care depozitarii au și calitate de deponenți.

(1) Depozitarul va păstra semințele de consum corespunzător gradului înregistrat pentru fiecare certificat de depozit emis.

(2) Pe perioada depozitării semințelor de consum, scăzămintele și perisabilitatea pentru acestea se stabilesc în conformitate cu normele tehnice prevăzute în anexa nr. 6.

(3) Depozitarul are obligația să asigure toate măsurile necesare pentru ca stocurile de semințe de consum depuse de un deponent în baza contractului de depozit să fie restituite în cantitatea și calitatea corespunzătoare gradului atribuit la recepția acestora.

(4) Este interzisă comercializarea de către depozitarul licențiat a semințelor de consum pentru care au fost emise certificate de depozit, fără acordul scris al deținătorului legal al acestor certificate.

Activitatea de gradare se efectuează la toate punctele de recepție a semințelor de consum, în condițiile legii, de către gradatori autorizați prin acordarea unei licențe de gradator, în conformitate cu prevederile Sistemului național de gradare a semințelor de consum.

(1) Depozitarii care dețin stocuri de semințe de consum în baza unui contract de depozit sau în nume propriu, aflate în spații de depozitare pentru care s-a emis licență de depozit, pot solicita administratorului eliberarea de certificate de depozit în conformitate cu prevederile legii și ale prezentelor norme.

(2) Formularul-tip al certificatului de depozit se realizează cu respectarea prevederilor art. 25 alin. (2) din lege și este prevăzut în anexa nr. 7a) pentru certificatul de depozit la purtător, anexa nr. 7b) pentru certificatul de depozit la ordin și în anexa nr. 7c) pentru certificatul de depozit care rămâne la emitent.

(3) Certificatul de depozit prevăzut în anexele nr. 7a) și 7b) se eliberează de către depozitar deponentului pentru stocul de semințe de consum predate, iar certificatul de depozit prevăzut în anexa nr. 7c) se păstrează de către depozitar.

(1) Regimul de evidență și utilizare a certificatelor de depozit se organizează și se gestionează de un administrator desemnat, în condițiile legii, de ministerul de resort, pe bază de criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) din lege.

(2) Contribuțiile prevăzute la art. 22 alin. (5) din lege se stabilesc prin acordul părților și sunt prevăzute în contractul încheiat între administrator și depozitarul care solicită certificate de depozit.

(3) Administratorul va preda certificatele de depozit depozitarilor licențiați, la cererea acestora, pe baza licenței de depozit și a procesului-verbal de predare-primire încheiat cu aceștia.

Depozitarii eliberează certificate de depozit, în limita a maximum 90% din cantitatea de semințe de consum predată spre depozitare de către deponenți sau a stocului de semințe de consum proprii.

(1) Depozitarul organizează și gestionează, pe suport hârtie și în format electronic, Registrul de evidență a certificatelor de depozit, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 8.

(2) Depozitarul este obligat să înscrie în Registrul de evidență a certificatelor de depozit aflat la dispoziția sa înregistrări complete referitoare la certificatele de depozit eliberate, anulate sau necompletate, inclusiv cantitățile de semințe de consum depozitate, și apoi să le comunice administratorului în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii/anulării acestora, pentru a fi înregistrate în Registrul special de evidență a certificatelor de depozit, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 9.

(3) Deponentul este obligat să transmită în 3 zile depozitarului și acesta, la rândul său, administratorului, pentru înscrierea, atât în Registrul de evidență a certificatelor de depozit, cât și în Registrul special al certificatelor de depozit, a oricărei modificări privind deținerea certificatelor de depozit aflate în proprietate.

(1) Sumele necesare pentru acordarea de garanții, potrivit prevederilor art. 33 din lege, se alocă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în limitele bugetului aprobat, cu respectarea angajamentelor bugetare anuale, la solicitarea fondurilor de garantare, cu avizul prealabil al Direcției de specialitate din cadrul ministerului de resort.

(2) Sumele alocate sunt virate în contul fondurilor de garantare la solicitarea acestora, pe măsură ce există solicitări de garantare din partea beneficiarilor.

(3) Prin convențiile încheiate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu fondurile de garantare se stabilesc, de asemenea, obligațiile părților semnatare și normele de lucru.

(4) Sumele puse la dispoziția fondurilor de garantare de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, aferente plafonului de garantare, se plasează în condițiile legii la instituții financiare în cele mai bune condiții de dobândă și siguranță de pe piață de către o comisie constituită la nivelul fondurilor de garantare împreună cu reprezentantul Direcției de specialitate din cadrul ministerului de resort.

(5) Lista comisioanelor de garantare practicate de fondurile de garantare este prevăzută în anexa nr. 10.

(6) Pentru întreprinderile nou-înființate și/sau cele care nu beneficiază de evaluări ale performanței financiare realizate de cele 3 agenții internaționale de rating specificate în anexa nr. 10, stabilirea nivelului comisioanelor de garantare se face prin utilizarea modelelor interne de rating ale instituțiilor de credit și/sau instituțiilor financiare nebancare sau ale altor instituții implicate în schema de garantare și trebuie să reflecte în mod adecvat capacitatea de plată a debitorului, precum și riscul asociat acestuia.

(7) În sensul prevederilor alin. (6), o întreprindere este considerată nou-înființată dacă este înființată în anul depunerii cererii de finanțare sau dacă nu a înregistrat activitate până în anul depunerii cererii de finanțare.

(8) În situația garanțiilor existente în sold și în cazul beneficiarilor încadrați de către instituțiile de credit și/sau instituțiile financiare nebancare într-o categorie de rating pentru care nu se pot acorda garanții, comisionul de garantare practicat pentru acest beneficiar în anul următor are valoarea maximă prevăzută în lista din anexa nr. 10.

(1) Plafonul de garantare constituit potrivit art. 34 alin. (7) din lege se utilizează de către fondurile de garantare pentru acordarea de garanții potrivit prevederilor art. 33 din lege, următorilor beneficiari:

a) IMM-urilor definite conform prevederilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare;

b) altor beneficiari care nu pot prezenta instituțiilor de credit suficiente garanții conform cerințelor din normele proprii de creditare ale acestora.

(2) Asumarea riscului de către fondurile de garantare se face proporțional pe măsura acordării și rambursării creditului, potrivit graficului de eșalonare a creditului și de efectuare a plăților.

(3) Valoarea garanției se reduce cu suma ratelor rambursate de către beneficiarul de credit, proporțional cu procentul de garantare prevăzut în contractele de garantare încheiate între instituțiile de credit și/sau instituțiile financiare nebancare și fondurile de garantare, astfel încât, în orice moment, garanția să nu acopere mai mult de 80% din valoarea finanțării.

(4) Soldul garanției în orice moment reprezintă soldul creditului la care se aplică procentul de garantare prevăzut în contractul de garantare.

(5) Riscul garantat asumat de fondurile de garantare constă în neplata de către împrumutat a datoriilor către finanțator în conformitate cu prevederile contractului de finanțare garantat. Fondurile de garantare vor plăti finanțatorului valoarea garanției/soldul garanției prevăzut la alin. (4), pe baza declanșării de către instituțiile de credit și/sau instituțiile financiare nebancare a procedurilor judiciare de executare a debitorilor și, după caz, a executării poliței de asigurare și încasării contravalorii acesteia.

(6) Instituțiile de credit și/sau instituțiile financiare nebancare vor transmite fondurilor de garantare informații centralizate privind soldul creditelor garantate, în scopul monitorizării expunerii prevăzute de art. 34 alin. (7) din lege.

(7) Garanțiile se vor acorda la solicitarea instituțiilor de credit și/sau instituțiilor financiare nebancare, pe baza creditelor aprobate de acestea în favoarea deponenților deținători legali de certificate de depozit prevăzuți la alin. (1), în condițiile prevăzute la art. 33 alin. (1) din lege, conform normelor proprii de creditare a acestora și a convențiilor încheiate de fondurile de garantare cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

(1) Pentru reîntregirea sumelor alocate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, afectate prin plata garanțiilor executate, fondurile de garantare vor solicita Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în termen de maximum 15 zile de la data efectuării plății, sumele necesare, urmând ca în termen de maximum 30 de zile de la solicitare acesta să efectueze virarea sumelor respective.

(2) Sumele disponibilizate ca urmare a rambursării creditelor garantate de fondurile de garantare se reutilizează de către acestea în scopul acordării de garanții în continuare.

(3) Formularul utilizat de fondurile de garantare pentru întocmirea înscrisurilor prevăzute la art. 35 din lege și modul de calcul al obligațiilor de plată accesorii se aprobă prin ordin comun al ministrului finanțelor publice și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(4) În termen de 15 zile de la data efectuării plăților de către fondurile de garantare, titlurile de creanță se transmit debitorului, care are obligația de a efectua plata sumelor datorate în termen de 60 de zile de la data comunicării titlului de creanță.

Pentru raportările prevăzute la art. 36 din lege se va utiliza formularul prevăzut în anexa nr. 8 la Hotărârea Guvernului nr. 898/2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind garantarea în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale.

Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:

a) neîndeplinirea de către depozitarul licențiat a condițiilor tehnice existente la data acordării licenței, prevăzute în anexa nr. 2;

b) nerespectarea de către depozitarul licențiat a prevederilor art. 15 din lege referitoare la contractele de asigurare împotriva factorilor naturali și de risc pentru depozitul licențiat și pentru semințele de consum depozitate, aferente certificatelor de depozit eliberate;

c) nerespectarea de către depozitarul licențiat a condițiilor financiare care au stat la baza acordării licenței, prevăzute în anexa nr. 3;

d) nerespectarea de către depozitar a prevederilor art. 11 alin. (4), referitoare la interzicerea comercializării semințelor de consum depozitate, pentru care au fost emise certificate de depozit, fără acordul scris al deținătorului legal al acestor certificate;

e) nerespectarea art. 31 din lege prin neremiterea de către depozitarul licențiat deținătorului legal al certificatelor de depozit a semințelor de consum în aceeași cantitate și calitate cu cele specificate în certificatul de depozit;

f) nerespectarea de către depozitar a prevederilor art. 14 alin. (3) din lege, referitoare la neafișarea de către depozitarul licențiat a tarifului de depozitare practicat, la loc vizibil, în spațiile destinate relațiilor cu publicul;

g) nerespectarea prevederilor art. 17 din lege, cu privire la refuzul nejustificat al depozitarului licențiat de a accepta semințele de consum până la capacitatea prevăzută în licență;

h) nerespectarea prevederilor art. 15, prin emiterea de către depozitarul licențiat de certificate de depozit fără acoperire.

Contravențiile prevăzute la art. 21 se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, faptele prevăzute la lit. a) și c);

b) cu amendă de la 15.000 lei la 20.000 lei, faptele prevăzute la lit. b), f) și g);

c) cu amendă de la 20.000 lei la 25.000 lei, faptele prevăzute la lit. e);

d) cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei, faptele prevăzute la lit. d);

e) cu amendă de la 35.000 lei la 50.000 lei, faptele prevăzute la lit. h).

(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 22 se realizează de persoane împuternicite în acest sens prin ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

(2) Contravențiilor prevăzute la art. 21 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Anexele nr. 1-6, 7a), 7b), 7c) și 8-10 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

Prezentele norme metodologice intră în vigoare la 10 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.