Decizia CCR nr. 589/2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 al. 1 din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009... (respinsă)

Comentarii

0

DECIZIA Nr. 589

din 31 octombrie 2023

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Cosmin Necula în Dosarul nr. 1.652/110/2019 al Tribunalului Neamț — Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.415D/2020.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar prin care autorul excepției solicită admiterea acesteia și sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului în vederea pronunțării unui aviz consultativ, potrivit Protocolului nr. 16 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la Decizia nr. 286 din 7 mai 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: ^,

4. Prin Încheierea din 26 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.652/110/2019, Tribunalul Neamț — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Cosmin Necula cu ocazia soluționării unei cauze penale în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea „infracțiunii de participație improprie (sub forma determinării) la infracțiunea de abuz în serviciu”.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că interpretarea dată de Curtea Constituțională sintagmei „îndeplinește în mod defectuos”, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, nu este previzibilă, întrucât textul de lege stabilește ca fiind infracțiune îndeplinirea oricărui act prin încălcarea oricărei legi. Apreciază că sintagma „îndeplinește prin încălcarea legii” nu distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea penală. Principiul legalității incriminării presupune ca destinatarul normei să cunoască din însuși textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală.

6. Apreciază că sintagma „îndeplinește prin încălcarea legii” este redactată într-o tehnică legislativă deficitară, lipsită de claritate și previzibilitate și impune o obligație generală de a respecta un număr nedefinit de legi, nefiind incriminate fapte concrete, astfel că se încalcă principiul legalității și

proporționalității, care guvernează dreptul penal. Stabilirea faptelor a căror săvârșire constituie infracțiune este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a organului de urmărire penală, fără ca legiuitorul să stabilească criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare a infracțiunilor. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie infracțiune, judecătorul însuși nu dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării cauzei.

7. Așa fiind, susține că sintagma „îndeplinește în mod defectuos”, interpretată prin Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, în sensul în care se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”, este incompatibilă cu principiile fundamentale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 24 și art. 53 alin. (2) din Constituție.

8. Tribunalul Neamț — Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată că în cauză s-a dispus trimiterea în judecată a autorului excepției pentru „îndeplinirea în mod defectuos” a atribuțiilor de serviciu ce constă în încălcarea dispozițiilor Legii nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, deci o lege ordinară. Face referire la Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018 și la Decizia nr. 619 din 11 octombrie 2016, paragraful 43. Așadar, din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 650 din 25 octombrie 2018, sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul art. 297 alin. (1) din Codul penal este constituțională în măsura în care prin aceasta se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii organice”. În caz contrar, s-ar ajunge la configurarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu și printr-o lege ordinară, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează: (...) h) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora”.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Guvernul apreciază că susținerile autorului excepției se fundamentează pe aprecierea că art. 297 alin. (1) din Codul penal este o normă incompletă care, în scopul completării elementului material, face trimitere, implicit, la alte acte normative care stabilesc obligațiile a căror nerespectare atrage incidența legii de incriminare. Astfel, din cauza impreciziei formulării sintagmei „îndeplinește prin încălcarea legii”, nu se poate considera că aceasta constituie și o dispoziție de trimitere.

11. Referitor la aceste aspecte, Guvernul invocă Decizia Curții Constituționale nr. 458 din 22 iunie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportate la art. 13² din același act normativ, cu referire la infracțiunea de abuz în serviciu, prin care se arată că „norma prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal reprezintă o normă completă, în structura sa putând fi identificate atât dispoziția — nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește prin încălcarea legii (a se vedea Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată) —, cât și sancțiunea — pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică”.

12. Totodată, invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin raportare la cerința de previzibilitate a normei, a statuat că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere unei rigidități excesive a reglementării (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi împotriva Ungariei, paragraful 34). Curtea de la Strasbourg a reținut că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este în special cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109).

13. În consecință, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal este neîntemeiată sub aspectul motivelor invocate, deoarece s-a demonstrat că previzibilitatea — deși o cerință de calitate inerentă oricărui act normativ — nu poate fi absolută, legile trebuind să fie de aplicare generală, astfel încât redactarea lor nu poate fi întotdeauna precisă; una dintre tehnicile obișnuite de reglementare este utilizarea clasificării generale, opusă enumerărilor exhaustive.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal. Acestea au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023. Cu toate acestea, având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, precum și natura dispozițiilor criticate, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023. Dispozițiile criticate au următorul conținut: „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”

17. Autorul excepției susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la claritatea și previzibilitatea legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia apreciază, în esență, că interpretarea dată de Curtea Constituțională sintagmei „îndeplinește în mod defectuos”, prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, nu este previzibilă, întrucât textul de lege stabilește ca fiind infracțiune îndeplinirea oricărui act prin încălcarea oricărei legi. Autorul excepției consideră că sintagma „îndeplinește în mod defectuos”, interpretată prin Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, în sensul în care se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”, este incompatibilă cu principiile fundamentale cuprinse în art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 24 și art. 53 alin. (2) din Constituție.

19. Plecând de la aceste premise, Curtea constată că autorul excepției contestă constituționalitatea înțelesului constituțional al dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, astfel cum acesta a fost stabilit de Curtea Constituțională printr-o decizie sub rezervă de interpretare, și anume Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată. Cu alte cuvinte, în realitate, autorul excepției, prin invocarea acesteia, urmărește exclusiv infirmarea Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

20. Or, instanța de contencios constituțional a statuat că, potrivit art. 147 lit. d) din Constituție, o excepție de neconstituționalitate poate avea ca obiect numai contestarea legitimității constituționale a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, nu și o decizie a Curții Constituționale. Atacarea, printr-o excepție, a deciziei Curții este echivalentă cu exercitarea unei căi de atac, neprevăzută de lege și contrară prevederilor art. 147 din Constituție. Totodată, o asemenea excepție este contrară și prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora deciziile Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995).

21. Mai mult, răspunzând unei critici potrivit căreia art. 297 alin. (1) din Codul penal nu mai îndeplinește condițiile de calitate a legii, având în vedere că acesta este legat de cele 91 de considerente cuprinse în Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. Pronunțarea unei decizii sub rezervă de interpretare de către Curtea Constituțională nu conduce la imprevizibilitatea normei asupra căreia poartă decizia; din contră, decizia Curții clarifică aspectele de constituționalitate din cuprinsul acesteia. Desigur, este de dorit ca legiuitorul să intervină și să adopte actul de punere de acord a textului care a făcut obiectul deciziei de admitere a Curții Constituționale, însă, chiar în lipsa adoptării unui asemenea act, textul de incriminare rămâne în vigoare din punct de vedere normativ, cu corectivul adus prin decizia sub rezervă de interpretare antereferită, și, în consecință, poate fi aplicat. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție (Decizia nr. 217 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 10 septembrie 2019, paragraful 71; Decizia 283 din 17 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 6 iunie 2023, paragraful 42).

22. Așa fiind, având în vedere că se tinde la înfrângerea efectului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

← DECRET privind promulgarea Legii pentru modificarea și...		ORDIN pentru reînnoirea delegării atribuției privind... →

Publicate în același Monitor Oficial:

Legea nr. 47/2024 pentru aprobarea OUG nr. 189/2022 privind modificarea art. VIII alin. (1) din OUG nr. 39/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul gestionării financiare a fondurilor europene... DECRET privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2022 privind modificarea art. VIII alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative... Legea nr. 48/2024 pentru modificarea și completarea OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice DECRET privind promulgarea Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice ORDIN pentru reînnoirea delegării atribuției privind organizarea testului de verificare a cunoștințelor pentru accesul la stagiu ORDIN pentru aprobarea amenajamentului silvic al fondului forestier proprietate privată aparținând persoanelor fizice Lupuleț Elena, Lupuleț Puiu Moise, Avram Adelina Bianca, Vlădău Violeta Mihaela, Pițur Daniel, Pițur Vlad Anton și Pițur Radu Petru... ORDIN pentru aprobarea amenajamentului silvic al fondului forestier proprietate privată aparținând Asociației Silvice Stâna și Composesoratului Stâna, Unitatea de Producție I Stâna, județul Sălaj ORDIN pentru aprobarea amenajamentului silvic al fondului forestier proprietate privată aparținând Composesoratului Buceava — Șoimuș și Composesoratului Mădrigești, Unitatea de Producție I Buceava — Mădrigești, județul Arad