Decizia CCR Nr. 642 din 11.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 699/177/P/2013, și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 462 D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat stabilește elementele pe care trebuie să le cuprindă dispozitivul hotărârii instanței și că nu poate fi interpretat în sensul că ar contrazice dispozițiile art. 65 și 67 din Codul penal.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 13 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 699/177/P/2013, Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în cadrul soluționării unei cereri de apel.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală se abate de la principiul de bază consacrat de art. 65 din Codul penal și obligă instanțele de judecată să interzică una sau mai multe drepturi prevăzute de art. 65 din Codul penal, ceea ce este inechitabil și contrar voinței legiuitorului. Se arată că, în acest mod, legiuitorul, după stabilirea unor principii de bază privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii, le încalcă și consacră un alt principiu, cel al aplicării obligatorii de pedepse complementare și accesorii, încălcând astfel art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel se aduce atingere calității și predictibilității legii și implicit dreptului la judecarea echitabilă a cauzei, în sensul că ar fi injust ca inculpatul, odată cu aplicarea dispozițiilor Codului de procedură penală, să suporte executarea de pedepse complementare și accesorii, alături de pedeapsa principală, deși Codul penal nu prevede acest lucru.

6. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5.170 din 27 august 2014, prin care apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată că acestea întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate a legii, fără a afecta garanțiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil. Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întregul ansamblu normativ din care fac parte. În acest context, dispozițiile art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală trebuie corelate cu cele ale art. 67 din Codul penal, care reglementează posibilitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Astfel fiind, nu pot fi reținute argumentele potrivit cărora textul de lege criticat ar obliga instanțele de judecată să interzică persoanei condamnate la pedeapsa cu închisoarea unul sau mai multe drepturi.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 404 alin. (5) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Când instanța pronunță pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face mențiune că persoana condamnată este lipsită de drepturile sau, după caz, unele dintre drepturile prevăzute la art. 65 din Codul penal, pe durata prevăzută în același articol."

11. În opinia instanței de judecată, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligația de respectare a Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 20 alin. (1) și (2) cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Textul de lege criticat, care stabilește elemente pe care trebuie să le cuprindă dispozitivul hotărârii prin care instanța penală soluționează fondul cauzei, nu instituie o obligație pentru instanțele de judecată de a interzice unul sau mai multe drepturi prevăzute de art. 65 din Codul penal. Cu privire la aplicarea pedepselor complementare și accesorii decide instanța învestită în cauză, făcând aplicarea prevederilor art. 65-67 din Codul penal, obligația instituită de legiuitor fiind de consemnare a celor decise în dispozitivul hotărârii pronunțate.

13. Așadar, textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile art. 65-67 din Codul penal referitoare la pedeapsa accesorie și pedepsele complementare, aspect care nu este de natură să aducă atingere clarității și predictibilității acestuia sau dreptului la un proces echitabil. Astfel cum Curtea Constituțională a statuat în mai multe rânduri, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii.