Decizia CCR nr. 69 din 26.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Remus Vasile Ciupercă în Dosarul nr. 11.838/288/2013 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 568D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.175D/2014, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mioara Gache și Nicoleta Mitrică în Dosarul nr. 6.936/118/2014 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

6. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

7. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.175D/2014 la Dosarul nr. 568D/2014, care a fost primul înregistrat.

8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitatea ca devenită inadmisibilă, deoarece prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională soluția legislativă criticată în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin încheierile din 4 iunie și 12 noiembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 11.838/288/2013 și nr. 6.936/118/2014, Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secția penală și Tribunalul Constanța - Secția penală au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală.

10. Excepția a fost ridicată de Remus Vasile Ciupercă și, respectiv, Mioara Gache și Nicoleta Mitrică în dosarele de mai sus având ca obiect verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității sesizării instanției, verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 24 referitor la Dreptul la apărare, deoarece în camera preliminară nu pot solicita administrarea de probatorii în vederea excluderii unor probe care au fost obținute prin tortură și violență. De asemenea, în situația în care una sau mai multe probe au fost obținute în mod nelegal, cu încălcarea principiului loialității administrării probelor, iar pentru dovedirea acestor aspecte este necesară administrarea de probatoriu, inculpatului îi este negată în mod efectiv prezumția de nevinovăție. Deși numai o probă administrată legal poate avea capacitate funcțională și poate conduce la o soluție în procesul penal, de fiecare dată când motivul pentru care se solicită excluderea probei nu rezultă din actele existente la dosar, inculpatul este pus să facă proba pozitivă a nevinovăției sale, adică lipsa de temeinicie a probei, lucru care este de multe ori imposibil. De exemplu, în situația în care la dosar se găsește o declarație de martor scrisă și semnată de organele de cercetare penală, martorul fiind decedat ori dispărut în intervalul de timp dintre momentul săvârșirii faptei și ajungerea cauzei în faza de judecată, inculpatul, care teoretic ar putea să obțină excluderea probei ca nelegal administrată, dovedind că respectiva persoană nu putea fi audiată la data și ora consemnate în declarație, aflându-se în afara țării sau în comă, ori dovedind, prin intermediul unei expertize grafoscopice, că declarația nu a fost nici scrisă, nici semnată de către persoana respectivă, nu va putea obține îndepărtarea declarației în faza de judecată, pentru că niciuna dintre probele descrise mai sus pe care le-ar putea el administra nu ar dovedi netemeinicia acuzației, ci numai nelegalitatea administrării ei. Așa fiind, procedura din camera preliminară este neconstituțională și afectează grav atât dreptul la apărare, cât și caracterul echitabil al procesului penal.

12. Judecătoria Râmnicu Vâlcea - Secția penală și Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

14. Guvernul României consideră că, prin raportare la Decizia nr. 641/2014, prezenta excepție de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.

15. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Procedura în camera preliminară, care au următorul conținut: "Dacă s-au formulat cereri și excepții ori a ridicat din oficiu excepții, judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra acestora, prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a inculpatului, la expirarea termenului prevăzut la art. 344 alin. (4)."

19. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 24 referitor la Dreptul la apărare.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță "fără participarea procurorului și a inculpatului", este neconstituțională. Cu acel prilej, instanța de contencios constituțional a statuat în paragraful 60 și paragraful 61 ale deciziei mai sus menționate că, "din reglementarea instituției camerei preliminare se desprinde ideea imposibilității pentru judecătorul din această fază de a administra probe pentru a stabili legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală, nebeneficiind de contradictorialitate și oralitate, singura posibilitate pentru acesta fiind constatarea formală a legalității probelor sau necesitatea excluderii unora dintre acestea. Or, [...] organul de urmărire penală strânge și administrează probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului, astfel încât, în situația în care în cauza respectivă sunt mai mulți inculpați, proba care acționează în favoarea unuia poate acționa în defavoarea celuilalt." Totodată, Curtea a observat că "în anumite circumstanțe aspectele de fapt ce au stat la baza obținerii anumitor probe au relevanță directă și implicită asupra legalității probelor; or, imposibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a administra noi probe ori de a solicita depunerea anumitor înscrisuri, precum și lipsa unei dezbateri orale cu privire la aceste aspecte, îl pun pe acesta în postura de a nu putea clarifica situația de fapt, aspect ce se poate răsfrânge implicit asupra analizei de drept." Din această perspectivă, Curtea a apreciat că "rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalității administrării probelor și a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influență directă asupra desfășurării judecății pe fond, putând să fie decisiv pentru stabilirea vinovăției/nevinovăției inculpatului." Drept urmare, Curtea a constatat că modalitatea în care a fost reglementată procedura camerei preliminare, afectează dreptul părților la un proces echitabil în componenta sa privind contradictorialitatea, oralitatea și egalitatea armelor.

21. Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", precum și faptul că, în prezenta cauză, Curtea Constituțională a fost sesizată prin încheierile din 4 iunie 2014 și, respectiv, 12 noiembrie 2014, date anterioare publicării Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate a devenit inadmisibilă.