Decizia CCR nr. 85 din 26.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 4 teza a doua raportate la art. 21 alin. (5) şi (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) și (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Constantin-Paul Miclea în Dosarul nr. 2.274/2/2012* al Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 964D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Decizia civilă nr. 6.538 din 18 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.274/2/2012*, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) și (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Constantin-Paul Miclea într-o cauză având ca obiect soluționarea acțiunii având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii civile deoarece se aplică dispoziției unității deținătoare a imobilului, emisă în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care devenise irevocabilă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin epuizarea sau neexercitarea căilor de atac prevăzute de legea veche. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, irevocabilitatea deciziei de restituire emisă în condițiile Legii nr. 10/2001 consacră în mod definitiv existența dreptului de proprietate, calitatea de persoană îndreptățită și caracterul abuziv al preluării, generând cel puțin o speranță legitimă de restituire a bunului, astfel încât Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor nu poate avea competența de a efectua un nou control de legalitate al deciziei de restituire.

6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată, invocând considerentele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014, paragrafele nr. 42-49.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Se arată, în acest sens, că normele criticate nu se aplică retroactiv, din moment ce pentru dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ se realizează plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri, conform art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare. În plus, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a fost înființată ca organism nou, prin Legea nr. 165/2013, prin instituirea unei noi proceduri de stabilire și acordare a despăgubirilor acordate în urma verificării documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de acordare de către unitățile deținătoare. În punctul de vedere exprimat în cauză de către Avocatul Poporului se mai arată că trebuie avut în vedere faptul că stabilirea conținutului și a limitelor dreptului de proprietate constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadru) juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit actului de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (5) și (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, precum și situația de fapt dedusă soluționării instanței de judecată, din care rezultă existența unei decizii a entității învestite de lege (Dispoziția primarului municipiului București nr. 4.601 din 26 septembrie 2005) care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii, emisă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea reține că prevederile legale criticate au devenit aplicabile în speța dedusă soluționării instanței de judecată în temeiul prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, astfel încât obiect al excepțiilor de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 21 alin. (5) și (8) teza întâi din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora:

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

- Art. 21 alin. (5) și (8) teza întâi: "(5) Secretariatul Comisiei Naționale. în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (...)

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege [...]."

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra unor critici de constituționalitate identice, prin raportare la dispozițiile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2). Astfel, prin Decizia nr. 413 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 14 august 2014, paragrafele 21 și 22, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată și a statuat că, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, legea nouă civilă dispune numai pentru viitor, așadar aceasta nu poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau unor situații juridice finalizate la intrarea în vigoare a acesteia. În speță, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura administrativă derulată în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente a fost continuată, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, cu procedura reglementată prin acest din urmă act normativ. Prin urmare, contrar susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, raporturile juridice derulate între persoana îndreptățită la restituire, pe de o parte, și autoritățile administrative cu atribuții în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu sunt raporturi juridice finalizate, asupra cărora intervenția legii noi ar aduce modificări esențiale, de natură a genera o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii civile. Cu alte cuvinte, analiza pretinsei încălcări a principiului neretroactivității privește, în speță, ansamblul procedurilor administrative finalizate prin emiterea titlului de despăgubire/deciziei de compensare în puncte, iar nu fiecare etapă în parte, astfel încât, din punctul de vedere al aplicării legii în timp, incidența legii noi asupra unor situații juridice în curs de constituire (facta pendentia) nu echivalează cu retroactivitatea acesteia. Mai mult, nu se poate vorbi de afectarea adusă unui drept câștigat, câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării, conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către Prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire. Până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, până la emiterea deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte.

14. Mai mult, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie2014, paragraful 46, Curtea a statuat că atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida decizia entității învestite de lege care conține propunerea de acordare de măsuri compensatorii și, după caz, de a aproba punctajul cuvenit, nu determină o destabilizare a raporturilor juridice, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut. Scopul unei verificări suplimentare față de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situații generatoare de inechități, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiași imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu și exclusiv ori recunoașterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranței legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă o garanție a recunoașterii acestuia în mod just.

15. De asemenea, prin Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015, Curtea a reamintit cele statuate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, a reamintit marja de apreciere a statului cu privire la reconfigurarea și restructurarea legislației sale în domeniu și la măsurile de ordin general pe care le pot lua statele, pornind de la faptul că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție nu garantează un drept de a dobândi bunuri și nu impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea totală de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materia restituirii bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate ale persoanelor deposedate (paragrafele 162-177). Prin urmare, Curtea Constituțională a apreciat că, prin invocarea în continuare a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului anterioare Hotărârii-pilot Maria Atanasiu și alții împotriva României, s-ar ajunge în situația în care legiuitorul român să nu poată interveni deloc în corijarea unor situații de fapt/drept inechitabile care au produs sau care au determinat producerea problemelor sistemice/structurale. Or, ceea ce primează în mecanismul procedurii-pilot este remedierea problemelor structurale sau sistemice constatate în mod repetat, și nu perpetuarea acestora. De aceea, în cuprinsul Hotărârii-pilot, instanța de la Strasbourg, referindu-se la măsurile cu caracter general ce se impun față de problematica constatată (paragrafele 229-236), nu a făcut referire la cele reținute la paragrafele 178-194, care vizează aplicarea în situația României a principiilor generale ce decurg din jurisprudența sa în materie, ci s-a raportat exclusiv la principiile generale ce decurg din jurisprudența sa în materie și la modul de aplicare a acestora în contextul reformei politice și economice, expuse la paragrafele 162-177.

16. Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, deoarece nu au fost relevate aspecte noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.