Decizia CCR nr. 957 din 20.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 31 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 45/2009 - organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ şi a...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 20 din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, precum și a prevederilor anexei nr. 3.35, cu referire la imobilul din Băneasa-București, parcela 696, excepție invocată de Petru Bleancă în Dosarul nr. 13.954/299/2007/a1 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 902D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției și partea Subcomisia de aplicare a Legilor fondului funciar de pe lângă Consiliul Local al Sectorului 1 București au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, în ceea ce privește raportarea criticii de neconstituționalitate la dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală, referitor la dreptul de proprietate privată, este în competența instanței de judecată să stabilească validitatea unui titlu de proprietate. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 79 alin. (1) privind atribuțiile Consiliului Legislativ, arată că avizarea amendamentelor aduse unui proiect de lege nu este obligatorie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 116R din 23 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 13.954/299/2007/al, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 20 din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, precum și a prevederilor anexei nr. 3.35, cu referire la imobilul din Băneasa-București, parcela 696, excepție invocată de Petru Bleancă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate asupra unui imobil-teren.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, se arată că asupra imobilului-teren situat în Băneasa-București, parcela 696, categoria de folosință livadă, în suprafață de 2,8600 ha, a fost reconstituit un drept de proprietate privată, potrivit Titlului de proprietate nr. 100.401/22.12.2006, emis de Comisia municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. În aceste condiții, includerea acestui imobil în anexa nr. 3.35, parte integrantă din Legea nr. 72/2011, referitoare la datele de identificare a suprafețelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, contravine principiilor constituționale referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate, a proprietății private, la expropriere și la inviolabilitatea proprietății private.

În opinia autorului excepției, aceste principii constituționale constituie garanții ale dreptului de proprietate care nu pot fi eludate de către legiuitor, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept și în art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor. Invocă deciziile Curții Constituționale nr. 234 din 20 decembrie 1999 și nr. 923 din 23 iunie 2009, prin care s-a statuat că imobilele prevăzute la pozițiile 11, respectiv 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România constituie proprietatea privată (_) și beneficiază de protecția acesteia, instituită prin art. 41 alin. (1) și (2) [devenit art. 44 alin. (1) și (2) din Constituția revizuită în 2003], precum și prin art. 135 alin. (6) din Constituție [devenit art. 136 alin. (5) din Constituție]. De aceea, Guvernul nu poate să dispună prin ordonanță de urgență de acest bun care nu se mai află în proprietatea statului. În același sens, invocă și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1986 și din 23 septembrie 1982, pronunțate în cauzele James și alții împotriva Marii Britanii și, respectiv, Sporrong și Lönnroth împotriva Suediei.

De asemenea, în opinia autorului excepției, sunt încălcate și dispozițiile art. 79 alin. (1) din Constituție referitor la competențele Consiliului Legislativ, deoarece nu a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ pentru amendamentele adoptate cu ocazia adoptării Legii nr. 72/2011, atât de Senat, ca primă Cameră sesizată, cât și de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, care erau substanțial diferite de proiectul de lege avizat de acest organ consultativ. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, prin care s-a statuat că, în situația în care o propunere legislativă este diferită de proiectul de lege adoptat de Parlament, în această situație trebuie solicitat un nou aviz al Consiliului Legislativ.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, se arată că, anterior adoptării Legii nr. 72/2011, pentru terenul situat în Băneasa-București, tarlaua 696, categoria de folosință livadă, în suprafață de 2,8600 ha, menționat în anexa nr. 3.35 din Legea nr. 72/2011, a fost emis titlul de proprietate nr. 100.401/22.12.2006, în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Prin urmare, terenul în cauză nu se afla în proprietatea statului la data intrării în vigoare a actului normativ criticat, ci se afla în proprietatea unei persoane fizice, beneficiind de protecția constituțională a proprietății private, în conformitate cu art. 44 alin. (1), (2) și (3) și art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală.

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 79 alin. (1) din Constituție, se apreciază că aceste susțineri nu sunt întemeiate, deoarece avizarea de către Consiliul Legislativ a amendamentelor depuse la Senat și la Camera Deputaților nu este reglementată prin aceste dispoziții constituționale, astfel încât lipsa unui asemenea aviz nu poate afecta constituționalitatea actului normativ adoptat în aceste condiții.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte, deoarece includerea terenului situat în Băneasa-București, tarlaua 696, categoria de folosință livadă, în anexa nr. 3.35 din Legea nr. 72/2011, aduce atingere dreptului de proprietate privată. Astfel, la data adoptării actului normativ criticat, terenul menționat în anexa nr. 3.35 nu aparținea statului, ci se afla în proprietatea privată a unei persoane fizice, căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate privată, fiind emis un titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000, situație în care legiuitorul nu mai putea dispune de acest bun, fără încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3) și referitoare la expropriere. Se mai apreciază că normele legale supuse controlului de constituționalitate sunt imprecise, deoarece nu rezultă cu claritate care sunt terenurile exceptate de la includerea în domeniul public al statului, ceea ce contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, dat fiind faptul că legiuitorul trebuie să asigure calitatea legislației de a fi accesibilă și previzibilă, adică enunțată cu suficientă precizie pentru a-i permite persoanei să-și adapteze comportamentul. Invocă Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 februarie 2005, pronunțată în Cauza Partidul Comuniștilor (Nepeceriști) și Ungureanu împotriva României. Consideră că sunt încălcate dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, care consacră principiul securității raporturilor juridice, în condițiile în care terenurile retrocedate nu pot face obiectul Legii nr. 72/2011 și ar fi trebuit exceptate de la aplicarea acesteia.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă prevederile art. I pct. 20 din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, precum și a prevederilor anexei nr. 3.35, care face parte integrantă din această lege, cu referire la imobilul din Băneasa-București, parcela 696, categoria de folosință - livadă, în suprafață de 2,8600 ha.

Legea nr. 72/2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 7 iunie 2011, iar anexa nr. 3.35 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 bis din 7 iunie 2011.

În temeiul art. 62 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate prevederile art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "(1) Institutele naționale, institutele, centrele și stațiunile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol, instituțiile de învățământ agricol și silvic, unitățile de cercetare-dezvoltare aflate în structura unor regii din domeniul agricol administrează bunuri din domeniul public, identificate prin hotărâre a Guvernului de reorganizare a unităților de cercetare-dezvoltare, bunuri din domeniul privat al statului, precum și bunuri proprii dobândite în condițiile legii, fiind destinate exclusiv activității de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicării materialului biologic vegetal și animal.

(2) Suprafețele de teren cu destinație agricolă prevăzute în anexele la prezenta lege sunt bunuri aparținând domeniului public al statului, indispensabile cercetării-dezvoltării și multiplicării materialului biologic, cu excepția terenurilor retrocedate potrivit legii, iar construcțiile deținute de unitățile de cercetare-dezvoltare sunt bunuri aparținând domeniului public sau privat al statului și bunuri proprii, după caz, și se dau în administrarea instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare de drept public care le dețin în prezent și care au ca obiect de activitate cercetarea-dezvoltarea în agricultură, pe toată durata existenței unităților, cu condiția păstrării obiectului de activitate.“

Între imobilele prevăzute la anexa nr. 3.35 - Datele de identificare a suprafețelor minime de teren, din domeniul public al statului, aflate în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, indispensabile activității de cercetare-dezvoltare-inovare și multiplicării materialului biologic, se află terenul la care face referire autorul excepției de neconstituționalitate, cu următoarele mențiuni: locul unde este situat terenul - Băneasa-București, parcela - 696, categoria de folosință - livadă, suprafața - 2,8600 ha.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 alin. (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului,art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi și alin. (3) referitor la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private și la expropriere, art. 79 alin. (1) privind atribuțiile Consiliului Legislativ și în art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private.

De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 17 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la dreptul de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit celor reținute de instanța de judecată în cuprinsul actului de sesizare a Curții Constituționale, autorului excepției de neconstituționalitate i-a fost reconstituit, prin hotărâre a comisiei locale de fond funciar, dreptul de proprietate asupra unui teren agricol care s-a aflat în proprietatea publică a statului, teren ce era concesionat Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa, în scopul realizării obiectivelor cercetării.

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 5.117 din 16 martie 2011, prin care Judecătoria Sectorului 1 București a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate aparținând autorului excepției, cu privire la terenul respectiv, situat în Băneasa-București, parcela 696, categoria de folosință - livadă, în suprafață de 2,8600 ha.

Așadar, Curtea observă că, pe fondul cauzei, este contestat chiar dreptul de proprietate al autorului excepției de neconstituționalitate, iar prima instanță s-a pronunțat deja în sensul anulării titlului de proprietate emis de Comisia municipiului București pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Astfel, din moment ce în speță este criticată însăși validitatea actului juridic care consfințește dreptul de proprietate pretins a fi încălcat, Curtea reține că, numai după clarificarea situației juridice a terenului în cauză, mai precis, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 72/2011, autorul excepției era titular legitim al dreptului de proprietate asupra terenului care figurează în anexa la acest act normativ, se va putea pune în discuție constituționalitatea unei asemenea măsuri legislative.

Prin urmare, Curtea constată că, în esență, aspectele invocate de autorul excepției vizează probleme de interpretare și aplicare a reglementării legale criticate, în litigiul dedus judecății, fiind atribuția instanței de judecată competente de a verifica validitatea titlului de proprietate asupra imobilul din Băneasa-București, parcela 696, și de a dispune cu privire la legalitatea procedurii de trecere a terenurilor din proprietatea publică a statului în proprietatea persoanelor fizice îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, motiv pentru care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

De altfel, prin Decizia nr. 345 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 1 iunie 2012, Curtea s-a mai pronunțat în legătură cu problema posibilității trecerii unor terenuri proprietate publică a statului către persoane fizice îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, statuând că revine instanțelor judecătorești să dispună cu privire la legalitatea unor astfel de proceduri.