Decizia CCR nr. 954 din 13.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 pt. alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pt. modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pt. alegerea...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de Partidul "Totul pentru Țară“ în Dosarul nr. 15/C/2012 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.459D/2012.

La apelul nominal răspunde Florin Dobrescu, președintele executiv al Partidului "Totul Pentru Țară“, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia și depune note scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că dreptul de a fi ales nu este un drept absolut și poate fi supus unor condiționări.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 13 din 2 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 15/C/2012, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Partidul "Totul pentru Țară“ cu prilejul judecării unei cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor Biroului Electoral de Circumscripție al Municipiului București, Circumscripția Electorală nr. 42, de respingere a candidaturilor, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, respectiv lipsa dovezii privind constituirea unor depozite având o valoare egală cu 5 salarii minime brute pe țară în contul Autorității Electorale Permanente pentru fiecare din candidații Florin Dobrescu, propus de Partidul "Totul pentru Țară“ pentru funcția de senator în Colegiul uninominal nr. 7 al Circumscripției electorale nr. 42, și Dinu Dragoș Cătălin, propus pentru funcția de senator în Colegiul uninominal nr. 8 al Circumscripției electorale nr. 42, la alegerile parlamentare din anul 2012.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că dispoziția legală criticată încalcă art. 37 din Constituție, deoarece condiționează drastic dreptul de a fi ales de constituirea unei garanții, având în vedere că restituirea acestei sume de bani se face doar în cazul în care la alegeri se obține un procent de 2% din voturile valabil exprimate la nivel național.

Autorul excepției consideră că dispoziția legală criticată încalcă art. 4 din Constituție prin condiționarea dreptului de a fi ales de constituirea unor depozite bănești semnificative, respectiv de 3.500 RON pentru colegiu, înmulțit cu aproximativ 450 colegii electorale, reprezintă premisele unei discriminări pe criteriul averii, cetățenii lipsiți de posibilități materiale fiind discriminați în raport cu cei cu posibilități financiare mari.

Autorul excepției mai arată că prevederile constituționale cuprinse în art. 8 din Legea fundamentală sunt încălcate prin aceea că partidele constituite din cetățeni cu posibilități financiare mici sunt eliminate din jocul electoral, care devine privilegiul exclusiv al unui cerc restrâns de partide politice alcătuite din persoane cu posibilități economice mari. În opinia sa, este evident că astfel se îngrădește premisa democratică a pluralismului politic, prin descurajarea inițiativei politice și prin diminuarea numărului de noi partide politice care ar putea să se dezvolte ca alternative la cele câteva partide parlamentare. Totodată, mai arată că Legea nr. 35/2008 are un caracter discriminatoriu, prin încălcarea egalității de șanse garantate de Constituție, determinat de faptul că partidele parlamentare primesc de la bugetul de stat, potrivit legii, subvenții semnificative.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă reține că cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 este admisibilă și opinează în sensul respingerii acestei excepției.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului a comunicat punctul său de vedere prin care consideră că dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 sunt constituționale. În acest sens, față de susținerile autorului excepției, potrivit cărora constituirea unui depozit reprezintă o condiție excesivă și care operează discriminatoriu, pe criterii de avere, apreciază că textul legal criticat, reglementând în concret condițiile exercitării dreptului de vot, se aplică în egală măsură tuturor candidaților, fie că aparțin unei formațiuni politice, fie că participă la alegeri în nume propriu. Depozitul prevăzut de legea electorală reprezintă, alături de alte condiții reglementate de lege, o condiție pentru depunerea candidaturii, și nu un impozit pe avere. Condiția constituirii unui depozit de o anumită valoare reprezintă una dintre modalitățile prin care se urmărește descurajarea candidaturilor lipsite de seriozitate și responsabilitate, astfel încât în fața electoratului să se prezinte candidați cu adevărat determinați, capabili să reprezinte și să îndeplinească interesele alegătorilor. Stabilirea în concret a nivelului acestui depozit reprezintă opțiunea legiuitorului în materie și, atât timp cât nu este excesiv, în sensul că nu împiedică în mod absolut exercitarea dreptului de a fi ales, nu poate fi apreciat ca fiind neconstituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, text de lege care are următorul cuprins: "La depunerea candidaturilor, fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală, organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale, candidat independent trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorității Electorale Permanente, cu valoare de 5 salarii minime brute pe țară pentru fiecare candidat.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție ale art. 4 cu referire la egalitatea între cetățeni, sub aspectul criteriilor de discriminare, în speță discriminare pe criteriul averii, ale art. 8 privind pluralismul și partidele politice, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și cele ale art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 stabilesc regula potrivit căreia, la depunerea candidaturii, fiecare partid politic, alianță politică, alianță electorală, organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale, candidat independent trebuie să facă dovada constituirii unui depozit, în contul Autorității Electorale Permanente, cu o valoare egală cu 5 salarii minime brute pe țară pentru fiecare candidat.

În privința invocării de către autorul excepției de neconstituționalitate a încălcării principiului pluralismului politic și a constituirii partidelor politice consacrat de art. 8 din Constituție, prin aceea că prevederea legală contestată conferă un privilegiu exclusiv unui cerc restrâns de partide politice cu posibilități financiare, Curtea reține că pluripartidismul este o condiție și o garanție a democrației constituționale și reprezintă existența mai multor partide politice, participante la o competiție corectă pentru putere, capabile să-și asume sarcina guvernării, astfel cum este definit acest concept și în doctrina în materie. De altfel, alin. (2) al art. 8 din Constituție stabilește și limite constituționale ale existenței conceptului de pluripartidism, partidele politice fiind obligate să-și desfășoare activitatea în condițiile legii și să fie subordonate valorilor esențiale ale statului, cum ar fi suveranitatea națională, integritatea teritorială, ordinea de drept și principiile democrației. Prin urmare, Curtea constată că toate partidele politice, indiferent de puterea financiară, trebuie să respecte aceleași reguli stabilite prin legile electorale și, în consecință, nu poate reține încălcarea art. 8 din Constituție.

În ceea ce privește critica autorului excepției de neconstituționalitate raportată la încălcarea art. 4 și 16 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

În acest sens, se reține că textul de lege supus controlului de constituționalitate nu poate fi considerat discriminatoriu, deoarece candidatul la alegerile parlamentare nu este exclus din procesul electoral pe motiv de avere, ci înscrierea în cursa electorală este condiționată de constituirea depozitului menționat la art. 29 alin. (5) din lege ca o garanție a responsabilizării sociale și a conștientizării concurenței electorale, depozitul fiind restituit dacă se atinge pragul electoral prevăzut la alin. (7) din același articol.

În analiza constituționalității textului de lege criticat prin raportare la o critică similară, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 305 din 12 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, a reținut că, într-adevăr, criteriile nediscriminării nominalizate prin art. 4 alin. (2) sunt rasa, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea, originea socială. Dar, întrucât, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte“, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile din reglementările internaționale nu se opun unor circumstantieri și nici chiar unor restricții în exercitarea libertăților. Astfel, în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 226 din 3 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 26 septembrie 2001, Curtea a reținut că, în virtutea prevederilor art. 19 pct. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, exercitarea libertăților poate fi supusă anumitor limitări ce trebuie însă stabilite în mod expres prin lege și care sunt necesare, printre altele, apărării securității naționale sau ordinii publice. De asemenea, referindu-se la prevederile art. 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Curtea a reținut că dreptul de a fi ales trebuie exercitat fără restricții nerezonabile, ceea ce implică posibilitatea existenței unor condiționări în exercițiul acestor drepturi.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la faptul că partidele parlamentare primesc de la bugetul de stat, conform legii, subvenții semnificative, fiind astfel evidențiat caracterul discriminatoriu al Legii nr. 35/2008, Curtea reține următoarele:

Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, definește partidul politic ca fiind o grupare asociativă cu caracter politic a cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Partidul politic este persoană juridică de drept public.

În schimb, calificarea unui partid politic ca fiind parlamentar, stabilită prin art. 2 pct. 6¹ din Legea nr. 35/2008, desemnează acele partide politice și organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale care au grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului.

În ceea ce privește problema finanțării activității partidelor politice, este de remarcat că prin Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 22 iulie 2010, se asigură egalitatea de șanse în competiția politică și transparența în finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, necesare în spațiul politic românesc. Condițiile de acordare a subvențiilor de la bugetul de stat sunt prevăzute în cap. III - Finanțarea publică din această lege. Însă, Legea nr. 334/2006, la art. 31 alin. (5), prevede faptul că dispozițiile sale nu se aplică depozitelor constituite în vederea depunerii candidaturilor pentru funcția de deputat sau senator, prevăzute la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 35/2008.

Prin urmare, atât timp cât sumele de bani obținute de partidele politice potrivit Legii nr. 334/2006 nu pot reprezenta sursă de constituire a depozitului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008, Curtea nu poate reține încălcarea art. 4 și 16 din Constituție. Tratamentul aplicat partidelor politice în cursa electorală este unul egal, întrucât fiecare dintre competitorii electorali trebuie să-și asigure sursele de bani aferente depozitului pentru depunerea candidaturilor din orice alte surse.

De altfel, și jurisprudența Curții Constituționale este în sensul că principiul egalității presupune ca pentru situații egale trebuie să existe un tratament juridic egal. În acest sens, a se vedea Decizia nr. 117 din 27 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 21 august 2000, sau Decizia nr. 342 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007.

În fine, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept, în Codul bunelor practici în materie electorală, a formulat o serie de recomandări pentru construirea unui regim de finanțare politică transparentă și reprezentativă pentru un context politic. Astfel, în art. 3.5 Finanțarea, pct. 111, se prevede că finanțarea publică vizează partidele politice reprezentate în Parlament, însă, pentru a asigura egalitatea șanselor diferitelor forte politice, finanțarea publică ar putea să cuprindă, de asemenea, formațiuni politice reprezentând o parte importantă a corpului electoral și prezentând candidații la alegeri. Recomandările internaționale în domeniul finanțării politice au fost incluse, în general, în legislațiile electorale ale statelor membre ale Uniunii Europene.

În ceea ce privește susținerile autorului potrivit cărora dispoziția cuprinsă în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 35/2008 încalcă prevederea art. 37 din Constituție prin aceea că se condiționează dreptul constituțional de a fi ales de constituirea unei garanții, mai ales că această sumă este restituită numai în situația în care la alegeri se obține un procent de 2% din voturile valabil exprimate la nivel național, se constată că și acestea sunt neîntemeiate.

Restituirea garanției este prevăzută la alin. (7) al art. 29 din Legea nr. 35/2008, potrivit căruia depozitul se restituie în termen de 14 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a rezultatelor alegerilor organizate în circumscripția electorală, numai partidelor politice, alianțelor politice, alianțelor electorale, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care obțin un număr de voturi egal cu cel puțin 2% din voturile valabil exprimate la nivel național.

Se observă că cerința constituirii depozitului având o valoare egală cu 5 salarii minime pe economie, ca o condiție a depunerii candidaturilor, este reglementată prin legea organică în materie electorală, legiuitorul având competența exclusivă de a institui modalitățile și condițiile de funcționare a sistemului electoral, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituție. Cadrul constituțional al dreptului de a fi ales îl constituie prevederile art. 37 din Constituție, iar prin acte normative de natură organică, legiuitorul detaliază condițiile necesare exercitării în concret a acestui drept și stabilește drepturile electorale procedurale.

Curtea reține că asupra constituționalității dispozițiilor de lege atacate s-a pronunțat prin Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, constatând constituționalitatea acestora.

Totodată, condiția reglementată de dispoziția legală criticată este de natură a-i responsabiliza pe toți cei care se angajează în viața politică, pe candidații care participă la alegerile parlamentare, și, în egală măsură, a garanta exercitarea cu bună-credință a dreptului de a fi ales și creșterea credibilității partidelor politice.

De altfel, Curtea observă că dispozițiile legale care instituie necesitatea constituirii unui depozit, precum și obligația restituirii acestuia în anumite condiții, se regăsesc și în legislația altor state europene și în instrumente internaționale în materie electorală. Astfel, Curtea reține, cu titlu de exemplu, Republica Cehă, unde, prin art. 35 și 61 din Legea nr. 247/1995 privind alegerile parlamentare se prevede constituirea unui astfel de depozit în valoare de 200.000 de coroane, care va fi restituit, în cel mult o lună de la data comunicării rezultatului alegerilor, acelora care au obținut nu mai puțin de 6% din totalul voturilor exprimate în divizia electorală. De asemenea, în Slovacia, în Legea privind alegerea Consiliului Național al Republicii Slovace, se prevede în Secțiunea 18 și, respectiv, 19, constituirea pentru o listă electorală a unui depozit în valoare de 16.596 euro, care va fi restituit în cel mult o lună de la data comunicării rezultatului alegerilor partidelor care au obținut nu mai puțin de 2% din totalul voturilor valabil exprimate. Totodată, Curtea mai reține și dispozițiile Codului bunelor practici în materie electorală, care, la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. vi, prevede că, în cazul în care este solicitată depunerea unei cauțiuni, aceasta este rambursată dacă respectivul candidat sau partidul depășește un anumit număr de voturi; suma și numărul de voturi cerut nu trebuie să fie excesive. Stabilirea în concret a nivelului acestui depozit reprezintă opțiunea legiuitorului în materie și, atât timp cât nu este excesiv, în sensul că nu împiedică în mod absolut exercitarea dreptului de a fi ales, nu poate fi apreciat ca fiind neconstituțional.