Decizia CCR nr. 963 din 20.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 - stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a disp. OUG nr. 59/2011 pt. stabilirea unor măsuri în domeniul...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Ana Huluță în Dosarul nr. 7.187/83/2011 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 985D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, și, în subsidiar, ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7.187/83/2011, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Ana Huluță într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii de pensionare emise în baza Legii nr. 119/2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că actele normative criticate încalcă principiul constituțional al separației puterilor în stat și principiul autorității de lucru judecat, deoarece, reglementând o nouă modalitate de stabilire a pensiilor personalului auxiliar din cadrul instanțelor de judecată, au avut drept consecință stabilirea unor cuantumuri ale pensiilor diferite de cele din momentul pensionării, ce au fost confirmate prin hotărâri judecătorești irevocabile, anterior adoptării actelor normative criticate.

De asemenea, se susține că dispozițiile Legii nr. 119/2010 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 contravin prevederilor art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora actele normative trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile, să fie temeinic fundamentate și să ia în considerare interesul social, politica legislativă a statului român și cerința armonizării legislației naționale cu tratatele internaționale la care România este parte. Or, în opinia autoarei excepției, prin adoptarea actelor normative criticate nu s-a realizat scopul propus, și anume obținerea unor economii semnificative la bugetul de stat, dat fiind, că, în fapt, s-a produs o creștere a deficitului bugetar din cauza creșterii a 95% dintre pensiile din sistemul de apărare și ordine publică, în urma recalculării acestora. În acest mod, s-a creat o adâncă instabilitate socială și un dezechilibru între interesul general al societății și imperativul apărării drepturilor fundamentale ale omului.

Actele normative criticate contravin și dispozițiilor constituționale privind obligația statului de a asigura un nivel de trai decent, dat fiind faptul că "au accentuat într-un mod nerezonabil dezechilibrul preexistent în sistemul de pensii publice între venituri și cheltuieli (_)“. Mai mult, se arată că aceste măsuri legislative afectează stabilitatea economică a țării și implicit securitatea națională, privită din punctul de vedere al valorilor economice, financiare sau sociale pe care le prejudiciază.

Se mai susține că scopul legitim al acestor acte normative, respectiv diminuarea semnificativă a deficitului bugetului asigurărilor sociale de stat, nu a fost realizat, în condițiile în care, în mod inechitabil, doar 10% din numărul pensionarilor, respectiv aceia care beneficiau de pensii de serviciu, au suportat această povară a măsurilor restrictive. Mai mult, ponderea totală a cuantumului pensiilor de serviciu în cadrul bugetului asigurărilor sociale era cu mult mai mică, în raport cu numărul pensiilor contributive, acestea din urmă reprezentând, în opinia autoarei excepției, aproximativ 90% din totalul sumelor alocate pentru plata pensiilor, astfel încât nu era justificată recalcularea pensiilor de serviciu, cu scopul reechilibrării bugetului.

Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că actele normative criticate, reglementând măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, a realizat în fapt o aplicare a principiului constituțional al separației puterilor în stat. Invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 sau Decizia nr. 215 din 13 martie 2012. Se mai arată că susținerile privind încălcarea normelor de tehnică legislativă nu pot fi reținute în scopul analizării constituționalității actelor normative criticate.

Avocatul Poporului apreciază că actele normative criticate sunt constituționale, invocând punctele de vedere exprimate în jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

În realitate, având în vedere fondul cauzei deduse judecății instanței judecătorești, care vizează soluționarea unei contestații împotriva unei decizii de recalculare a pensiei de serviciu a unei persoane care a deținut calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, rezultă că sunt criticate prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prevederi asupra cărora Curtea urmează a se pronunța.

Prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 au următorul cuprins: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:

[_]

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea;@@.“

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, actele normative criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, și art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai decent și în raport cu o motivare similară celei invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.590 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 6 februarie 2012, și Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, Curtea a reținut că aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

II. În ceea ce privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011, și acest act normativ a mai fost supus controlului de constituționalitate, în raport cu principiul constituțional al separației puterilor în stat și principiul autorității de lucru judecat, invocate și în prezenta cauză, și cu o motivare identică.

Astfel, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea, respingând excepția, a statuat că scopul ordonanței de urgență criticate a fost, așa cum reiese din coroborarea motivelor expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contribuitivității, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin Legea nr. 119/2010, să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Prin urmare, actul normativ criticat nu conține prevederi legale al căror conținut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecății sau executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în privința anumitor cauze determinate, așa cum susțin autorii excepției.

De altfel, astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritate de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atâta timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile. În acest sens Curtea s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.

Mai mult, s-a arătat în decizia menționată, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de revizuire a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010, act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin Hotărârea de Guvern nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În acest sens sunt dispozițiile art. 3 din ordonanța de urgență criticată, potrivit cărora: "Plata drepturilor restante, constând în diferența dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării și cel obținut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 și până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) și (5), după caz.“

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, în privința ambelor acte normative criticate, dat fiind faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

În prezenta cauză, în ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că prin adoptarea actelor normative criticate nu s-a realizat scopul propus, și anume obținerea unor economii semnificative la bugetul de stat, ci, în fapt, s-a produs o creștere a deficitului bugetar, contravenind, în acest mod, normelor de tehnică legislativă potrivit cărora actele normative trebuie, între altele, să fie temeinic fundamentate și să ia în considerare interesul social, Curtea constată că aceste susțineri privesc aspecte ce vizează analizarea eficienței economice a Legii nr. 119/2010, subsumându-se astfel conceptului de politică legislativă, care nu intră în sfera controlului de constituționalitate.

De asemenea, se mai susține că, date fiind efectele generate de actele normative criticate, acestea contravin și dispozițiilor constituționale privind obligația statului de a asigura un nivel de trai decent, deoarece, în esență, a fost accentuat dezechilibrul preexistent în cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat între venituri și cheltuieli.

Și aceste susțineri urmează a fi respinse pentru considerentele statuate în Decizia nr. 705 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 9 august 2012, când Curtea, pronunțându-se în raport cu susțineri identice referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituție, a reținut că problema creșterii deficitului sistemului de pensii publice, ulterior și în pofida adoptării Legii nr. 119/2010, poate avea cauze complexe, cum ar fi criza economică generalizată, creșterea numărului de asigurați și diminuarea numărului de contribuabili, astfel încât consecințele negative asupra nivelului de trai al populației nu pot fi corelate în exclusivitate cu efectele produse de actele normative criticate.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timár, Edita Tankó, Márta Molnár și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul Legii nr. 119/2010, este conformă prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raționamentul Curții Constituționale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44).