Decizia CCR nr. 86 din 26.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 - încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, excepție ridicată de Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar Vâlcea, pentru membra de sindicat Mihaela Luminița Iordache, în Dosarul nr. 1.459/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 975D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 204 din 3 aprilie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 30 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.459/90/2014, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar Vâlcea, pentru membra de sindicat Mihaela Luminița Iordache, în cadrul unei cauze având ca obiect soluționarea cererii de obligare la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de doctorat de 15%.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin principiului egalității în drepturi și al nediscriminării, întrucât creează o diferență de tratament juridic între cadrele didactice care au obținut titlul științific de doctor anterior datei de 31 decembrie 2009 și cele care au obținut titlul ulterior acestei date, în sensul că beneficiul sporului aferent acestui titlu este acordat numai primei categorii de personal. Or, ambele categorii de cadre didactice au titlul științific de doctor, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihică și efortul psihic depus sunt aceleași. Mai arată că, deși ambele categorii de personal au titlul științific de doctor și prestează activitatea didactică la un nivel superior, tratamentul juridic în privința recompensării efortului psihic și calității superioare a actului educațional este diferit, uneia acordându-i-se sporul pentru titlul științific de doctor, alteia nu. Data obținerii titlului, în funcție de care se face diferențierea, nu reprezintă un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferențiat. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 și susține, totodată, că prin neplata dreptului aferent titlului științific de doctor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31 decembrie 2009 se instituie o restrângere a exercițiului drepturilor economice și sociale ale salariaților în cauză.

6. Autorul excepției mai susține că, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar care are titlul științific de doctor este remunerat cu 15% în plus la salariul de bază, că Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare până la data de 9 februarie 2011 când a intrat in vigoare Legea educației naționale nr. 1/2011, că dispoziția art. 50 alin. (10) nu a mai fost aplicată cadrelor didactice care au obținut titlul de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010, ceea ce este vădit neconstituțional și discriminatoriu. Mai arată că, potrivit art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul științific de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază și că aceste dispoziții sunt aplicabile și în anul în curs ca efect al Legii nr. 283/2011, care, la articolul unic, prevede că începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011. Totodată, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care a menținut dispozițiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997, abrogând o serie de alte articole care instituiau drepturi salariale în favoarea cadrelor didactice. De asemenea, susține că intenția evidentă a legiuitorului a fost ca sporul de 15% pentru titlul științific de doctor să fie acordat în continuare cadrelor didactice din învățământul preuniversitar ca recompensă pentru efortul depus și pentru titlu în sine. Prin neacordarea acestor drepturi se încalcă valori protejate de întregul sistem de drept și impuse cu putere de principiu în dezvoltarea istorică a dreptului național și universal, prin norme ce se regăsesc în dreptul pozitiv - principiul egalității în fata legii și nediscriminării, prevăzut de art. 16 din Constituție, art. 5 alin (1) din Legea nr. 53/2003 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă în acest sens deciziile Curții Constituționale nr. 1/1994 și nr. 1.615/2011, arătând că situația de față este aproape identică, întrucât: 1. există două categorii de cadre didactice - una care beneficiază de remunerația aferentă titlului științific de doctor deoarece l-a avut în plată la data de 31 decembrie 2009, alta care nu beneficiază de aceasta, deoarece nu l-a avut în plata la această dată;

2. ambele categorii lucrează în aceleași condiții; 3. ambele categorii dețin titlul științific de doctor și totuși tratamentul juridic aplicat celor două categorii este diferențiat, iar diferențierea operată - în funcție de existența sau nu în plată a dreptului salarial corespunzător titlului la data de 31 decembrie 2009 - nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul diferențiat aplicat. De asemenea, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate rânduri în sensul că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, nu urmărește un scop legitim și nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere.

7. În final, autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, prin neplata dreptului aferent titlului științific de doctor cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care nu beneficiau de el la data de 31 decembrie 2009 se instituie o restrângere a folosinței și exercițiului drepturilor economice, sociale ale reclamantului în condițiile în care îi este negat dreptul de a beneficia de un drept salarial pe un criteriu temporal. În concluzie, solicită să se constate că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se exclud de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor persoanele care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31 decembrie 2009.

8. Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă și-a exprimat opinia în sensul că textul de lege criticat este constituțional, fiind atributul legiuitorului de a interveni asupra actelor normative și de a reglementa situații care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 - "Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ" la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, care au următorul cuprins: "Persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul științific de doctor beneficiază de o compensație tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit prezentului capitol, calculat ca sumă între lit. A, В, C, D, E ale art. 3."

13. Autorul excepției susține că dispozițiile legale încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate identice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013, Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 414 din 4 iunie 2014). Curtea a statuat că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În acest sens, sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 și nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011 și, respectiv, nr. 99 din 8 februarie 2012.

15. De asemenea, Curtea a reținut că sporul pentru titlul științific de doctor a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Faptul că sumele de bani aferente sporului pentru titlul științific de doctor au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existența sau inexistența sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la aplicarea, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăsește acest spor.

16. Prin urmare, Curtea a statuat că este de competența legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională. În același timp, cu privire la prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011, Curtea a constatat că acestea nu vizează situația autorului excepției, ci situația acelor persoane care aveau în plată, la data de 31 decembrie 2009, sporul pentru titlul științific de doctor.

17. Așa fiind, Curtea a statuat că admiterea excepției ar echivala cu subrogarea acesteia în sfera de competență a legiuitorului, în sensul acordării sporului, încălcându-se astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit căruia instanța de contencios constituțional "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

18. În final, Curtea a observat că situația in care se află autorul excepției nu este similară cu cea constatată în Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, întrucât, în realitate, acesta își argumentează critica prin prisma unei soluții legislative necuprinse în textul de lege criticat. De altfel, chiar constatarea neconstituționalității art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011, sub aspectul invocat, nu ar avea drept efect acordarea sporului pentru titlul științific de doctor pentru persoanele care au obținut acest titlu începând cu 1 ianuarie 2010, ci eliminarea din indemnizația de încadrare brută lunară a sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu de care beneficiază alti salariați.