Decizia CCR privind excepția de neconstituționalitate a prev. art. 6 alin. 1 și 2 din OUG nr. 103/2013 - salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Ion Cercel Mareș în Dosarul nr. 6.000/2/2014 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 786D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Sentința civilă nr. 485 din 23 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6.000/2/2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ion Cercel Mareș cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ".

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 reia, într-o formă aproape identică, dispozițiile art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010, ambele fiind legi anuale tranzitorii, de punere etapizată în aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010.

6. În acest context, invocă situația discriminatorie determinată de "diferențele salariale apărute între persoanele care exercită o funcție identică în cadrul aceleiași instituții, la același nivel și care se găsesc în același interval al vechimii în funcție și în muncă", și arată că prevederile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 "generează o salarizare inferioară pentru cei care avansează în această perioadă tranzitorie într-o anumită tranșă de vechime în funcție sau în muncă, în raport cu cei care au fost preluați la 1 ianuarie 2011, cu tranșa respectivă deja împlinită, sau cei promovați."

7. În opinia autorului excepției, această reducere a drepturilor salariale este neconstituțională din perspectiva dispozițiilor art. 53 din Constituție, întrucât această măsură nu este prevăzută de lege, îi lipsește scopul, nu satisface cerința de a fi proporțională și este discriminatorie. Arată că aplicarea reglementării legale criticate "nu numai că indică diferențieri de indemnizație fără cauză, pentru o activitate concomitentă, aceeași, îndeplinită în cadrul unor specificități, particularități identice, ci, pur și simplu, generează crevase uriașe salariale".

8. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, sens în care invocă jurisprudența în această materie a instanței de contencios constituțional.

9. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatului Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2,art. 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/199, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, ordonanță de urgență aprobată, cu completări, prin Legea nr. 28/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014. Prevederile criticate au următorul cuprins:

Art. 6 alin. (1) și (2): "(1) În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz.

(2) În anul 2014, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale «Justiție»."

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, raportat la dispozițiile art. 16 privind egalitatea în drepturi.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală.

15. În acest sens este Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 11 august 2015, prin care Curtea a reținut că "avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă și calculul indemnizațiilor potrivit acestor gradații se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislației aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câștigate".

16. Curtea subliniază, totodată, faptul că soluția legislativă criticată se regăsește în cuprinsul art. II art. 6 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și în cel al art. 6 alin. (1) și (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (cu mențiunea că dispozițiile criticate în prezenta cauză se aplică pentru anul 2014), dispoziții care au mai fost analizate, la rândul lor, de Curtea Constituțională din perspectiva unor critici similare.

17. În acest sens, este Decizia nr. 343 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 30 iulie 2014, Decizia nr. 311 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 26 iunie 2015, Decizia nr. 475 din 16 iunie 2015, precitată, sau Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, prin care Curtea a constatat că prevederile mai sus menționate sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

18. În esență, prin deciziile mai sus menționate, cu privire la critica privind diferențele de salarizare (invocată și în prezenta cauză), făcând referire la jurisprudența sa, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007).

19. De asemenea, Curtea a subliniat faptul că "legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă."

20. De altfel, prin Decizia nr. 389 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 30 iulie 2015, Curtea a constatat că art. 5 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificări și completări, articol introdus prin Legea nr. 71/2015 de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 233 din 6 aprilie 2015, reglementează interpretarea noțiunii de "nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare" prin care se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, printre altele, și sumele aferente sporului de doctorat, în cazul în care salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplinește aceleași condiții ca și salariații aflați în funcții la data de 31 decembrie 2009.

21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezentele cauze.