Decizia CCR privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19,art. 26 alin. 2 raportat la art. 29 alin. 1 lit. l) din OUG nr. 80/2013 - taxele judiciare de timbru

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19,art. 26 alin. (1) și (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea "Nairam Trading" - S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 4.180/235/2014 al Judecătoriei Gherla și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 840D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent face referatul cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că atât Ordonanța de urgență, în ansamblu, cât și prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 23 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 4.180/235/2014, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19,art. 26 alin. (1) și (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea "Nairam Trading" - S.R.L. din Cavnic într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate în materie contravențională.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare art. 76 alin. (1) din Constituție, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu are forța legislativă necesară pentru a modifica o lege organică, astfel cum este Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

7. De asemenea, arată că, pe de o parte, potrivit art. 36 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru, iar, pe de altă parte, prevederile art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 stabilesc că, în materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei.

8. Or, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare și orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru, susține că "această stare de fapt, raportată la cea de drept", duce la o aplicare diferită a acestor prevederi legale de către instanțele de judecată, aspect care contravine art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, întrucât justițiabilii sunt taxați în funcție de practica instanțelor judecătorești. Astfel, se impune intervenția instanței de contencios constituțional pentru a elimina discriminarea justițiabililor pe "criterii teritoriale".

9. Totodată susține că, în condițiile în care art. 36 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, contravenienților li se îngrădește liberul acces la justiție, fiind obligați să plătească atât taxa judiciară de timbru, cât și cheltuieli judiciare către stat.

10. Judecătoria Gherla opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul poate modifica prin ordonanță de urgență legea taxelor judiciare de timbru și poate impune asemenea taxe pentru soluționarea cererilor de revizuire a sentințelor, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale.

11. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 19,art. 26 alin. (1) și (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Însă, față de conținutul acțiunii formulate, Curtea urmează a reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 19,art. 26 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, care au următorul cuprins:

- Art. 19: "În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei."

- Art. 26 alin. (2): "(2) Cererea de revizuire se taxează cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat."

- Art. 29 alin. (1) lit. l): "(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: [...]

l) orice alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru."

15. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) referitor la valorile supreme și la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (1) cu privire la drepturile și libertățile cetățenilor consacrate prin Constituție și prin alte legi, precum și la obligațiile prevăzute de acestea și art. 76 alin. (1) potrivit căruia legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată, Curtea constată că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege."

17. Din examinarea evoluției legislative a prevederilor criticate rezultă că legiuitorul a instituit o excepție de la regula generală, astfel că art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, în forma sa inițială avea următorul cuprins: "Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru". Ulterior, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, art. 36 a fost completat în sensul că, "(2) În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat", iar prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost din nou modificat, prevăzându-se că, "Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plângerea, precum și pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege".

18. Totodată, se observă că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care a preluat, cu modificări și completări, cele statuate prin normele ce constituiau cadrul legal general în materia taxelor judiciare de timbru. Noul cadru normativ referitor la taxele judiciare de timbru, reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, a fost instituit avându-se în vedere modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil și reiterează cele stabilite prin normele anterioare, statuând că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar în cazurile anume prevăzute de lege, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

19. Curtea observă că atât dispozițiile criticate, cât și ordonanța de urgență în ansamblu au mai format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014, Decizia nr. 530 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014, Decizia nr. 429 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 7 august 2015, sau Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014.

20. Astfel, prin Decizia nr. 530 din 9 octombrie 2014 (precitată), Curtea a constatat că, în materie contravențională, potrivit art. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, "plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei", aceste cereri nemaifiind scutite de taxa judiciară de timbru, astfel cum era statuat în art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în forma sa inițială.

21. De asemenea, Curtea a observat că taxa instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este, însă, una fixă și nu depinde în niciun fel de tipul contravenției împotriva căreia se depune plângerea și nici de cuantumul amenzii. În acest context, prin Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013 (precitată), Curtea a reținut că o atare soluție legislativă este justificată atâta timp cât legiuitorul optează, în materie contravențională, pentru sistemul unei taxe fixe, și nu la valoare, considerente pentru care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

23. În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, arătând că, potrivit dispozițiilor constituționale, accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, iar impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57.

24. În ceea ce privește susținerea autoarei excepției de neconstituționalitate potrivit căreia prevederile criticate sunt contrare art. 76 alin. (1) din Constituție, deoarece Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 nu are forța legislativă necesară pentru a modifica o lege organică, astfel cum este Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Din examinarea prevederilor constituționale ale art. 76 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 115 din Constituție, interdicția reglementării pe calea delegării legislative are în vedere adoptarea ordonanțelor Guvernului emise în temeiul unei legi de abilitare, iar nu în ceea ce privește ordonanțele de urgență.

25. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, în raport de aspecte învederate de autoarea excepției de neconstituționalitate, respectiv la aplicarea diferită a prevederilor legale de către instanțele de judecată în ceea ce privește scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acțiunilor și cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare [...] și a oricăror alte acțiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru, și necesitatea eliminării discriminării justițiabililor pe "criterii teritoriale", Curtea constată că acestea privesc chestiuni ce țin de interpretarea și aplicarea concretă a prevederilor legale la spețele deduse judecății. De altfel, potrivit art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor, astfel că, față de acestea, rămâne ca instanța de judecată să stabilească cadrul procesual în care se desfășoară procesul și aplicarea în timp a normelor legale la cauza dedusă judecății.